CANTĂRILE INVIERII GLASULUI III

RÂNDUIALA VECERNIEI DE SÂMBĂTĂ SEARA

După ce s-a citit Ceasul al IX-lea (vezi în Ceaslov), preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare), închinându-se de trei ori, zice: Amin. Şi îndată:

Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, împăratul şi Dumnezeul nostru[1].

Şi citeşte rar, cu glas lin şi dulce

PSALMUL 103

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! În strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe temeliile lui şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor; ca să scoată pâine din pământ, şi vinul veseleşte inima omului; ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au slăvit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este întinsă şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna.

Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi, dar întorcându-Ţi Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viata mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăşi:

Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule;

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule;

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Când se face Priveghere, după rânduiala din mănăstiri, partea din psalmul 103, începând de la: Deschizând Tu mâna Ta..., se cântă pe glasul al optulea, după cum urmează:

Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătate (refren nr. l). Binecuvântat eşti,Doamne.

Iar întorcându-Ţi faţa Ta se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi; şi în ţărâna lor se vor întoarce (refren nr. 1).

Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi; şi vei înnoi faţa pământului (refren nr. 1).

Fie slava Domnului în veac; veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale (refren nr. 1).

Cel ce caută spre pământ, şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă (refren nr. 2). Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne.

Cânta-voi Domnului în viata mea, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi (refren nr. 2).

Îndulcească-se Lui vorba mea; şi eu mă voi veseli de Domnul (refren nr. 2).

Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege ca să nu fie (refren nr. 2).

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul; soarele şi-a cunoscut apusul său; pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte (refren nr. 3).

Slavă Ţie, Doamne, Celui ce ai făcut toate.

Cât s-au slăvit lucrurile Tale, Doamne, toate întru Înţelepciune le-ai făcut (refren nr. 3).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (refren nr.3).

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin (refren nr. 3).

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de 3 ori).

Preotul (sau diaconul, dacă este) rosteşte ectenia mare. După fiecare cerere a ecteniei, rostită de preot (diacon), cântăreţii se închină cu cuviinţă şi evlavie, la cuvintele din ectenie ... Domnului să ne rugăm, cântând, împreună cu credincioşii din biserică, răspunsurile rânduite (Doamne miluieşte şi celelalte); se închină, de asemenea, la ecfonisul ecteniei. Aşa trebuie să se facă la toate celelalte ectenii din rânduiala Vecerniei, ca şi din oricare altă sfântă slujbă.

După ecfonisul ecteniei, cântăreţul (în mănăstiri citeţul rânduit) zice, din fata analogului aşezat din vreme în mijlocul bisericii (sub policandru): Amin, Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum... şi începe să citească sâmbătă seara Catisma întâi împărţită în trei stări (părţi); la fiecare stare (Slavă...) citeţul face sfârşitul obişnuit, iar preo-tul (sau diaconul, dacă este) rosteşte ectenia mică.

Atunci când se face Priveghere (ca la mănăstiri), precum şi la sărbătorile Sfinţilor cu Polieleu, se cântă Fericit bărbatul..., adică următoarele stihuri alese, din prima stare a Catismei întâi:

Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor n-a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut. Aliluia!

Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri. Aliluia!

Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur. Aliluia!

Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El. Aliluia!

Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu. Aliluia!

A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău binecuvântarea Ta. Aliluia!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Aliluia!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Aliluia! Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de 3 ori).

 

 

 

 

 

După citirea Catismei (sau după ce s-a cântat Fericit bărbatul...), preotul (diaconul) rosteşte ectenia mică; apoi cântăreţii cântă, pe glasul de rând al Octoihului,

PSALMUL 140

(primele două stihuri se cântă pe larg, adică stihiraric)

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară, auzi-mă, Doamne!

(Stihurile următoare se cântă mai repede, adică irmologic).

Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele.

Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele.

Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra; iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu.

Că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor;

Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu, până ce voi trece.

PSALMUL 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufle-tul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii.

Ia aminte spre rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

Şi îndată se cântă

Stihirile învierii

Stihiri pe zece:

La Doamne, strigat-am..., glasul al 3-lea:

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău.

Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a dezlegat şi înşelăciunea diavolului s-a zdrobit; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Luminatu-s-au toate cu învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis; şi toată zidirea lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.

Stihiri pe opt:

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu.

Slăvesc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânia Duhului Sfânt, Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o fiinţă, Care împărăţeşte în veacul veacului.

Alte stihiri, ale lui Anatolie:

Stih: Fie urechile Tale luând-aminte la glasul rugăciunii mele.

Cinstitei Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, căci cu rana Ta, noi toţi ne-am vindecat.

Stihiri pe şase:

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea.

Lăudăm pe Mântuitorul, Care din Fecioară S-a întrupat; că pentru noi a fost răstignit şi a treia zi a înviat, dăruind nouă mare milă.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufle-tul meu spre cuvântul Tău; nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

Celor din iad, pogorându-Se Hristos, a binevestit, zicând: Îndrăzniţi, acum am biruit. Eu sunt învierea, Eu pe voi vă voi ridica, sfărâmând porţile morţii.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel spre Domnul.

Cei ce cu nevrednicie stăm în preacurat locaşul Tău, cântare de seară înălţăm, dintru adâncuri strigând: Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai luminat lumea cu învierea Ta cea de a treia zi, scoate pe poporul Tău din mâna vrăjmaşilor Tăi, Iubitorule de oameni.

Slavă... a sfântului din Minei (dacă are).

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica)

Cum să nu ne mirăm de naşterea ta cea dumnezeiesc-omenească, cu totul cinstită? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut, fără de tată, pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai înainte de veci, fără de mamă; Care nicicum n-a suferit schimbare, sau amestecare, sau despărţire, ci a păstrat neatinsă deosebirea celor două firi. Pentru aceasta, Stăpână Maică şi Fecioară, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credinţă te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Dacă la Minei sunt trei stihiri, dar cu indicaţia pe şase, atunci se cântă numai şase stihiri ale învierii şi se adaugă de la Minei cele trei stihiri, repetând pe cea dintâi şi începând cu stihul: Din straja dimineţii...

Dacă la Minei sunt doi sfinţi şi şase stihiri, ori sfânt cu Priveghere sau cu Polieleu, se cântă numai primele patru stihiri ale învierii şi se adaugă de la Minei toate cele şase, începându-le cu stihul: De Te vei uita la fărădelegi...

În perioada Triodului şi a Penticostarului (adică de la Duminica Vameşului şi a Fariseului până la Duminica întâia după Rusalii), sâmbătă seara nu se pun stihiri de la Minei, decât dacă e sfânt cu Polieleu; altfel, se pun stihirile din Triod sau din Penticostar.

La celelalte sărbători, în afară de duminici, stihirile se cântă numai de la Minei (Triod sau Penticostar), care arată atât numărul stihirilor de cântat (de obicei şase sau opt, iar la unele sărbători împărăteşti chiar zece), cât şi glasul pe care se vor cânta şi pe care se cântă şi: Doamne, strigat-am...

După ce s-a cântat ultima stihiră de la Minei (Triod sau Penticostar), sâmbătă seara urmează Slavă..., a sfântului de la Minei (Triod sau Penticostar), dacă are; dacă nu are, se cântă numai Slavă... Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica, glasul 1):

Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut, uşa cea cerească, lauda celor fără de trup şi podoaba credincioşilor, pe Maria Fecioara să o lăudăm. Că aceasta s-a arătat cer şi biserică a Dumnezeirii; aceasta, peretele cel din mijloc al vrajbei surpându-l, pace a adus şi împărăţia a deschis. Deci, pe aceasta având-o întărire a credinţei, apărător avem pe Domnul, Cel ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească, dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu. Că Acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un atotputernic.

 

În timp ce se cântă stihira de la Şi acum..., preotul face Vohodul (ieşirea cu cădelniţa); cântăreţii coboară atunci din strană, iar după ce preotul (sau diaconul, dacă este) rosteşte: înţelepciune, drepţi!, cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare) citeşte:

Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, Celui sfânt şi fericit, Iisuse Hristoase! Ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viată, pentru aceasta, lumea Te slăveşte.

(La slujba în sobor, e obiceiul ca Lumină lină... să se cânte de tot soborul slujitorilor, împreună cu cântăreţii).

Apoi preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul (sau diaconul, dacă este): înţelepciune. Să luăm aminte.

Iar cântăreţii cântă

Prochimenul zilei

Sâmbătă seara, glasul al 6-lea:

Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat (ps. 92, l).

(de patru ori: prima dată fără stih, apoi de trei ori cu stihurile care urmează:)

Stih: Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (ps. 92, 1).

Stih: Pentru că a întărit lumea, care nu se va clătina (ps. 92, 2).

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (ps. 92, 7).

În celelalte zile ale săptămânii Prochimenul se cântă numai de trei ori.

După cântarea Prochimenului, la Praznicele împărăteşti şi la sărbătorile sfinţilor urmează citirea Paremiilor din Minei (Triod sau Penticostar), pe analogul aşezat din vreme în mijlocul bisericii.

 

 

Sâmbătă seara însă, îndată după Prochimen, preotul (diaconul) rosteşte ectenia întreită, după care cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare) citeşte rugăciunea:

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit e numele Tău în veci, amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul (diaconul) zice ectenia cererilor.

Apoi preotul: Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul (diaconul): Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Cântăreţul, rar: Ţie, Doamne.

Preotul: Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată...

Cântăreţul: Amin.

Şi dacă se face slujbă cu Priveghere (ca la mănăstiri), sau chiar şi numai binecuvântarea artoselor (ca în bisericile de enorie, mai ales la sărbătorile sfinţilor), cântăreţii încep să cânte stihirile (sau cel puţin Slava... Litiei) din Minei, punându-se acum Litia, după rânduiala ei (vezi Liturghierul). Dacă însă se face numai Vecernia obişnuită, atunci, după ecfonisul de mai sus, rostit de preot, cântăreţul (din stânga) începe să cânte

Stihirile Stihoavnei

Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, Iubitorule de oameni.

Stih: Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăca-tu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.

Scularea Ta cea de viată dătătoare, Doamne, toată lumea a luminat şi făptura cea stricată o a chemat. Pentru aceasta, din blestemul lui Adam izbăvindu-ne, grăim: Atotputernice Doamne, slavă Ţie.

Stih: Pentru că a întărit lumea, care nu se va clătina.

Cel ce eşti Dumnezeu neschimbat, cu trupul pătimind, Te-ai schimbat; pe Care făptura nerăbdând să Te vadă răstignit, de frică s-a tulburat şi, suspinând, laudă îndelungă-răbdarea Ta; dar pogorându-Te în iad, a treia zi ai înviat, dăruind lumii viaţă şi mare milă.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Ca să mântuieşti din moarte neamul nostru, Hristoase, moarte ai răbdat; şi a treia zi, din morţi înviind, împreună cu Tine ai înviat pe cei ce Te-au cunoscut pe Tine Dumnezeu, şi lumea ai luminat, Doamne, slavă Ţie.

Slavă..., a sfântului, din Minei (dacă are).

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu, de la Octoih, cea de la glasul pe care s-a cântat Slavă... a sfântului; dacă Slavă... s-a cântat pe glasul al 3-lea, sau dacă sfântul n-a avut Slavă...,se cântă a Născătoarei de Dumnezeu din Octoih, pe glasul al 3-lea:

Fără de sămânţă, din dumnezeiescul Duh, dar cu voia Tatălui, ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce este din Tatăl fără de mamă, mai înainte de veci; dar pentru noi din tine fără de tată fiind, cu trup L-ai născut şi ca pe un prunc cu lapte L-ai hrănit. Pentru aceasta, nu înceta a-L ruga să se izbăvească din primejdii sufletele noastre.

Apoi Acum liberează... (caută la pag. 24), Sfinte Dumnezeule... şi celelalte; iar după Tatăl nostru... se cântă

Troparul Învierii

Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti. Că a făcut biruinţă cu braţul Său Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte; Cel întâi-născut din morţi S-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă.

Apoi: Slavă..., troparul sfântului zilei, din Minei; Şi acum... troparul Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih, cel de la glasul troparu-lui sfântului. Dacă troparul sfântului a fost pe glasul al 3-lea, se cântă

Troparul Născătoarei de Dumnezeu

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Căci cu trapul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a mântuit pe noi din stricăciune, ca un iubitor de oameni.

Apoi otpustul (vezi la pag. 26).

Dacă troparul sfântului a fost pe alt glas, să se cânte troparul Născătoarei de Dumnezeu al Învierii de la glasul respectiv.

Dacă la Minei în acea zi sunt doi sfinţi şi amândoi au tropare deosebite, atunci, după ce s-a cântat troparul învierii, se cântă întâi troparul primului sfânt, fără Slavă..., apoi troparul sfântului al doilea cu Slavă..., iar troparul Născătoarei de Dumnezeu se cântă cel de la glasul troparului sfântului al doilea.

La sărbătorile sfinţilor se cântă troparul sfântului din Minei (care la sărbătorile sfinţilor cu priveghere se găseşte de obicei la Vecernia mică), de două ori (a doua oară cu Slavă...), apoi Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu pe glasul troparului sfântului (însă vineri seara se cântă totdeauna, la Şi acum..., troparul Născătoarei de Dumnezeu de la glasul de rând al Octoihului).

La Praznicele împărăteşti se cântă numai troparul praznicului, de trei ori (a doua oară cu Slavă..., a treia oară cu Şi acum...).

După tropare, se face otpustul, astfel:

Preotul (diaconul, dacă este): Înţelepciune.

Cântăreţul (coborând din strană): Binecuvintează.

Preotul: Cel ce este binecuvântat...

Cântăreţul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptslăvitorilor creştini şi Sfântă Biserica Ta în veacul veacului.

Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cântareţul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Preotul: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeule...

Cântăreţul: Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de trei ori), părinte, binecuvinteză!

Preotul face otpustul.

Cântăreţul: Amin.


RÂNDUIALA UTRENIEI DUMINICILOR

După ce s-a citit Miezonoptica Duminicii, cu Troparele treimice, preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Cântăreţul: Amin. Apoi (închinându-se de trei ori) zice:

Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, împăratul şi Dumnezeul nostru[2].

Şi se citesc psalmii:

PSALMUL 19

Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt, şi din Sion să te sprijine pe tine. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bine-plăcută să-I fie. Dea ţie Domnul, după inima ta, şi tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de mântuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe Unsul Său, cu puterea dreptei Sale. Auzi-L-va pe Dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am ridicat şi ne-am îndreptat, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, şi ne auzi în orice zi Te vom chema.

PSALMUL20

Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Că l-ai întâmpinat pe el eu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. Că li vei da lui binecuvântare în veacul veacului, veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clătina. Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi; dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Pune-i-vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Slavă... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia... (Dator este preotul a lua aminte ca să fie în mijlocul bisericii, când va zice Că a Ta este împărăţia...). Apoi se citesc troparele acestea:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte; şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Slavă...

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra potrivnicului, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Şi acum...

Ocrotitoare neînfricată şi neînfruntată nu trece cu vederea, ceea ce eşti bună, rugăciunile noastre, întru tot lăudată Născătoare de Dumnezeu. întăreşte viaţa cea de obşte a dreptcredincioşilor. Mântuieşte pe cei ce i-ai rânduit să conducă, şi le dă lor biruinţă din cer, pentru că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce eşti singură binecuvântată.

Preotul rosteşte ectenia: Miluieşte-ne pe noi,Dumnezeule...

Cântăreţul zice: Doamne miluieşte (de 3 ori), la fiecare cerere a ecteniei.

După ecfonisul ecteniei: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti..., cântăreţul: Amin. întru numele Domnului binecuvintează, părinte.

Preotul:

Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor[3].

Cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare, sau cel rânduit): Amin. Şi citeşte, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu, următorii şase psalmi, iar cei din biserică ascultă în tăcere şi cu umilinţă:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire (de trei ori).

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta (de două ori).

PSALMUL 3

Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!". Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Şi iarăşi:

Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini.

PSALMUL 37

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine, şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de la fata mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fata păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. împutitu-s-au şi au putrezit rănile mele, de la faţa nebuniei mele. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătăi gata sunt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine, şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Şi iarăşi:

Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

PSALMUL 62

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu, şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei; părţi vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi

Şi iarăşi:

În dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

Slavă... Şi acum... Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de trei ori, fără închinăciune) Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum...

Acum iese preotul din sfântul altar şi citeşte în taină ultimele şase rugăciuni ale dimineţii, în faţa uşilor împărăteşti; iar cântăreţul continuă citirea psalmilor următori:

PSALMUL 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viata mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor. închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele. Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării? Oare, se vor cunoaşte în întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele; înăltându-mă, m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au venit mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin şi pe cunoscuţii mei din cauza ticăloşiei mele.

Şi iarăşi:

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.

PSALMUL 102

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate binefacerile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. în ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră adusu-Şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei puternici la virtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăşi:

În tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

PSALMUL 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viata mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce fata Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viată. întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Şi iarăşi:

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău.

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule;

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule;

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Apoi preotul rosteşte ectenia mare, în timpul căreia cântăreţii dau răspunsurile cuvenite, cântând împreună cu credincioşii şi închinându-se după cuviinţă, la fiecare cerere a ecteniei, precum s-a arătat şi la Vecernie.

Îndată după ectenie, cântăreţul din strana dreaptă începe să cânte, pe glasul de rând al Octoihului:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de patru ori, punându-se înainte stihurile următoare):

Stih 1: Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui (ps. 135,1).

Stih 2: înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

Stih 3: Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.

Stih 4: Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este întru ochii noştri.

După Dumnezeu este Domnul...se cântă troparul învierii glasului de rând, de două ori (caută-l la rânduiala Vecerniei); apoi Slavă... troparul sfântului zilei, din Minei; Şi acum...troparul Născătoarei de Dumnezeu de la glasul troparului sfântului.

După aceea, cântăreţul zice: Doamne miluieşte(de 3 ori) Slavă... Şi acum...şi se citesc Catismele de rând din Psaltire (Duminică dimineaţa: Catisma a doua, a treia şi a şaptesprezecea), pe analogul aşezat din vreme în mijlocul bisericii, sub policandru.

 

CATISMA A DOUA


PSALMUL 9 :

Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor, pentru cele ascunse ale fiului
1. Lauda-Te-voi, Doamne, din toata inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
2. Veseli-ma-voi si ma voi bucura de Tine; canta-voi numele Tau, Preainalte.
3. Cand se vor intoarce vrajmasii mei inapoi, slabi-vor si vor pieri de la fata Ta.
4. Ca ai facut judecata mea si dreptatea mea; sezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.
5. Certat-ai neamurile si au pierit nelegiuitii; stins-ai numele lor in veac si in veacul veacului.
6. Vrajmasului i-au lipsit de tot sabiile si cetatile i le-ai sfaramat; pierit-a pomenirea lor in sunet.
7. Iar Domnul ramane in veac; gatit-a scaunul Lui de judecata
8. Si El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.
9. Si a fost Domnul scapare saracului, ajutor la vreme potrivita in necazuri.
10. Sa nadajduiasca in Tine cei ce cunosc numele Tau, ca n-ai parasit pe cei ce Te cauta pe Tine, Doamne !
11. Cantati Domnului, Celui ce locuieste in Sion, vestiti intre neamuri faptele Lui.
12. Ca Cel ce razbuna sangele lor si-a adus aminte. N-a uitat sangele saracilor.
13. Miluieste-ma, Doamne ! Vezi smerenia mea, de catre vrajmasii mei, Cel ce ma inalti din portile mortii,
14. Ca sa vestesc toate laudele Tale, in portile fiicei Sionului; veseli-ma-voi de mantuirea Ta !
15. Cazut-au neamurile in groapa pe care au facut-o ; in cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
16. Se cunoaste Domnul cand face judecata ! Intru faptele mainilor lui s-a prins pacatosul.
17. Sa se intoarca pacatosii in iad; toate neamurile care uita pe Dumnezeu,
18. Ca nu pana in sfarsit va fi uitat saracul, iar rabdarea saracilor in veac nu va pieri.
19. Scoala-Te, Doamne, sa nu se intareasca omul; sa fie judecate neamurile inaintea Ta !
20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca sa cunoasca neamurile ca oameni sunt.
21. Pentru ce, Doamne, stai departe ? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz ?
22. Cand se mandreste necredinciosul, se aprinde saracul; se prind in sfaturile pe care le gandesc.
23. Ca se lauda pacatosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strambatate pe sine se binecuvinteaza.
24. Intaratat-a cel pacatos pe Domnul, dupa multimea maniei Lui; nu-L va cauta; nu este Dumnezeu inaintea lui.
25. Spurcate sunt caile lui in toata vremea; lepadate sunt judecatile Tale de la fata lui, peste toti vrajmasii lui va stapani.
26. Ca a zis intru inima sa : nu ma voi clatina din neam in neam, rau nu-mi va fi.
27. Gura lui e plina de blestem, de amaraciune si de viclesug; sub limba lui, osteneala si durere.
28. Sta la panda in ascuns cu cei bogati ca sa ucida pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sarac privesc.
29. Pandeste din ascunzis, ca leul din culcusul sau; pandeste ca sa apuce pe sarac, pandeste pe sarac ca sa-l traga la el.
30. In latul lui il va smeri; se va pleca si va cadea asupra lui, cand va stapani pe cei saraci.
31. Ca a zis in inima lui : " Uitat-a Dumnezeu ! Intors-a fata Lui, ca sa nu vada pana in sfarsit ! "
32. Scoala-Te, Doamne, Dumnezeul meu ! Inalta-se mana Ta ! nu uita pe saracii Tai pana in sfarsit !
33. Pentru ce a maniat necredinciosul pe Dumnezeu ? Ca a zis in inima lui : Domnul nu va cerceta !
34. Vezi, pentru ca Tu privesti la necazuri si la durere, ca sa le ieie in mainile Tale; caci in Tine se increde saracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.
35. Zdrobeste bratul celui pacatos si rau, pacatul lui va fi cautat si nu se va afla.
36. Imparati-va Domnul in veac si in veacul veacului ! Pieriti neamuri din pamantul Lui.
37. Dorinta saracilor a auzit-o Domnul; la ravna inimii lor a luat aminte urechea Ta.
38. Judeca pe sarac si pe smerit, ca sa nu se mai mandreasca omul pe pamant.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

PSALMUL 10 :

Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor 1. In Domnul am nadajduit. Cum veti zice sufletului meu : " Muta-te in munti ca o pasare ? "
2. Ca iata pacatosii au incordat arcul, gatit-au sageti in tolba, ca sa sageteze in intuneric pe cei drepti la inima.
3. Ca au surpat ceea ce ai asezat; dar dreptul ce a facut ?
4. Domnul este in Biserica cea sfanta a Lui, Domnul in cer are scaunul Sau. Ochii Lui spre sarac privesc, genele Lui cerceteaza pe fiii oamanilor.
5. Domnul cerceteaza pe cel drept si pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeste nedreptatea il uraste sufletul Sau.
6. Va ploua peste pacatosi laturi, foc si pucioasa; iar suflare de vifor este partea paharului lor.
7. Ca drept este Domnul si dreptatea a iubit si fata Lui spre cel drept priveste.

PSALMUL 11 :

Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor, pentru instrumente cu opt coarde
1. Mantuieste-ma, Doamne, ca a lipsit cel cuvios, ca s-a imputinat adevarul de la fiii oamenilor.
2. Desertaciuni a grait fiecare catre aproapele sau, buze viclene in inima, si in inima rele au grait.
3. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene si limba cea plina de mandrie.
4. Pe cei ce au zis : " Cu limba noastra ne vom mari, caci buzele noastre de la noi sunt; cine ne este Domn ? "
5. Pentru necazul saracilor si suspinul nenorocitilor Ma voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mantuirea si le voi vorbi pe fata.
6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lamurit in foc, curatat de pamant, curatat de sapte ori.
7. Tu, Doamne, ne vei pazi si ne vei feri de neamul acesta in veac.
8. Caci atunci cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni.

PSALMUL 12 :

Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor
1. Pana cand, Doamne, ma vei uita pana in sfarsit ? Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine ?
2. Pana cand voi pune ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea ?
3. Pana cand se va inalta vrajmasul meu impotriva mea ?
4. Cauta, auzi-ma Doamne, Dumnezeul meu, lumineaza ochii mei, ca nu cumva sa adorm intru moarte,
5. Ca nu cumva sa zica vrajmasul meu : " Intaritu-m-am asupra lui ". Cei ce ma necajesc se vor bucura de ma voi clatina.
6. Iar eu spre mila Ta am nadajduit; bucura-se-va inima mea de mantuirea Ta; canta-voi Domnului, Celui ce mi-a facut bine si voi canta numele Domnului Celui Preainalt

PSALMUL 13 :

Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor

1. Zis-a cel nebun in inima sa : " Nu este Dumnezeu ! " Stricatu-s-au oamenii si urati s-au facut intru indeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul.
2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, sa vada de este cel ce intelege, sau cel ce cauta pe Dumnezeu.
3. Toti s-au abatut, impreuna netrebnici s-au facut; nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul.
4. Oare, nu se vor intelepti toti cei ce lucreaza faradelegea ? Cei ce mananca pe poporul meu ca painea, pe Domnul nu L-au chemat.
5. Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica, pentru ca Dumnezeu este cu neamul dreptilor.
6. Saracul nadajduieste in Domnul si voi ati ras de nadejdea lui, zicand : Cine va da din Sion mantuire lui Israel ?
7. Dar cand va intoarce Domnul pe cei robiti ai poporului Sau, bucura-se-va Iacov si se va veseli Israel.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.


PSALMUL 14 :

Un psalm al lui David

1. Doamne, cine va locui in locasul Tau si cine se va salaslui in muntele cel sfant al Tau ?
2. Cel ce umbla fara prihana si face dreptate, cel ce are adevarul in inima sa,
3. Cel ce n-a viclenit cu limba lui, nici n-a facut rau impotriva vecinului sau si ocara n-a rostit impotriva aproapelui sau.
4. Defaimat sa fie inaintea Lui cel ce vicleneste, iar pe cei ce se tem de Domnul ii slaveste; cel ce se jura aproapelui sau si nu se leapada,
5. Argintul sau nu l-a dat cu camata si daruri impotriva celor nevinovati n-a luat. Cel ce face aceasta nu se va clatina in veac.

PSALMUL 15 :

Un psalm al lui David

1. Pazeste-ma, Doamne, ca spre Tine am nadajduit.
2. Zis-am Domnului : " Domnul meu esti Tu, ca bunatatile mele nu-Ti trebuie ".
3. Prin sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toata voia intru ei.
4. Inmultitu-s-au slabiciunile celor ce alearga dupa alti dumnezei. Nu voi lua parte la adunarile lor cu jertfe de sange, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.
5. Domnul este partea mostenirii mele si a paharului meu. Tu esti Cel care imi asezi mie iarasi mostenirea mea.
6. Sortii mi-au cazut intre cei puternici, ca mostenirea mea este puternica.
7. Binecuvanta-voi pe Domnul, Cel ce m-a inteleptit; la aceasta si noaptea ma indeamna inima mea.
8. Vazut-am mai inainte pe Domnul inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este ca sa nu ma clatin.
9. Pentru aceasta s-a veselit inima mea si s-a bucurat limba mea, dar inca si trupul meu va salaslui intru nadejde.
10. Ca nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tau sa vada stricaciunea.
11. Cunoscute mi-ai facut caile vietii; umplea-ma-vei de veselie cu fata Ta si la dreapta Ta de frumuseti vesnice ma voi satura.

PSALMUL 16 :

O rugaciune a lui David

1. Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, asculta rugaciunea mea, din buze fara de viclenie.
2. De la fata Ta judecata mea sa iasa, ochii mei sa vada cele drepte.
3. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lamurit, dar nu s-a aflat in mine nedreptate.
4. Ca sa nu graiasca gura mea lucruri omenesti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am pazit cai aspre.
5. Indreapta picioarele mele in cararile Tale, ca sa nu sovaie pasii mei.
6. Eu am strigat, ca m-ai auzit, Dumnezeule; pleaca urechea Ta catre mine si auzi cuvintele mele.
7. Minunate fa milele Tale, Cel ce mantuiesti pe cei ce nadajduiesc in Tine de cei ce stau impotriva dreptei tale.
8. Pazeste-ma, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperamantul aripilor Tale acopera-ma
9. De fata necredinciosilor care ma necajesc pe mine. Vrajmasii mei sufletul meu l-au cuprins;
10. Cu grasime inima lor si-au incuiat, gura lor a grait mandrie.
11. Izgonindu-ma, acum m-au inconjurat; ochii lor si-au atintit ca sa ma plece la pamant.
12. Apucatu-m-au ca un leu gata de prada, ca un pui de leu ce locuieste in ascunzisuri.
13. Scoala-Te, Doamne, intampina-i pe ei si impiedica-i. Izbaveste sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.
14. Doamne, desparte-ma de oamenii acestei lumi, ce-si iau partea in viata, caci s-a umplut pantecele lor de bunatatile Tale; saturatu-s-au fiii lor si au lasat ramasitele pruncilor.
15. Iar eu intru dreptate ma voi arata fetei Tale, satura-ma-voi cand se va arata slava Ta.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 



După prima Catismă,

preotul (sau diaconul, dacă este) zice ectenia mică, apoi se cântă primul rând de Sedelne (Şezânde).

Sedelnele învierii

Sedelnele de după prima Catismă (ectenie mică)

Hristos din morţi S-a sculat, începătura celor adormiţi, Cel mai întâi-născut decât zidirea şi Făcătorul tuturor celor făcute; firea cea stricată a neamului nostru întru Sine o a înnoit. Nu vei mai stăpâni de acum, moarte, căci Stăpânul tuturor puterea ta o a surpat.

Slavă...

Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu scularea Ta; şi pe om împotriva ei l-ai întărit, nimicirea blestemului celui de demult aducând, Apărătorule al vieţii noastre, Doamne, slavă Ţie!

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu, însăşi podobia:

De frumuseţea fecioriei tale şi de prea strălucirea curăţiei tale, Gavriil, uimindu-se, a zis către tine, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ţie? Sau ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti cu daruri dăruită.

Apoi se zice: Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum...şi se citeşte a doua Catismă de rând.

 

CATISMA A TREIA


PSALMUL 17

Mai-marelui cantaretilor; un psalm al lui David, sluga Domnului, care a grait Domnului cuvintele cantarii acesteia, in ziua in care l-a izbavit pe el Domnul din mana tuturor vrajmasilor lui si din mana lui Saul. Si a zis :

1. Iubi-Te-voi, Doamne, vartutea mea. Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu,
2. Dumnezeul meu, ajutorul meu, si voi nadajdui spre Dansul;
3. Aparatorul meu si puterea mantuirii mele, si sprijinitorul meu.
4. Laudand voi chema pe Domnul si de vrajmasii mei ma voi izbavi.
5. Cuprinsu-m-au durerile mortii si raurile faradelegii m-au tulburat.
6. Durerile iadului m-au inconjurat; intampinatu-m-au laturile mortii.
7. Si cand ma necajeau am chemat pe Domnul si catre Dumnezeul meu am strigat.
8. Auzit-a din locasul Lui cel sfant glasul meu si strigarea mea, inaintea Lui, va intra in urechile Lui.
9. Si s-a clatinat si s-a cutremurat pamantul si temeliile muntilor s-au tulburat si s-au clatinat ca S-a maniat pe ele Dumnezeu.
10. Intru mania Lui fum s-a ridicat si para de foc de la fata Lui, carbuni aprinsi de la El.
11. Si a plecat cerurile si S-a pogorat si negura sub picioarele Lui.
12. Si S-a suit pe heruvimi si a zburat; zburat-a pe aripile vantului.
13. Si Si-a pus intunericul acoperamant, imprejurul Lui cortul Lui, apa intunecoasa in norii vazduhului.
14. De stralucirea fetei Lui norii au fugit, glasul Lui prin gridina si carbuni de foc.
15. Si a tunat din cer Domnul si Cel Preainalt a dat glasul sau.
16. Trimis-a sageti si i-a risipit pe ei, si fulgere a inmultit si i-a tulburat pe ei.
17. Si s-au aratat izvoarele apelor si s-au descoperit temeliile lumii,
18. De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului maniei Tale.
19. Trimis-a din inaltime si m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.
20. Izbaveste-ma de vrajmasii mei cei tari si de cei ce ma urasc pe mine, ca s-au intarit mai mult decat mine.
21. Intampinatu-m-au ei in ziua necazului meu, dar Domnul a fost intarirea mea.
22. Si m-a scos la loc larg, m-a izbavit, ca m-a voit.
23. Si imi va rasplati mie Domnul dupa dreptatea mea, si dupa curatia mainilor mele imi va rasplati mie.
24. Ca am pazit caile Domnului si n-am fost necredincios Dumnezeului meu.
25. Ca toate judecatile Lui sunt inaintea mea, si indreptarile Lui nu s-au departat de la mine.
26. Si voi fi fara prihana cu Dansul, si ma voi pazi de faradelegea mea.
27. Si imi va rasplati mie Domnul dupa dreptatea mea, si dupa curatia mainilor mele inaintea ochilor Lui.
28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; si cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
29. Si cu cel ales, ales vei fi; si cu cel indaratnic, Te vei indaratnici.
30. Ca Tu pe poporul cel smerit il vei mantui, si ochii mandrilor ii vei smeri.
31. Ca Tu vei aprinde faclia mea, Doamne, Dumnezeul meu, si vei lumina intunericul meu.
32. Caci cu Tine ma voi izbavi de ispita si cu Dumnezeul meu voi trece zidul.
33. Dumnezeul meu, fara de prihana este calea Lui, cuvintele Domnului in foc lamurite; scut este tuturor celor ce nadajduiesc in El.
34. Ca cine este Dumnezeu afara de Domnul ? Si cine este Dumnezeu afara de Dumnezeul nostru ?
35. Dumnezeu, cel ce ma incinge cu putere si a pus fara prihana calea mea.
36. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului si peste cele inalte ma pune.
37. Cel ce intaresti mainile mele in vreme de razboi si ai pus arc de arama in bratele mele.
38. Si mi-ai dat mie scutul mantuirii mele si dreapta Ta m-a sprijinit.
39. Si certarea Ta m-a indreptat pana in sfarsit, si certarea Ta insasi ma va invata.
40. Largit-a pasii mei sub mine, si n-au slabit picioarele mele.
41. Urmari-voi pe vrajmasii mei si-i voi prinde pe dansii si nu ma voi intoarce pana ce se vor sfarsi.
42. Zdrobi-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea, cadea-vor sub picioarele mele.
43. Si m-ai incins cu putere spre razboi, si ai impiedicat pe toti cei ce se sculau impotriva mea.
44. Si pe vrajmasii mei i-ai facut sa fuga, iar pe cei ce ma urasc i-ai nimicit.
45. Strigat-au catre Domnul si nu era cel ce mantuieste; si nu i-a auzit pe ei.
46. Si-i voi sfarama pe ei ca praful in fata vantului, ca tina ulitelor ii voi zdrobi pe ei.
47. Izbaveste-ma de razvratirile poporului; pusu-m-ai capetenie neamurilor.
48. Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.
49. Fiii straini m-au mintit pe mine. Fiii straini au imbatranit si au schiopatat din cararile lor.
50. Viu este Domnul si binecuvantat este Dumnezeul meu si sa se inalte Dumnezeul mantuirii mele. 51. Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbanda si mi-ai supus popoarele; izbavitorul meu de vrajmasii cei furiosi,
52. De la cei ce se ridica impotriva mea inalta-ma, de omul nedrept izbaveste-ma.
53. Pentru aceasta Te voi lauda intre neamuri, Doamne; si numele Tau il voi canta.
54. Cel ce maresti mantuirea imparatului Tau si faci mila unsului Tau, lui David si semintiei lui pana in veac.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

PSALMUL 18

Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor.

1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria.
2. Ziua zilei spune cuvant si noaptea noptii vesteste stiinta.
3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale caror glasuri sa nu se auda.
4. In tot pamantul a iesit vestirea lor si la marginile lumii cuvintele lor.
5. In soare si-a pus locasul Sau; si El e ca un mire ce iese din camara sa.
6. Bucura-se-va ca un urias, care alearga drumul lui.
7. De la marginea cerului iesirea lui, si oprirea lui pana la marginea cerului; si nu este cine sa se ascunda de caldura lui.
8. Legea Domnului e fara prihana, intoarce sufletele; marturia Domnului e credincioasa, intelepteste pruncii;
9. Judecatile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului e stralucitoare, lumineaza ochii;
10. Frica de Domnul este curata, ramane in veacul veacului; judecatile Domnului sunt adevarate, indreptatite toate.
11. Dorite-s mai mult decat aurul si decat piatra cea de mare pret si mai dulci decat mierea si fagurele.
12. Ca robul Tau le pazeste pe ele, si rasplatire multa are.
13. Gresealele cine le va pricepe ? De cele ascunse ale mele curateste-ma.
14. Si de cele straine fereste pe robul Tau; de nu ma vor stapani, atunci fara prihana voi fi si ma voi curati de pacat mare.
15. Si vor bineplacea cuvintele gurii mele si cugetul inimii mele inaintea Ta pururea; Doamne, ajutorul meu si izbavitorul meu.

PSALMUL 19

Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor.

1. Sa te auda Domnul in ziua necazului, si sa-ti fie scut numele Dumnezeului lui Iacob.
2. Trimita tie ajutor din locasul Lui cel sfant, si din Sion sprijineasca-te pe tine.
3. Pomeneasca toata jertfa ta, arderea de tot a ta bineplacuta sa-I fie.
4. Dea tie Domnul dupa inima ta, si tot sfatul tau sa-l plineasca.
5. Bucura-ne-vom de mantuirea Ta, si intru numele Dumnezeului nostru ne vom mari. Plineasca Domnul toate cererile tale.
6. Acum am cunoscut ca a mantuit Domnul pe Unsul Sau cu puterea dreptei Sale.
7. Auzi-L-va pe Dansul din cerul cel sfant al Lui.
8. Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, iar noi ne laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9. Acestia s-au impiedicat si au cazut, iar noi ne-am sculat si ne-am indreptat.
10. Doamne, mantuieste pe imparatul si ne auzi pe noi, in orice zi Te vom chema.

PSALMUL 20

Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor.

1. Doamne, intru puterea Ta se va veseli imparatul si intru mantuirea Ta se va bucura foarte.
2. Dupa dorirea inimii lui i-ai dat lui, si de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.
3. Ca l-ai intampinat pe el cu binecuvantarile bunatatii, pus-ai pe capul lui cununa de piatra scumpa.
4. Viata a cerut de la Tine si i-ai dat lui lungime de zile in veacul veacului.
5. Mare este slava lui intru matuirea Ta, slava si mare cuviinta vei pune peste el.
6. Ca ii vei da lui binecuvantare in veacul veacului; veseli-l-vei pe dansul intru bucurie cu fata Ta.
7. Ca imparatul nadajduieste in Domnul si intru mila Celui Preainalt nu se va clinti.
8. Afla-se mana Ta, peste toti vrajmasii Tai, dreapta Ta sa afle pe toti cei ce Te urasc pe Tine.
9. Pune-i vei pe ei ca un cuptor de foc in vremea aratarii Tale;
10. Domnul intru mania Sa ii va tulbura pe ei, si-i va manca pe ei focul.
11. Rodul lor de pe pamant il vei pierde, si samanta lor dintre fiii oamenilor.
12. Ca au gandit rele impotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea sa stea.
13. Ca ii vei pune pe ei pe fuga si cu arcul Tau vei tinti capul lor.
14. Inalta-Te, Doamne, intru taria Ta; canta-vom si vom lauda puterile Tale.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

PSALMUL 21

Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor, pentru sprijinul cel de dimineata.

1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai parasit ? Departe sunt de mantuirea mea cuvintele gresealelor mele.
2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua, si nu vei auzi, si noaptea, si nu Te vei gandi la mine.
3. Iar Tu intru cele sfinte locuiesti, lauda lui Israel.
4. In Tine au nadajduit parintii nostri, nadajduit-au intru Tine si i-ai izbavit pe ei.
5. Catre Tine au strigat si s-au mantuit, in Tine au nadajduit si nu s-au rusinat.
6. Iar eu sunt vierme si nu om, ocara oamenilor si defaimarea poporului.
7. Toti cei ce m-au vazut m-au batjocorit, grait-au cu buzele, clatinat-au capul, zicand :
8. " Nadajduit-a spre Domnul, izbaveasca-l pe el, mantuiasca-l pe el, ca-l voieste pe el ".
9. Ca Tu esti Cel ce m-ai scos din pantecele maicii mele, Dumnezeul meu esti Tu.
10. Spre Tine m-am aruncat de la nastere, din pantecele maicii mele Dumnezeul meu esti Tu.
11. Nu Te departa de la mine, ca necazul este aproape si nu este cine sa-mi ajute.
12. Inconjuratu-m-au vitei multi, tauri grasi m-au impresurat.
13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce rapeste si racneste.
14. Ca apa m-am varsat si s-au risipit toate oasele mele.
15. Facutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeste in mijlocul pantecelui meu.
16. Uscatu-s-a ca un vas de lut taria mea, si limba mea s-a lipit de cerul gurii mele si in tarana mortii m-ai pogorat.
17. Ca m-au inconjurat caini multi, adunarea celor vicleni m-a impresurat.
18. Strapuns-au mainile si picioarele mele.
19. Numarat-au toate oasele mele, iar ei priveau si se uitau la mine.
20. Impartit-au hainele Mele lorusi si pentru camasa Mea au aruncat sorti.
21. Iar Tu, Doamne, nu departa ajutorul Tau de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
22. Izbaveste de sabie sufletul meu, si din gheara cainelui viata mea.
23. Izbaveste-ma din gura leului, si din coarnele taurilor smerenia mea.
24. Spune-voi numele Tau fratilor mei, in mijlocul adunarii Te voi lauda, zicand :
25. Cei ce va temeti de Domnul laudati-L pe El, toata semintia lui Iacob slaviti-L pe el !
26. Sa se teama de Dansul toata semintia lui Israel.
27. Ca n-a defaimat, nici n-a lepadat ruga saracului,
28. Nici n-a intors fata Lui de la mine, si cand am strigat catre Dansul, m-a auzit.
29. De la Tine este lauda mea in adunare mare, rugaciunile mele le voi face inaintea celor ce se tem de El.
30. Manca-vor saracii si se vor satura si vor lauda pe Domnul, iar cei ce-L cauta pe Dansul vii vor fi inimile lor in veacul veacului.
31. Isi vor aduce aminte si se vor intoarce la Domnul toate marginile pamantului.
32. Si se vor inchina inaintea Lui toate semintiile neamurilor.
33. Ca a Domnului este imparatia si El stapaneste peste neamuri.
34. Mancat-au si s-au inchinat toti grasii pamantului; inaintea Lui vor cadea toti cei ce se coboara in pamant.
35. Si sufletul meu in El viaza. Si semintia mea va sluji Lui.
36. Se va vesti Domnului neamul ce va sa vina. Si vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naste si ce a facut Domnul.

PSALMUL 22

Un psalm al lui David.

1. Domnul ma va paste si nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc cu pasune, acolo m-a salasluit; la apa odihnei m-a hranit.
3. Sufletul meu l-a intors, povatuitu-m-a pe cararile dreptatii, pentru numele Lui.
4. Ca de voi si umbla in mijlocul umbrei mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti.
5. Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat.
6. Gatit-ai masa inaintea mea, impotriva celor ce ma necajesc; uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic.
7. Si mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Domnului, intru lungime de zile.

PSALMUL 23

Un psalm al lui David; al uneia din sambete.

1. Al Domnului este pamantul si plinirea lui, lumea si toti cei ce locuiesc in ea.
2. Acesta pe mari l-a intemeiat pe el si pe rauri l-a asezat pe el.
3. Cine se va sui in muntele Domnului, si cine va sta in locul cel sfant al Lui ?
4. Cel nevinovat cu mainile si curat cu inima, care n-a luat in desert sufletul sau si nu s-a jurat cu viclesug aproapelui sau,
5. Acesta va lua binecuvantarea de la Domnul si milostenie de la Dumnezeu, Mantuitorul sau.
6. Acesta este neamul celor ce-L cauta pe Domnul, al celor ce cauta fata Dumnezeului lui Iacob.
7. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice, si va intra Imparatul slavei.
8. Cine este acesta Imparatul slavei ? Domnul cel tare si puternic, Domnul cel tare in razboi.
9. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice, si va intra Imparatul slavei.
10. Cine este acesta Imparatul slavei ? Domnul puterilor, Acesta este Imparatul slavei.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

Apoi preotul zice din nou,ectenia mica, după care se cântă al doilea rând de Sedelne:

Sedelnele de după a doua Catismă (ectenie mică)

Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...

De neschimbarea Dumnezeirii Tale şi de patima Ta cea de voie, Doamne, întru sine spăimântându-se, iadul s-a tânguit: mă cutremur de Ipostasul cel nestricat al trupului, văd pe Cel nevăzut, tainic luptându-se cu mine. Pentru aceasta şi cei pe care îi ţin cântă: Slavă, Hristoase, învierii Tale!

Slavă...

Răstignirea cea necuprinsă cu mintea şi învierea cea neînţeleasă, taina cea de negrăit, o teologhisim credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au prădat, iar neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta, cu mulţumire cântăm: Slavă, Hristoase, învierii Tale!

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:

Pe Cel necuprins cu mintea şi nescris împrejur, pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, în pântecele tău, tainic L-ai încăput, Maica lui Dumnezeu. O singură şi neamestecată lucrare a Treimii am cunoscut,că e slăvită în lume prin naşterea ta. Pentru aceasta, cu mulţumire, cântăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti cu daruri dăruită.

Apoi se zice: Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum... şi se citeşte a treia Catismă (Catisma a şaptesprezecea): Fericiţi cei fără prihană în cale.. ; iar dacă se întâmplă să cadă Duminica vreun praznic împărătesc sau vreun sfânt cu Polieleu, în loc de Catisma a şaptesprezecea se cântă Polieleul cu Mărimurile acelei sărbători (vezi mai departe, la locul lor); în Duminica Fiului Risipitor, Duminica lăsatului sec de carne şi Duminica lăsatului sec de brânză, după Polieleu se cântă Psalmul 136: La râul Babilonului... (vezi la Polieleu).

 

CATISMA A SAPTESPREZECEA

PSAMUL 118

Aliluia.

1. Fericiti cei fara prihana in cale, care umbla in legea Domnului.
2. Fericiti cei ce pazesc poruncile Lui si-L cauta cu toata inima lor,
3. Ca n-au umblat in caile Lui cei ce lucreaza faradelegea.
4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale sa fie pazite foarte.
5. O, de s-ar indrepta caile mele, ca sa pazesc poruncile Tale !
6. Atunci nu ma voi rusina cand voi cauta spre toate poruncile Tale.
7. Lauda-Te-voi intru indreptarea inimii, ca sa invat judecatile dreptatii Tale.
8. Indreptarile Tale voi pazi; nu ma parasi pana in sfarsit.
9. Prin ce isi va indrepta tanarul calea sa ? Prin pazirea cuvintelor Tale.
10. Cu toata inima Te-am cautat pe Tine; sa nu ma lepezi de la poruncile Tale.
11. In inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca sa nu gresesc Tie.
12. Binecuvantat esti, Doamne, invata-ma indreptarile Tale.
13. Cu buzele am rostit toate judecatile gurii Tale.
14. In calea marturiilor Tale m-am desfatat, ca de toata bogatia.
15. La poruncile Tale voi cugeta si voi cunoaste caile Tale.
16. La indreptarile Tale voi cugeta si nu voi uita cuvintele Tale.
17. Rasplateste robului Tau ! Voi trai si voi pazi poruncile Tale.
18. Deschide ochii mei si voi cunoaste minunile din legea Ta.
19. Strain sunt eu pe pamant, sa nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecatilor Tale, in toata vremea.
21. Certat-ai pe cei mandri; blestemati sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22. Ia de la mine ocara si defaimarea, ca marturille Tale am pazit.
23. Pentru ca au sezut capeteniile si pe mine ma cleveteau, iar robul Tau cugeta la indreptarile Tale.
24. Ca marturiile Tale sunt cugetarea mea, iar indreptarile Tale, sfatul meu.
25. Lipitu-s-a de pamant sufletul meu; viaza-ma, dupa cuvantul Tau.
26. Vestit-am caile mele si m-ai auzit; invata-ma indreptarile Tale.
27. Fa sa inteleg calea indreptarilor Tale si voi cugeta la minunile Tale.
28. Istovitu-s-a sufletul meu de suparare; intareste-ma intru cuvintele Tale.
29. Departeaza de la mine calea nedreptatii si cu legea Ta ma miluieste.
30. Calea adevarului am ales si judecatile Tale nu le-am uitat.
31. Lipitu-m-am de marturiile Tale, Doamne, sa nu ma rusinezi.
32. Pe calea poruncilor Tale am alergat, cand ai largit inima mea.
33. Lege pune mie, Doamne, calea indreptarilor tale si o voi pazi pururea.
34. Intelepteste-ma si voi cauta legea Ta si o voi pazi cu toata inima mea.
35. Povatuieste-ma pe cararea poruncilor Tale, ca aceasta am voit.
36. Pleaca inima mea la marturiile Tale si nu la lacomie.
37. Intoarce ochii mei ca sa nu vada desertaciunea; in calea Ta viaza-ma.
38. Implineste robului Tau cuvantul Tau, care este pentru cei ce se tem de Tine.
39. Indeparteaza ocara de care ma tem, caci judecatile Tale sunt bune.
40. Iata, am dorit poruncile Tale; intru dreptatea Ta viaza-ma.
41. Sa vina peste mine mila Ta, Doamne, mantuirea Ta, dupa cuvantul Tau,
42. Si voi raspunde cuvant celor ce ma ocarasc, ca am nadajduit in cuvintele Tale.
43. Sa nu indepartezi din gura mea cuvantul adevarului, pana in sfarsit, ca intru judecatile Tale am nadajduit,
44. Si voi pazi legea Ta pururea, in veac si in veacul veacului.
45. Am umblat intru largime, ca poruncile Tale am cautat.
46. Am vorbit despre marturille Tale inaintea imparatilor, si nu m-am rusinat.
47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
48. Am ridicat mainile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit si am cugetat la indreptarile Tale.
49. Adu-Ti aminte de cuvantul Tau, catre robul Tau, intru care mi-ai dat nadejde.
50. Aceasta m-a mangaiat intru smerenia mea, ca cuvantul Tau m-a viat.
51. Cei mandri m-au batjocorit peste masura dar de la legea Ta nu m-am abatut.
52. Adusu-mi-am aminte de judecatile Tale cele din veac, Doamne, si m-am mangaiat.
53. Mahnire m-a cuprins din pricina pacatosilor, care parasesc legea Ta.
54. Cantate erau de mine indreptarile Tale, in locul pribegiei mele.
55. Adusu-mi-am aminte de numele Tau, Doamne, si am pazit legea Ta.
56. Aceasta s-a facut mie, ca indreptarile Tale am cautat.
57. Partea mea esti, Doamne, zis-am sa pazesc legea Ta.
58. Rugatu-m-am fetei Tale, din toata inima mea, miluieste-ma dupa cuvantul Tau.
59. Cugetat-am la caile Tale si am intors picioarele mele la marturiile Tale.
60. Gata am fost si nu m-am tulburat sa pazesc poruncile Tale.
61. Funiile pacatosilor s-au infasurat imprejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
62. La miezul noptii m-am sculat ca sa Te laud pe Tine, pentru judecatile dreptatii Tale.
63. Partas sunt cu toti cei ce se tem de Tine si pazesc poruncile Tale.
64. De mila Ta, Doamne, este plin pamantul; indreptarile Tale ma invata.
65. Bunatate ai facut cu robul Tau, Doamne, dupa cuvantul Tau.
66. Invata-ma bunatatea, invatatura si cunostinta, ca in poruncile Tale am crezut.
67. Mai inainte de a fi umilit, am gresit; pentru aceasta cuvantul Tau am pazit.
68. Bun esti Tu, Doamne, si intru bunatatea Ta, invata-ma indreptarile Tale.
69. Inmultitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mandri, iar eu cu toata inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70. Inchegatu-s-a ca grasimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfatat.
71. Bine este mie ca m-ai smerit, ca sa invat indreptarile Tale.
72. Buna-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decat mii de comori de aur si argint.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

73. Mainile Tale m-au facut si m-au zidit, intelepteste-ma si voi invata poruncile Tale.
74. Cei ce se tem de Tine ma vor vedea si se vor veseli, ca in cuvintele Tale am nadajduit.
75. Cunoscut-am, Doamne, ca drepte sunt judecatile Tale si intru adevar m-ai smerit.
76. Faca-se dar, mila. Ta, ca sa ma mangaie, dupa cuvantul Tau, catre robul Tau.
77. Sa vina peste mine indurarile Tale si voi trai, ca legea Ta cugetarea mea este.
78. Sa se rusineze cei mandri, ca pe nedrept m-au nedreptatit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
79. Sa se intoarca spre mine cei ce se tem de Tine si cei ce cunosc marturiile Tale.
80. Sa fie inima mea fara prihana intru indreptarile Tale, ca sa nu ma rusinez.
81. Se topeste sufletul meu dupa mantuirea Ta; in cuvantul Tau am nadajduit.
82. Sfarsitu-s-au ochii mei dupa cuvantul Tau, zicand : " Cand ma vei mangaia ?".
83. Ca m-am facut ca un foale la fum, dar indreptarile Tale nu le-am uitat.
84. Cate sunt zilele robului Tau ? Cind vei judeca pe cei ce ma prigonesc ?
85. Spusu-mi-au calcatorii de lege desertaciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86. Toate poruncile Tale sunt adevar; pe nedrept m-au prigonit. Ajuta-ma !
87. Putin a fost de nu m-am sfarsit pe pamant, dar eu n-am parasit poruncile Tale.
88. Dupa mila Ta, viaza-ma si voi pazi marturiile gurii mele.
89. In veac, Doamne, cuvantul Tau ramane, in cer;
90. In neam si in neam adevarul Tau. Intemeiat-ai pamantul si ramane.
91. Dupa randuiala Ta ramane ziua, ca toate sunt slujitoare Tie.
92. De n-ar fi fost legea Ta gandirea mea, atunci as fi pierit intru necazul meu.
93. In veac nu voi uita indreptarile, Tale, ca intr-ansele m-ai viat, Doamne.
94. Al Tau sunt eu, mantuieste-ma, ca indreptarile Tale am cautat.
95. Pe mine m-au asteptat pacatosii ca sa ma piarda. Marturiile Tale am priceput.
96. La tot lucrul desavarsit am vazut sfarsit, dar porunca Ta este fara de sfarsit.
97. Ca am iubit legea Ta, Doamne, ea toata ziua cugetarea mea este.
98. Mal mult decat pe vrajmasii mei m-ai inteleptit cu porunca Ta, ca in veac a mea este.
99. Mai mult decat invatatorii mei am priceput, ca la marturiile Tale gandirea mea este.
100. Mai mult decat batranii am inteles, ca poruncile Tale am cautat.
101. De la toata calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca sa pazesc cuvintele Tale.
102. De la judecatile Tale nu m-am abatut,ca Tu ai pus mie lege.
103. Cat sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decat mierea, in gura mea !
104. Din poruncile Tale m-am facut priceput; pentru aceasta am urat toata calea nedreptatii.
105. Faclie picioarelor mele este legea Ta si lumina cararilor mele.
106. Juratu-m-am si m-am hotarat sa pazesc judecatile dreptatii Tale.
107. Umilit am fost pana in sfarsit : Doamne, viaza-ma, dupa cuvantul Tau.
108. Cele de bunavoie ale gurii mele binevoieste-le, Doamne, si judecatile Tale ma invata.
109. Sufletul meu in manile Tale este pururea si legea Ta n-am uitat.
110. Pusu-mi-au pacatosii cursa mie, dar de la poruncile Tale n-am ratacit.
111. Mostenit-am marturiile Tale in veac, ca bucurie inimii mele sunt ele.
112. Plecat-am inima mea ca sa fac indreptarile Tale in veac spre rasplatire.
113. Pe calcatorii de lege am urat si legea Ta am iubit.
114. Ajutorul meu si sprijinitorul meu esti Tu, in cuvantul Tau am nadajduit.
115. Departati-va de la mine cei ce vicleniti si voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116. Apara-ma, dupa cuvantul Tau, si ma viaza si sa nu-mi dai de rusine asteptarea mea.
117. Ajuta-ma si ma voi mantui si voi cugeta la indreptarile Tale, pururea.
118. Defaimat-ai pe toti cei ce se departeaza de la indreptarile Tale, pentru ca nedrept este gandul lor.
119. Socotit-am calcatori de lege pe toti pacatosii pamantului; pentru aceasta am iubit marturiile Tale, pururea.
120. Strapunge cu frica Ta trupul meu, ca de judecatile Tale m-am temut.
121. Facut-am judecata si dreptate; nu ma da pe mana celor ce-mi fac strambatate.
122. Primeste pe robul Tau in bunatate, ca sa nu ma cleveteasca cei mandri.
123. Sfarsitu-s-au ochii mei dupa mantuirea Ta si dupa cuvantul dreptatii Tale.
124. Fa cu robul Tau dupa mila Ta, si indreptarile Tale ma invata.
125. Robul Tau sunt eu; intelepteste-ma si voi cunoaste marturiile Tale.
126. Vremea este sa lucreze Domnul, ca oamenii au stricat legea Ta.
127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult dedt aurul si topazul.
128. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am indreptat, toata calea nedreapta am urat.
129. Minunate sunt marturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
130. Aratarea cuvintelor Tale lumineaza si intelepteste pe prunci.
131. Gura mea am deschis si am aflat, ca de poruncile Tale am dorit.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

132. Cauta spre mine si ma miluieste, dupa judecata Ta, fata de cei ce iubesc numele Tau.
133. Pasii mei indrepteaza-i dupa cuvantul Tau, si sa nu ma stapaneasca nici o faradelege.
134. Izbaveste-ma de clevetirea oamenilor si voi pazi poruncile Tale.
135. Fata Ta arat-o robului Tau si ma invata poruncile Tale.
136. Izvoare de apa s-au pogorat din ochii mei, pentru ca n-am pazit legea Ta.
137. Drept esti, Doamne, si drepte sunt judecatile Tale.
138. Poruncit-ai cu dreptate marturiile Tale si cu tot adevarul.
139. Topitu-m-a ravna casei Tale, ca au uitat cuvintele Tale vrajmasii mei.
140. Lamurit cu foc este cuvantul Tau foarte si robul Tau l-a iubit pe el.
141. Tanar sunt eu si defaimat, dar indreptarile Tale nu le-am uitat.
142. Dreptatea Ta este dreptate in veac si legea Ta, adevarul.
143. Necazuri si nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gandirea mea.
144. Drepte sunt marturiile Tale, in veac; intelepteste-ma si voi fi viu.
145. Strigat-am cu toata inima mea : Auzi-ma, Doamne ! Indreptarile Tale voi cauta.
146. Strigat-am catre Tine : " Mantuleste-ma, si voi pazi marturiile Tale ".
147. In zori m-am sculat si am strigat : " Intru cuvintele Tale am nadajduit ".
148. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineata, ca sa cuget la cuvintele Tale.
149. Glasul meu auzi-l, Doamne, dupa mila Ta; dupa judecata Ta ma viaza.
150. Apropiatu-s-au cei ce ma prigonesc cu faraelege, dar de la legea Ta s-au indeparat.
151. Aproape esta Tu, Doamne, si toate poruncile Tale sunt adevarul.
152. Din inceput am cunoscut, din marturiile Tale, ca in veac le-ai intemeiat pe ele.
153. Vezi smerenia mea si ma scoate, ca legea Ta n-am uitat.
154. Judeca pricina mea si ma izbaveste; dupa cuvantul Tau, fa-ma viu.
155. Departe de pacatosi este mantuirea, ca indreptarile Tale n-au cautat.
156. Indurarile Tale multe sunt, Doamne; dupa judecata Ta ma viaza.
157. Multi sunt cei ce ma prigonesc si ma necajesc, dar de la marturiile Tale nu m-am abatut.
158. Vazut-am pe cei nepriceputi si ma sfarseam, ca n-au pazit cuvintele Tale.
159. Vezi ca poruncile Tale am iubit, Doamne; intru mila Ta ma viaza.
160. Inceputul cuvintelor Tale este adevarul si vesnice toate judecatile dreptatii Tale.
161. Capeteniile m-au prigonit in zadar; iar de cuvintele Tale s-a infricosat inima mea.
162. Bucura-ma-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoara mare.
163. Nedreptatea am urat si am dispretuit, iar legea Ta am iubit.
164. De sapte ori pe zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii Tale.
165. Pace multa au cei ce iubesc legea Ta si nu se smintesc.
166. Asteptat-am mantuirea Ta, Doamne, si poruncile Tale am iubit.
167; Pazit-a sufletul meu marturiile Tale, si le-a iubit foarte.
168. Pazit-am poruncile Tale si marturiile Tale ca toate caile mele inaintea Ta sunt, Doamne.
169. Sa se apropie rugaciunea mea inaintea Ta, Doamne; dupa cuvantul Tau ma intelepteste.
170. Sa ajunga cererea mea inaintea Ta, Doamne; dupa cuvantul Tau ma izbaveste.
171. Sa raspandeasca buzele mele lauda, ca m-ai invatat indreptarile Tale.
172. Rosti-va limba mea cuvintele Tale ca toate poruncile Tale sunt drepte.
173. Mana Ta sa ma izbaveasca, ca poruncile Tale am ales.
174. Dorit-am mantuirea. Ta, Doamne, si legea Ta cugetarea mea este.
175. Viu va fi sufletul meu si Te va lauda si judecatile Tale imi vor ajuta mie.
176. Ratacit-am ca o oaie pierduta; cauta pe robul Tau, ca poruncile Tale nu le-am uitat.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

Apoi Binecuvântările Învierii (caută la pag. 46), ectenie mică şi se citeşte îndată, cu glas mare şi rar, Ipacoi (Subascultâtorul) al glasului de rând.

Ipacoi (Subascultătorul)

Spăimântând cu vederea, liniştind cu graiurile, îngerul cel strălucitor a zis Mironosiţelor: Pentru ce căutaţi pe Cel viu în mormânt? Sculatu-S-a, deşertând mormintele. Cunoaşteţi pe Cel neschimbat, ca schimbător al stricăciunii; ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale, că ai mântuit neamul omenesc.

Şi se cântă îndată

Antifoanele

Antifonul 1

Robia Sionului Tu o ai scos din Babilon; şi pe mine din patimi la viaţă atrage-mă, Cuvântule.

Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-vor spice de viată veşnică întru bucurie.

Slavă... Şi acum...

Prin Sfântul Duh toată buna dăruire, ca şi prin Tatăl şi prin Fiul, împreună-străluceşte, întru Care toate viază şi se mişcă.

Antifonul 2

De n-ar zidi Domnul casa faptelor bune, în zadar ne-am osteni; dar păzindu-ne El sufletul, nimeni nu va prăda cetatea noastră.

Ca o roadă a pântecelui, prin Duhul, fii se fac Ţie, Hristoase, ca şi Tatălui, sfinţii, pururea.

Slavă... Şi acum...

În Duhul Sfânt se vede toată sfinţenia, înţelepciunea, că dă fiinţă la toată făptura; Acestuia să slujim, ca şi Tatălui şi Cuvântului, că Dumnezeu este.

Antifonul 3

Cei ce se tem de Domnul fericiţi vor umbla în cărările poruncilor, că vor mânca toată roada cea de viaţă.

Veseleşte-Te, întâiule păstor al turmei, împrejurul mesei Tale văzând pe fiii Tăi purtând stâlpări de fapte bune.

Slavă... Şi acum...

În Duhul Sfânt este toată bogăţia slavei, din Care vine dar şi viaţă la toată zidirea; că lăudat este împreună cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Preotul: Să luăm aminte. Înţelepciune! Cântăreţul cântă

Prochimenul

Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti (ps. 95,10).

De trei ori; a doua oară cu stihul:

Cântaţi Domnului cântare nouă (ps. 32, 3).

 

Preotul (diaconul): Domnului să ne rugăm.

Cântăreţul:

Doamne miluieşte.

Preotul: Că sfânt eşti, Dumnezeul nostru...

Cântăreţul: Amin. Şi se cântă pe glasul de rând al Octoihului:

Toată suflarea să laude pe Domnul (de două ori).

Suflarea toată şi toată făptura să laude sfânt numele Domnului, pe Domnul.

Preotul (diaconul): Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.

Cântăreţul: Doamne miluieşte (de 3 ori), obişnuit pe glasul al 2-lea.

Preotul: înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la (N) citire.

Cântăreţul (închinându-se): Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Preotul: Să luăm aminte. Şi citeşte Evanghelia de rând a învierii, în timp ce cântăreţul şade cu lumânarea aprinsă în latura de miazăzi a Sfintei Mese, cu faţa spre preotul care citeşte Sfânta Evanghelie; iar dacă face diaconul lucrul acesta, cântăreţul ascultă cu luare-amtnte şi evlavie Sfânta Evanghelie, stând în genunchi, împreună cu ceilalţi credincioşi.

 

 

Sfârşindu-se citirea Sfintei Evanghelii, cântăreţul cântă (închinându-se): Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Şi în timp ce preotul iese cu Sfânta Evanghelie în mijlocul bisericii - pentru închinare, cântăreţul citeşte sau cântă, pe glasul al 2-lea (dacă nu cântă preotul însuşi sau diaconul):

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm Sfintei învierii lui Hristos, că iată a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea; totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

În duminicile dintre Paşti şi înălţare învierea lui Hristos... se zice de trei ori; iar în Duminica Floriilor şi a Rusaliilor nu se zice învierea lui Hristos..., deoarece atunci se citeşte Evanghelia praznicului.

Apoi se citeşte îndată, rar şi cu umilinţă

PSALMUL 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu în cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată în fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fata Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău vitei.

După ce preotul s-a închinat în faţa Sfintei Evanghelii şi a intrat în sfântul altar, cântăreţul se închină şi el, cu evlavie, în faţa Sfintei Evanghelii, de două ori, o sărută şi se închină a treia oară. Apoi, mergând la locul său, cântă, pe glasul al 2-lea:

Slavă...

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Glasul al 6-lea:

Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

În duminicile Triodului (adică de la Duminica Vameşului şi a Fariseului, până la Duminica a cincea din Postul Mare, inclusiv), în loc de cele trei cântări de mai sus se cântă

Slavă .., glasul al 8-lea:

Uşile pocăinţei deschide-mi, Dătătorule de viată! Că dis-de-dimineată merge duhul meu la biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat; ci, ca un îndurat, curăţeşte-l, cu mila milostivirii Tale.

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas:

În cărările mântuirii îndreptează-mă, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire viata mea toată o am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curăţeşte-mă de toată necurăţia.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...

Glasul al 6-lea:

La mulţimea faptelor mele celor rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşătoarea zi a Judecăţii; ci, îndrăznind la mila milostivirii Tale, ca David mă rog Ţie: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

Apoi preotul (diaconul, dacă este) citeşte rugăciunea Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău..., din Liturghier, sau (dacă această rugăciune nu se mai citeşte) zice îndată ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările..., iar la strană: Amin.

Canoanele

Şi se începe citirea Canoanelor, cu rânduiala lor, adică: Trei canoane ale glasului de rând, din Octoih (unul al învierii, unul al Crucii-învierii şi altul al Născătoarei de Dumnezeu) şi unul din Minei (al sfântului sau sfinţilor din ziua aceea), punându-se din toate, la fiecare cântare, câte 14 stihiri, cu stihurile respective, astfel: dacă la Minei avem un singur canon, se citeşte din Octoih: patru stihiri de la Canonul învierii, trei de la Canonul Crucii-învierii şi trei de la Canonul Născătoarei de Dumnezeu; dacă la Minei este sfânt cu slujba pe şase (stihiri la Doamne, strigat-am...) se citesc din Canonul învierii patru stihiri, din al Crucii-învierii două, din al Născătoarei de Dumnezeu două şi din Canonul Mineiului şase; dacă sfântul din Minei are slujbă cu Polieleu şi două canoane, se citesc trei stihiri din Canonul învierii, trei din al Născătoarei de Dumnezeu şi opt de la Minei (lăsând pe al Crucii-învierii). La sfârşitul fiecărei cântări se cântă Catavasia respectivă.

Dacă nu se citesc Canoanele (cum se face în cele mai multe biserici de enorie), îndată după ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările..., se începe cântarea Catavasiilor[4].

După Cântarea a treia a Canoanelor (sau a Catavasiilor), preotul zice ectenia mică, apoi cântăreţul cântă (citeşte) Condacul, Icosul şi Sedealna sfântului zilei, din Minei.

După Cântarea a şasea a Canoanelor (sau a Catavasiilor), preotul zice din nou ectenia mică, apoi se cântă Condacul învierii al glasului de rând.

Condacul

Podobie: Fecioara astăzi...

Înviat-ai astăzi din mormânt, îndurate, şi pe noi ne-ai scos din porţile morţii. Astăzi Adam dănţuieşte şi Eva se bucură, iar proorocii dimpreună cu patriarhii laudă neîncetat puterea cea dumnezeiască a stăpânirii Tale.

Apoi se citeşte

Icosul

Cerul şi pământ astăzi să dănţuiască şi pe Hristos-Dumnezeu cu un gând să-L laude, că pe cei legaţi din morminte i-a sculat. împreună se bucură toată făptura, aducând cântări vrednice Ziditorului a toate şi Mântuitorului nostru; că astăzi, pe cei muritori din iad scoţându-i, ca un dătător de viată, la ceruri împreună i-a înălţat şi a zdrobit trufia vrăjmaşului şi porţile iadului le-a sfărâmat cu puterea cea dumnezeiască a stăpânirii Sale.

Apoi se citeşte Sinaxarul (viaţa pe scurt a sfântului sau a sfinţilor zilei) din Minei[5].

Înainte de Cântarea a noua a Canoanelor (Catavasiilor), preotul zice, cădind în faţa Sfintei Mese:

Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cin-stind-o, să o mărim.

Iar cântăreţii, coborând din străni, cântă, pe glasul Catavasiilor de rând:

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Stih: Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic, şi sfânt numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de El.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Stih: Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Stih: Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriti, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Stih: Luat-a pe Israel, sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Apoi stihul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, (închinându-ne) şi se cântă Cântarea a noua a Catavasiilor.

După aceasta, preotul (diaconul) rosteşte ectenia mică, apoi cântăreţii cântă (de obicei pe glasul al 2-lea):

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de trei ori).

Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui (închinăciune), că sfânt este.

Şi se cântă îndată Luminânda de rând a Învierii (vezi Luminândele la locul lor); Slavă... Luminânda sfântului zilei, din Minei; Şi acum... a Născătoarei-învierii (numai în Duminica Floriilor se cântă Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru... fără Luminândă).

Apoi îndată se cântă, pe glasul de rând al Octoihului, Laudele, cu stihirile şi stihurile lor (în alte sărbători decât duminicile, Laudele se cântă pe glasul stihirilor de la Minei). Duminica se cântă opt stihiri; dacă sfântul din Minei n-are stihiri la Laude, se cântă toate cele opt stihiri ale Învierii din Octoih (Catavasier); dacă sfântul zilei are stihiri la Laude, se cântă primele patru stihiri ale învierii, apoi patru din Minei.

La Laude

Stihirile învierii:

Stihirile pe şase:

Stih: Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slavă aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui.

Veniţi, toate neamurile, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşătoare: că Hristos, Mântuitorul nostru, Cuvântul cel dintru început, S-a răstignit pentru noi, şi de voie S-a îngropat, şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate; Acestuia să ne închinăm.

Stih: Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

Spus-au toate minunile străjerii Tăi, Doamne; dar soborul deşertăciunii, umplând de daruri dreapta lor, socotea că vor ascunde învierea Ta, pe care lumea o slăveşte; miluieşte-ne pe noi.

Stihiri pe patru:

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El dupâ mulţimea slavei Lui.

De bucurie toate s-au umplut, luând dovedirea învierii; că Maria Magdalena la groapă a venit şi a aflat un înger pe piatră şezând, cu veşmintele strălucind şi zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis, mergând mai înainte în Galileea.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.

Întru lumina Ta, Stăpâne, vom vedea lumină, Iubitorule de oameni; că ai înviat din morţi, dăruind mântuire neamului omenesc, ca să Te preaslăvească toată făptura pe Tine, Cel singur fără de păcat, miluieşte-ne pe noi!

Alte stihiri, ale lui Anatolie:

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe el în strune şi în organe.

Ca pe o cântare de dimineaţă mironosiţele femei îţi aduceau lacrimile, Doamne; că având miresme cu bun miros, la mormântul Tău au ajuns, grăbindu-se să ungă preacurat trupul Tău. Iar un înger şezând pe piatră, le-a binevestit: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? Că moartea călcând, a înviat ca un Dumnezeu, dând tuturor mare milă.

Stih: Lăudaţi-L pe el în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

Strălucind înger la mormântul Tău cel făcător de viaţă, a grăit Mironosiţelor: deşertat-a mormintele Mântuitorul, prădat-a iadul şi a înviat a treia zi, ca Cel ce este însuşi Dumnezeu şi Atotputernic.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.

În mormânt Te-a căutat, venind în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena; dar neaflându-Te, se tânguia cu plângere, strigând: Vai mie, Mântuitorul meu! Cum ai fost furat, împărate al tuturor? Dar doi îngeri de lumină purtători dinăuntrul mormântului au strigat: Ce plângi, femeie? Plâng că au luat pe Domnul meu din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus. Dar întorcându-se ea, cum Te-a văzut, îndată a strigat: Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

Stih: Lăuda-Te-voi Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

Iudeii în mormânt au zăvorât Viaţa, iar tâlharul a deschis cu limba raiul, strigând şi grăind: Cel ce cu mine şi pentru mine ai fost răstignit, împreună cu mine ai fost pironit pe lemn, şi Te-ai arătat mie împreună cu Tatăl pe scaun şezând. Că Acesta este Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă.

Slavă... Stihira de rând a Evangheliei (vezi mai departe).

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu, pe glasul Stihirii Evangheliei de rând: Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (caută la pag. 59).

Doxologia mare, troparul înviind din mormânt... (caută la pag. 62), ecteniile şi otpustul (la mănăstiri Ceasul I şi apoi otpustul Utreniei).

Iar cântăreţii cântă pe glasul Stihirei Evangheliei învierii de rând, începând cel din strana dreaptă,

Doxologia

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare.

Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte.

Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi.

Că Tu eşti unul sfânt, Tu eşti unul Domn Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.

În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi.

Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci, Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale (de trei ori).

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam; eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufle-tul meu, că am greşit Ţie.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.

Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

... Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Apoi se cântă, încă o dată, mai pe larg, Sfinte Dumnezeule...

În duminicile în care este de rând unul din glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea, al 4-lea, se cântă acest tropar al Învierii, glasul al 4-lea:

Astăzi mântuire a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt şi începătorului vieţii noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dăruit nouă şi mare milă.

Iar în duminicile în care este de rând unul din glasurile al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea, al 8-lea, se cântă acest tropar al învierii, pe glasul al 8-lea:

Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i; arătându-Te pe Tine Apostolilor Tăi, trimisu-i-ai pe dânşii la propovăduire; şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule-mult-Milostive.

Apoi preotul (diaconul) zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta..., iar cântăreţii răspund la fiecare cerere a ecteniei: Doamne miluieşte (de 3 ori).

Urmează ectenia cererilor rostită de preot (diacon): Să plinim rugăciunea noastră de dimineaţă, Domnului...

Apoi preotul zice: Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul (diaconul): Capetele noastre...

Cântăreţul (rar): Ţie Doamne.

Preotul: Că al Tău este a ne milui...

Apoi preotul face apolisul, după rânduiala arătată la sfârşitul Vecerniei. a mănăstiri, unde între Utrenie şi Liturghie se citesc Ceasurile (I, al III-lea şi al VI-lea), preotul zice: Înţelepciune.

Cântăreţul: Binecuvintează.

Preotul: Cel ce este binecuvântat Dumnezeul nostru...

Cântăreţul: Amin. întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptslăvitorilor creştini şi Sfântă Biserica Ta în veacul veacului.

Şi începe îndată citirea psalmilor Ceasului I, iar otpustul deplin al Utreniei se face după Ceasul 1, începând preotul cu: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule... şi celelalte[6].

 

LA SFÂNTA LITURGHIE

Începutul până la Fericiri, precum s-a arătat în urmă la glasul 1 (caută la pag. 66). După a doua ectenie mică se cântă Fericirile pe glasul al 3-lea (caută la pag. 70).

Stihirile Fericirilor

Fericiţi cei milostivi, că aceia vor fi miluiţi.

Pe strămoşul Adam, cel ce a călcat porunca Ta, Hristoase, din rai l-ai izgonit; dar ai sălăşluit într-însul, Milostive, pe tâlharul cel ce Te-a mărturisit pe Cruce, strigând: Pomeneşte-mă, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Pe noi, cei ce am greşit, cu blestemul morţii ne-ai osândit, Dătătorule de viaţă şi Doamne; dar cu trupul Tău pătimind fără păcat, Stăpâne, ai înviat pe cei morţi, care strigau: Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Sculându-Te din morţi, împreună ne-ai sculat pe noi din patimi, cu învierea Ta, Doamne; iar toată puterea morţii o ai zdrobit, Mântuitorule. Pentru aceasta, cu credinţă grăim Ţie: Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este împărăţia cerurilor.

Cu îngroparea Ta cea de trei zile, pe cei omorâţi din iad, ca un Dumnezeu înviindu-i, împreună i-ai sculat; şi nestricăciune tuturor ca un bun ne-ai izvorât, celor ce cu credinţă grăim pururea: Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.

Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor grăi tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.

Înviind din mormânt, Mântuitorule, întâi femeilor mironosiţe Te-ai arătat, strigând: Bucurati-vă! Şi printr-însele ai vestit prietenilor Învierea Ta, Hristoase. Pentru aceasta, cu credinţă grăim: Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.

În munte Moise, tinzându-şi mâinile, a închipuit Crucea, pe Amalec biruind; iar noi cu credinţă luând-o pe aceasta armă tare împotriva diavolilor, grăim toţi: Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.

Slavă... a Treimii:

Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh să lăudăm credincioşii, pe un Dumnezeu, pe un Domn, ca dintr-un soare; căci cu trei Străluciri este Treimea şi luminează pe toţi cei ce cântă: Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Bucură-te, uşa lui Dumnezeu, prin care Făcătorul a trecut, întrupându-Se, pecetluită păstrându-te. Bucură-te, nor uşor, care ai purtat pe Hristos, ploaia cea dumnezeiască. Bucură-te, scară şi scaun ceresc. Bucură-te, munte cinstit, roditor şi netăiat.

Şi cealaltă rânduială a Sfintei Liturghii, precum am arătat la pag. 74 şi următoarele.



[1] Când se face Priveghere (la mănăstiri), Veniţi să ne închinăm... se cântă pe glasul al 8-lea, precum se arată în cărţile de psaltichie (la Anixandare).

[2] în Postul Mare, precum şi în restul anului, când nu se citeşte înainte Miezonoptica, citeţul zice: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie, împărate ceresc..., şi celelalte rugăciuni începătoare. Că a Ta este împărăţia..., Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm..., cu psalmii care urmează.

[3] Când se face slujbă cu Priveghere (ca în mănăstiri), toată partea de până aci a Utreniei nu se citeşte şi nici binecuvântarea pentru începutul Utreniei (Slavă Sfintei... Treimi...) nu se mai dă, căci ea s-a zis încă de la începutul Vecerniei; în acest caz, îndată după ce preotul face sfârşitul Litiei cu Binecuvântarea Domnului peste voi..., cântăreţul răspunde: Amin. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... şi citeşte cei şase psalmi ai Utreniei.

De asemenea, în timpul de la Duminica Tomii până la înălţarea Domnului, atât în zilele de sărbătoare, cât şi în cele de lucru, Utrenia se începe direct cu Slavă Sfintei... Treimi... ;după care se cântă Hristos a înviat... (de 3 ori), în timp ce preotul face cădirea mare şi apoi cântăreţul (în mânăstiri cel mai mare, dacă vrea) începe citirea celor şase psalmi cu Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...