RÂNDUIALA VECERNIEI DE SÂMBĂTĂ SEARA

Glasul V

După ce s-a citit Ceasul al IX-lea (vezi în Ceaslov), preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare), închinându-se de trei ori, zice: Amin. Şi îndată:

Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, împăratul şi Dumnezeul nostru[1].

Şi citeşte rar, cu glas lin şi dulce

PSALMUL 103

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! În strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe temeliile lui şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor; ca să scoată pâine din pământ, şi vinul veseleşte inima omului; ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au slăvit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este întinsă şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna.

Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi, dar întorcându-Ţi Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viata mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăşi:

Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule;

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule;

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Când se face Priveghere, după rânduiala din mănăstiri, partea din psalmul 103, începând de la: Deschizând Tu mâna Ta..., se cântă pe glasul al optulea, după cum urmează:

Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătate (refren nr. l). Binecuvântat eşti,Doamne.

Iar întorcându-Ţi faţa Ta se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi; şi în ţărâna lor se vor întoarce (refren nr. 1).

Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi; şi vei înnoi faţa pământului (refren nr. 1).

Fie slava Domnului în veac; veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale (refren nr. 1).

Cel ce caută spre pământ, şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă (refren nr. 2). Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne.

Cânta-voi Domnului în viata mea, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi (refren nr. 2).

Îndulcească-se Lui vorba mea; şi eu mă voi veseli de Domnul (refren nr. 2).

Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege ca să nu fie (refren nr. 2).

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul; soarele şi-a cunoscut apusul său; pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte (refren nr. 3).

Slavă Ţie, Doamne, Celui ce ai făcut toate.

Cât s-au slăvit lucrurile Tale, Doamne, toate întru Înţelepciune le-ai făcut (refren nr. 3).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (refren nr.3).

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin (refren nr. 3).

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de 3 ori).

Preotul (sau diaconul, dacă este) rosteşte ectenia mare. După fiecare cerere a ecteniei, rostită de preot (diacon), cântăreţii se închină cu cuviinţă şi evlavie, la cuvintele din ectenie ... Domnului să ne rugăm, cântând, împreună cu credincioşii din biserică, răspunsurile rânduite (Doamne miluieşte şi celelalte); se închină, de asemenea, la ecfonisul ecteniei. Aşa trebuie să se facă la toate celelalte ectenii din rânduiala Vecerniei, ca şi din oricare altă sfântă slujbă.

După ecfonisul ecteniei, cântăreţul (în mănăstiri citeţul rânduit) zice, din fata analogului aşezat din vreme în mijlocul bisericii (sub policandru): Amin, Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum... şi începe să citească sâmbătă seara Catisma întâi împărţită în trei stări (părţi); la fiecare stare (Slavă...) citeţul face sfârşitul obişnuit, iar preo-tul (sau diaconul, dacă este) rosteşte ectenia mică.

Atunci când se face Priveghere (ca la mănăstiri), precum şi la sărbătorile Sfinţilor cu Polieleu, se cântă Fericit bărbatul..., adică următoarele stihuri alese, din prima stare a Catismei întâi:

Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor n-a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut. Aliluia!

Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri. Aliluia!

Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur. Aliluia!

Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El. Aliluia!

Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu. Aliluia!

A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău binecuvântarea Ta. Aliluia!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Aliluia!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Aliluia! Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de 3 ori).

 

 

 

 

 

După citirea Catismei (sau după ce s-a cântat Fericit bărbatul...), preotul (diaconul) rosteşte ectenia mică; apoi cântăreţii cântă, pe glasul de rând al Octoihului,

PSALMUL 140

(primele două stihuri se cântă pe larg, adică stihiraric)

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară, auzi-mă, Doamne!

(Stihurile următoare se cântă mai repede, adică irmologic).

Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele.

Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele.

Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra; iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu.

Că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor;

Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu, până ce voi trece.

PSALMUL 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufle-tul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii.

Ia aminte spre rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

Şi îndată se cântă

Stihirile învierii

Stihiri pe zece:

La Doamne, strigat-am..., glasul al 5-lea:

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău.

Prin cinstită Crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai ruşinat; şi prin învierea Ta, acul păcatului l-ai tocit şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii. Slăvimu-Te pe Tine, Unule-Născut.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca un miel spre junghiere S-a adus. înfricoşatu-s-au de Acesta mai-marii iadului şi s-au ridicat porţile cele de durere; că a intrat împăratul slavei, Hristos, zicând celor din legături: Ieşiţi! Şi celor din întuneric: Arătaţi-vă!

Stihiri pe opt:

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine: Doamne, Doamne, auzi glasul meu.

Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, Cel fără de moarte, pentru iubirea de oameni, cu trupul pătimind, a înviat. Veniţi, seminţiile neamurilor, să ne închinăm Acestuia! Că prin milostivirea Lui, din rătăcire fiind mântuiţi, ne-am învăţat a lăuda pe un Dumnezeu în trei ipostasuri.

Alte stihiri, ale lui Anatolie:

Stih: Fie urechile Tale luând-aminte la glasul rugăciunii mele.

Închinare de seară aducem Ţie, Luminii celei ne-înserate, Care la sfârşitul veacurilor, ca într-o oglindă în trup, ai strălucit lumii; şi până la iad Te-ai pogorât, întunericul cel de acolo l-ai risipit şi lumina învierii o ai arătat neamurilor. Dătătorule de lumină, Doamne, slavă Ţie.

Stihiri pe şase:

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea.

Pe Hristos, începătorul mântuirii noastre, să-L slăvim; că El din morţi înviind, lumea din rătăcire s-a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea diavolilor; Adam cel căzut s-a sculat, diavolul a fost zdrobit.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufle-tul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

Străjerii erau învăţaţi de cei fără de lege: Tăinuiţi scularea lui Hristos şi luaţi arginţi şi spuneţi: Noi dormind, din mormânt a fost furat cel mort. Dar cine a văzut, cine a auzit vreodată de vreun mort furat? Şi mai ales pe Cel cu smirnă uns şi gol, Care şi-a lăsat în mormânt giulgiurile Sale? Nu vă amăgiţi, iudeilor! Ascultaţi graiurile proorocilor şi cunoaşteţi că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii şi cel Atotputernic.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.

Doamne, Cel ce iadul ai golit şi moartea ai zdrobit, Mântuitorul nostru, Cel ce ai luminat lumea cu cinstită Crucea Ta, miluieşte-ne pe noi.

Slavă... a sfântului, din Minei (dacă are).

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica)

În Marea Roşie, închipuirea miresei celei neispitite de nuntă s-a întipărit de demult. Acolo Moise, despărţitor al apei, iar aici Gavriil, slujitor al minunii. Atunci trecut-a Israel adâncul cu piciorul neudat, iar acum Fecioara L-a născut fără sămânţă pe Hristos. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas nestrăbătută; iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanuel, a rămas nevătămată. Cel ce eşti şi mai înainte ai fost şi Te-ai arătat ca om, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Dacă la Minei sunt trei stihiri, dar cu indicaţia pe şase, atunci se cântă numai şase stihiri ale învierii şi se adaugă de la Minei cele trei stihiri, repetând pe cea dintâi şi începând cu stihul: Din straja dimineţii...

Dacă la Minei sunt doi sfinţi şi şase stihiri, ori sfânt cu Priveghere sau cu Polieleu, se cântă numai primele patru stihiri ale învierii şi se adaugă de la Minei toate cele şase, începându-le cu stihul: De Te vei uita la fărădelegi...

În perioada Triodului şi a Penticostarului (adică de la Duminica Vameşului şi a Fariseului până la Duminica întâia după Rusalii), sâmbătă seara nu se pun stihiri de la Minei, decât dacă e sfânt cu Polieleu; altfel, se pun stihirile din Triod sau din Penticostar.

La celelalte sărbători, în afară de duminici, stihirile se cântă numai de la Minei (Triod sau Penticostar), care arată atât numărul stihirilor de cântat (de obicei şase sau opt, iar la unele sărbători împărăteşti chiar zece), cât şi glasul pe care se vor cânta şi pe care se cântă şi: Doamne, strigat-am...

După ce s-a cântat ultima stihiră de la Minei (Triod sau Penticostar), sâmbătă seara urmează Slavă..., a sfântului de la Minei (Triod sau Penticostar), dacă are; dacă nu are, se cântă numai Slavă... Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica, glasul 1):

Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut, uşa cea cerească, lauda celor fără de trup şi podoaba credincioşilor, pe Maria Fecioara să o lăudăm. Că aceasta s-a arătat cer şi biserică a Dumnezeirii; aceasta, peretele cel din mijloc al vrajbei surpându-l, pace a adus şi împărăţia a deschis. Deci, pe aceasta având-o întărire a credinţei, apărător avem pe Domnul, Cel ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească, dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu. Că Acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un atotputernic.

 

În timp ce se cântă stihira de la Şi acum..., preotul face Vohodul (ieşirea cu cădelniţa); cântăreţii coboară atunci din strană, iar după ce preotul (sau diaconul, dacă este) rosteşte: înţelepciune, drepţi!, cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare) citeşte:

Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, Celui sfânt şi fericit, Iisuse Hristoase! Ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viată, pentru aceasta, lumea Te slăveşte.

(La slujba în sobor, e obiceiul ca Lumină lină... să se cânte de tot soborul slujitorilor, împreună cu cântăreţii).

Apoi preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul (sau diaconul, dacă este): înţelepciune. Să luăm aminte.

Iar cântăreţii cântă

Prochimenul zilei

Sâmbătă seara, glasul al 6-lea:

Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat (ps. 92, l).

(de patru ori: prima dată fără stih, apoi de trei ori cu stihurile care urmează:)

Stih: Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (ps. 92, 1).

Stih: Pentru că a întărit lumea, care nu se va clătina (ps. 92, 2).

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (ps. 92, 7).

În celelalte zile ale săptămânii Prochimenul se cântă numai de trei ori.

După cântarea Prochimenului, la Praznicele împărăteşti şi la sărbătorile sfinţilor urmează citirea Paremiilor din Minei (Triod sau Penticostar), pe analogul aşezat din vreme în mijlocul bisericii.

 

 

Sâmbătă seara însă, îndată după Prochimen, preotul (diaconul) rosteşte ectenia întreită, după care cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare) citeşte rugăciunea:

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit e numele Tău în veci, amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul (diaconul) zice ectenia cererilor.

Apoi preotul: Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul (diaconul): Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Cântăreţul, rar: Ţie, Doamne.

Preotul: Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată...

Cântăreţul: Amin.

Şi dacă se face slujbă cu Priveghere (ca la mănăstiri), sau chiar şi numai binecuvântarea artoselor (ca în bisericile de enorie, mai ales la sărbătorile sfinţilor), cântăreţii încep să cânte stihirile (sau cel puţin Slava... Litiei) din Minei, punându-se acum Litia, după rânduiala ei (vezi Liturghierul). Dacă însă se face numai Vecernia obişnuită, atunci, după ecfonisul de mai sus, rostit de preot, cântăreţul (din stânga) începe să cânte

Stihirile Stihoavnei

Pe Tine, Hristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai întrupat şi de ceruri nu Te-ai despărţit, cu glasuri de cântări Te mărim. Că ai primit Cruce şi moarte pentru neamul nostru; ca Domnul cel iubitor de oameni, prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.

Stih: Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăca-tu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.

Împunsă fiind coasta Ta, Dătătorule de viată, izvoare de iertare, de viaţă şi de mântuire, tuturor ai izvorât, şi cu trupul moarte ai primit, dăruindu-ne nouă nemurire. Dar fiind pus în mormânt, pe noi ne-ai slobozit, împreună cu Tine înviindu-ne întru slavă, ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, grăim: Iubitorule de oameni, Doamne, slavă Ţie!

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clătina.

Minunată este răstignirea şi pogorârea Ta în iad, Iubitorule de oameni, că prădându-l pe el, pe cei de demult legaţi, împreună cu Tine i-ai înviat, întru slavă, ca un Dumnezeu; şi deschizând raiul, i-ai învrednicit să-l dobândească. Pentru aceasta, şi nouă, celor ce slăvim scularea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne curăţire de păcate, locuitori ai raiului învrednicindu-ne să fim, ca Un singur-Milostiv.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Cel ce pentru noi cu trupul pătimire ai primit şi a treia zi din morţi ai înviat, patimile noastre cele trupeşti vindecă-le şi ne ridică din greşelile cele cumplite, Iubitorule de oameni, şi ne mântuieşte pe noi.

Slavă... a sfântului ,din Minei (dacă este).

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih, cea de la glasul pe care s-a cântat Slavă... a sfântului. Dacă Slavă... s-a cântat pe glasul al 5-lea, sau dacă la Minei nu a fost Slavă..., se cântă a Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih, pe glasul al 5-lea:

Biserică şi uşă, cămară şi scaun al Împăratului eşti, Fecioară întru totul cinstită, prin care Mântuitorul meu, Hristos Domnul, S-a arătat celor ce dormeau în întuneric, Soarele Dreptăţii fiind, Care voia să lumineze pe cei pe care i-a zidit după chipul Său, cu mâna Sa. Pentru aceasta, cu totul lăudată, ceea ce ca o Maică ai câştigat îndrăzneală către Dânsul, roagă-L neîncetat să mântuiască sufletele noastre.

Apoi Acum liberează... (caută la pag. 24), Sfinte Dumnezeule... şi celelalte; iar după Tatăl nostru... se cântă

Troparul învierii

Pe Cuvântul, Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Care S-a născut din Fecioară spre mântuirea noastră, să-L lăudăm credincioşii şi să I ne închinăm; că bine a voit a Se sui cu trupul pe Cruce şi moarte a răbda, şi a scula pe cei morţi, întru slăvită învierea Sa.

Slavă... troparul sfântului, din Minei;

 

 

apoi Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih, cel de la glasul troparului sfântului.

 

Caută spre rugăciunile robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile cele rele împotriva noastră, din tot necazul izbăvindu-ne pe noi; că pe tine singură te avem ancoră tare şi neclintită, şi a ta ocrotire am dobândit. Să nu fim ruşinaţi, stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă: Bucură-te, stăpână, ajutoarea tuturor, bucuria şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.

 

Dacă troparul sfântului a fost pe glasul al 5-lea, se cântă

Troparul Născătoarei de Dumnezeu

Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată. Bucură-te, zid şi acoperământ al celor ce aleargă la tine. Bucură-te, liman neînviforat şi neispitită de nuntă, care ai născut cu trup pe Făcătorul tău şi Dumnezeu; nu înceta a te ruga pentru cei ce laudă şi cinstesc naşterea ta.

Apoi otpustul (vezi la pag. 26).

Dacă troparul sfântului a fost pe alt glas, să se cânte troparul Născătoarei de Dumnezeu al Învierii de la glasul respectiv.

Dacă la Minei în acea zi sunt doi sfinţi şi amândoi au tropare deosebite, atunci, după ce s-a cântat troparul învierii, se cântă întâi troparul primului sfânt, fără Slavă..., apoi troparul sfântului al doilea cu Slavă..., iar troparul Născătoarei de Dumnezeu se cântă cel de la glasul troparului sfântului al doilea.

La sărbătorile sfinţilor se cântă troparul sfântului din Minei (care la sărbătorile sfinţilor cu priveghere se găseşte de obicei la Vecernia mică), de două ori (a doua oară cu Slavă...), apoi Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu pe glasul troparului sfântului (însă vineri seara se cântă totdeauna, la Şi acum..., troparul Născătoarei de Dumnezeu de la glasul de rând al Octoihului).

La Praznicele împărăteşti se cântă numai troparul praznicului, de trei ori (a doua oară cu Slavă..., a treia oară cu Şi acum...).

După tropare, se face otpustul, astfel:

Preotul (diaconul, dacă este): Înţelepciune.

Cântăreţul (coborând din strană): Binecuvintează.

Preotul: Cel ce este binecuvântat...

Cântăreţul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptslăvitorilor creştini şi Sfântă Biserica Ta în veacul veacului.

Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cântareţul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Preotul: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeule...

Cântăreţul: Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de trei ori), părinte, binecuvinteză!

Preotul face otpustul.

Cântăreţul: Amin.


RÂNDUIALA UTRENIEI DUMINICILOR

După ce s-a citit Miezonoptica Duminicii, cu Troparele treimice, preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Cântăreţul: Amin. Apoi (închinându-se de trei ori) zice:

Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, împăratul şi Dumnezeul nostru[2].

Şi se citesc psalmii:

PSALMUL 19

Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt, şi din Sion să te sprijine pe tine. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bine-plăcută să-I fie. Dea ţie Domnul, după inima ta, şi tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de mântuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe Unsul Său, cu puterea dreptei Sale. Auzi-L-va pe Dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am ridicat şi ne-am îndreptat, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, şi ne auzi în orice zi Te vom chema.

PSALMUL20

Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Că l-ai întâmpinat pe el eu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. Că li vei da lui binecuvântare în veacul veacului, veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clătina. Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi; dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Pune-i-vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Slavă... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia... (Dator este preotul a lua aminte ca să fie în mijlocul bisericii, când va zice Că a Ta este împărăţia...). Apoi se citesc troparele acestea:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte; şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Slavă...

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra potrivnicului, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Şi acum...

Ocrotitoare neînfricată şi neînfruntată nu trece cu vederea, ceea ce eşti bună, rugăciunile noastre, întru tot lăudată Născătoare de Dumnezeu. întăreşte viaţa cea de obşte a dreptcredincioşilor. Mântuieşte pe cei ce i-ai rânduit să conducă, şi le dă lor biruinţă din cer, pentru că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce eşti singură binecuvântată.

Preotul rosteşte ectenia: Miluieşte-ne pe noi,Dumnezeule...

Cântăreţul zice: Doamne miluieşte (de 3 ori), la fiecare cerere a ecteniei.

După ecfonisul ecteniei: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti..., cântăreţul: Amin. întru numele Domnului binecuvintează, părinte.

Preotul:

Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor[3].

Cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare, sau cel rânduit): Amin. Şi citeşte, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu, următorii şase psalmi, iar cei din biserică ascultă în tăcere şi cu umilinţă:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire (de trei ori).

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta (de două ori).

PSALMUL 3

Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!". Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Şi iarăşi:

Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini.

PSALMUL 37

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine, şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de la fata mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fata păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. împutitu-s-au şi au putrezit rănile mele, de la faţa nebuniei mele. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătăi gata sunt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine, şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Şi iarăşi:

Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

PSALMUL 62

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu, şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei; părţi vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi

Şi iarăşi:

În dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

Slavă... Şi acum... Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de trei ori, fără închinăciune) Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum...

Acum iese preotul din sfântul altar şi citeşte în taină ultimele şase rugăciuni ale dimineţii, în faţa uşilor împărăteşti; iar cântăreţul continuă citirea psalmilor următori:

PSALMUL 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viata mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor. închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele. Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării? Oare, se vor cunoaşte în întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele; înăltându-mă, m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au venit mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin şi pe cunoscuţii mei din cauza ticăloşiei mele.

Şi iarăşi:

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.

PSALMUL 102

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate binefacerile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. în ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră adusu-Şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei puternici la virtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăşi:

În tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

PSALMUL 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viata mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce fata Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viată. întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Şi iarăşi:

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău.

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule;

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule;

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Apoi preotul rosteşte ectenia mare, în timpul căreia cântăreţii dau răspunsurile cuvenite, cântând împreună cu credincioşii şi închinându-se după cuviinţă, la fiecare cerere a ecteniei, precum s-a arătat şi la Vecernie.

Îndată după ectenie, cântăreţul din strana dreaptă începe să cânte, pe glasul de rând al Octoihului:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de patru ori, punându-se înainte stihurile următoare):

Stih 1: Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui (ps. 135,1).

Stih 2: înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

Stih 3: Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.

Stih 4: Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este întru ochii noştri.

După Dumnezeu este Domnul...se cântă troparul învierii glasului de rând, de două ori (caută-l la rânduiala Vecerniei); apoi Slavă... troparul sfântului zilei, din Minei; Şi acum...troparul Născătoarei de Dumnezeu de la glasul troparului sfântului.

După aceea, cântăreţul zice: Doamne miluieşte(de 3 ori) Slavă... Şi acum...şi se citesc Catismele de rând din Psaltire (Duminică dimineaţa: Catisma a doua, a treia şi a şaptesprezecea), pe analogul aşezat din vreme în mijlocul bisericii, sub policandru.

 

Apoi preotul rosteşte ectenia mică, după care cântăreţul citeşte îndată, cu glas mare şi rar, Ipacoi (Subascultâtorul) al glasului de rând.

De îngerească vedere spăimântându-se cu mintea Mironosiţele, şi prin dumnezeiasca sculare luminându-şi sufletele, Apostolilor grăiau: Binevestiţi între neamuri învierea Domnului, Cel ce împreună-lucrează prin minuni şi ne dăruieşte nouă mare milă.

Şi se cântă îndată

Antifoanele

Antifonul 1

Când sunt necăjit, ca David strig Ţie, Mântuitorul meu: Izbăveşte sufletul meu de limba vicleană.

Fericită este viaţa pustnicilor, celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor.

Slavă... Şi acum...

Prin Duhul Sfânt se ţin toate cele văzute, împreună cu cele nevăzute; că însuşi stăpânitor fiind, este cu adevărat Unul din Treime.

Antifonul 2

La munţi, suflete, să ne ridicăm; mergi acolo de unde vine ajutorul.

Mâna Ta cea dreaptă, Hristoase, şi asupră-mi întinzându-se, de toată înşelăciunea să mă păzească.

Slavă... Şi acum...

Sfântului Duh, teologhisind, să-I zicem: Tu eşti Dumnezeu, viaţă, iubire, lumină, minte; Tu eşti bunătate, Tu împărăţeşti în veci.

Antifonul 3

De cei ce mi-au zis mie: în casa Domnului să intrăm, de multă bucurie umplându-mă, rugăciune înalţ.

În casa lui David, cele înfricoşătoare se săvârşesc; că acolo este foc, care arde tot gândul cel ruşinos.

Slavă... Şi acum...

În Sfântul Duh este vrednicia cea începătoare de viaţă, din Care tot ce viază se însufleţeşte, precum în Tatăl, ca şi în Cuvântul.

Preotul: Să luăm aminte. Înţelepciune! Cântăreţul cântă

Prochimenul

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, că Tu împărăţeşti în veci.

De trei ori; a doua oară cu stihul:

Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

 

Preotul (diaconul): Domnului să ne rugăm.

Cântăreţul:

Doamne miluieşte.

Preotul: Că sfânt eşti, Dumnezeul nostru...

Cântăreţul: Amin. Şi se cântă pe glasul de rând al Octoihului:

Toată suflarea să laude pe Domnul (de două ori).

Suflarea toată şi toată făptura să laude sfânt numele Domnului, pe Domnul.

Preotul (diaconul): Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.

Cântăreţul: Doamne miluieşte (de 3 ori), obişnuit pe glasul al 2-lea.

Preotul: înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la (N) citire.

Cântăreţul (închinându-se): Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Preotul: Să luăm aminte. Şi citeşte Evanghelia de rând a învierii, în timp ce cântăreţul şade cu lumânarea aprinsă în latura de miazăzi a Sfintei Mese, cu faţa spre preotul care citeşte Sfânta Evanghelie; iar dacă face diaconul lucrul acesta, cântăreţul ascultă cu luare-amtnte şi evlavie Sfânta Evanghelie, stând în genunchi, împreună cu ceilalţi credincioşi.

 

Sfârşindu-se citirea Sfintei Evanghelii, cântăreţul cântă (închinându-se): Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Şi în timp ce preotul iese cu Sfânta Evanghelie în mijlocul bisericii - pentru închinare, cântăreţul citeşte sau cântă, pe glasul al 2-lea (dacă nu cântă preotul însuşi sau diaconul):

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm Sfintei învierii lui Hristos, că iată a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea; totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

În duminicile dintre Paşti şi înălţare învierea lui Hristos... se zice de trei ori; iar în Duminica Floriilor şi a Rusaliilor nu se zice învierea lui Hristos..., deoarece atunci se citeşte Evanghelia praznicului.

Apoi se citeşte îndată, rar şi cu umilinţă

PSALMUL 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu în cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată în fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fata Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău vitei.

După ce preotul s-a închinat în faţa Sfintei Evanghelii şi a intrat în sfântul altar, cântăreţul se închină şi el, cu evlavie, în faţa Sfintei Evanghelii, de două ori, o sărută şi se închină a treia oară. Apoi, mergând la locul său, cântă, pe glasul al 2-lea:

Slavă...

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Glasul al 6-lea:

Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

În duminicile Triodului (adică de la Duminica Vameşului şi a Fariseului, până la Duminica a cincea din Postul Mare, inclusiv), în loc de cele trei cântări de mai sus se cântă

Slavă .., glasul al 8-lea:

Uşile pocăinţei deschide-mi, Dătătorule de viată! Că dis-de-dimineată merge duhul meu la biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat; ci, ca un îndurat, curăţeşte-l, cu mila milostivirii Tale.

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas:

În cărările mântuirii îndreptează-mă, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire viata mea toată o am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curăţeşte-mă de toată necurăţia.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...

Glasul al 6-lea:

La mulţimea faptelor mele celor rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşătoarea zi a Judecăţii; ci, îndrăznind la mila milostivirii Tale, ca David mă rog Ţie: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

Apoi preotul (diaconul, dacă este) citeşte rugăciunea Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău..., din Liturghier, sau (dacă această rugăciune nu se mai citeşte) zice îndată ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările..., iar la strană: Amin.

Canoanele

Şi se începe citirea Canoanelor, cu rânduiala lor, adică: Trei canoane ale glasului de rând, din Octoih (unul al învierii, unul al Crucii-învierii şi altul al Născătoarei de Dumnezeu) şi unul din Minei (al sfântului sau sfinţilor din ziua aceea), punându-se din toate, la fiecare cântare, câte 14 stihiri, cu stihurile respective, astfel: dacă la Minei avem un singur canon, se citeşte din Octoih: patru stihiri de la Canonul învierii, trei de la Canonul Crucii-învierii şi trei de la Canonul Născătoarei de Dumnezeu; dacă la Minei este sfânt cu slujba pe şase (stihiri la Doamne, strigat-am...) se citesc din Canonul învierii patru stihiri, din al Crucii-învierii două, din al Născătoarei de Dumnezeu două şi din Canonul Mineiului şase; dacă sfântul din Minei are slujbă cu Polieleu şi două canoane, se citesc trei stihiri din Canonul învierii, trei din al Născătoarei de Dumnezeu şi opt de la Minei (lăsând pe al Crucii-învierii). La sfârşitul fiecărei cântări se cântă Catavasia respectivă.

Dacă nu se citesc Canoanele (cum se face în cele mai multe biserici de enorie), îndată după ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările..., se începe cântarea Catavasiilor[4].

După Cântarea a treia a Canoanelor (sau a Catavasiilor), preotul zice ectenia mică, apoi cântăreţul cântă (citeşte) Condacul, Icosul şi Sedealna sfântului zilei, din Minei.

După Cântarea a şasea a Canoanelor (sau a Catavasiilor), preotul zice din nou ectenia mică, apoi se cântă Condacul învierii al glasului de rând.

Condacul

Podobie: Pe Cuvântul, Cel împreună cu Tatăl...

La iad Te-ai pogorât, Mântuitorul meu, şi porţile zdrobindu-le, ca un Atotputernic, pe cei morţi ca un Ziditor împreună i-ai înviat; şi boldul morţii, Hristoase, l-ai frânt, şi Adam din blestem a fost mântuit, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta, toţi ne rugăm Ţie: Mântuieşte-ne pe noi, Doamne.

Apoi se citeşte îndată

Icosul

Auzind femeile graiurile îngerului, au încetat tânguirea, vesele făcându-se şi, cutremurându-se, au văzut învierea. Şi iată, Hristos S-a apropiat de dânsele, zicând: "Bucuraţi-vă! Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea şi pe cei legaţi i-am slobozit. Deci, grăbiţi-vă către Ucenici, vestindu-le că voi merge mai înainte de voi în Galileea, ca să propovăduiesc". Pentru aceasta, toţi grăim Ţie: Mântuieşte-ne pe noi, Doamne.

Apoi se citeşte Sinaxarul (viaţa pe scurt a sfântului sau a sfinţilor zilei) din Minei[5].

Înainte de Cântarea a noua a Canoanelor (Catavasiilor), preotul zice, cădind în faţa Sfintei Mese:

Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cin-stind-o, să o mărim.

Iar cântăreţii, coborând din străni, cântă, pe glasul Catavasiilor de rând:

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Stih: Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic, şi sfânt numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de El.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Stih: Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Stih: Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriti, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Stih: Luat-a pe Israel, sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Apoi stihul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, (închinându-ne) şi se cântă Cântarea a noua a Catavasiilor.

După aceasta, preotul (diaconul) rosteşte ectenia mică, apoi cântăreţii cântă (de obicei pe glasul al 2-lea):

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de trei ori).

Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui (închinăciune), că sfânt este.

Şi se cântă îndată Luminânda de rând a Învierii (vezi Luminândele la locul lor); Slavă... Luminânda sfântului zilei, din Minei; Şi acum... a Născătoarei-învierii (numai în Duminica Floriilor se cântă Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru... fără Luminândă).

Apoi îndată se cântă, pe glasul de rând al Octoihului, Laudele, cu stihirile şi stihurile lor (în alte sărbători decât duminicile, Laudele se cântă pe glasul stihirilor de la Minei). Duminica se cântă opt stihiri; dacă sfântul din Minei n-are stihiri la Laude, se cântă toate cele opt stihiri ale Învierii din Octoih (Catavasier); dacă sfântul zilei are stihiri la Laude, se cântă primele patru stihiri ale învierii, apoi patru din Minei.

La Laude

Stihirile Învierii

Stihiri pe şase:

Stih: Ca să facă intre dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui.

Doamne, pecetluită fiind groapa de cei fără de lege, ai ieşit din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu. N-au cunoscut cum Te-ai întrupat îngerii Tăi cei fără de trup. N-au simţit când ai înviat ostaşii cei ce Te-au străjuit. Că amândouă au fost pecetluite pentru cei ce ispiteau; dar minunile s-au descoperit celor ce se închină cu credinţă tainei. Dă-ne nouă, celor ce o lăudăm, bucurie şi mare milă.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

Doamne, încuietorile cele veşnice zdrobindu-le, şi legăturile rupându-le, ai înviat din mormânt, lăsând giulgiurile Tale spre mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. Şi ai mers mai înainte în Galileea, Cel ce ai fost străjuit în peşteră. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne pe noi.

Stihiri pe patru:

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

Doamne, femeile au alergat la mormânt să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cel ce ai pătimit pentru noi; şi venind, au aflat un înger şezând pe piatra răsturnată; şi acela către dânsele a grăit, zicând: A înviat Domnul! Spuneţi Ucenicilor că a înviat din morţi Cel ce mântuieşte sufletele noastre.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.

Doamne, precum ai ieşit din mormântul pecetluit, aşa ai intrat şi la Ucenicii Tăi, prin uşile încuiate, arătându-le lor patimile trupului, pe care le-ai primit, Mântuitorule, îndelung-răbdând. Ca Cel ce eşti din sămânţa lui David, răni ai răbdat, iar ca Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai slobozit. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne pe noi.

Alte stihiri, ale lui Anatolie:

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

Doamne, împărate al veacurilor şi Făcătorule al tuturor, Cel ce pentru noi răstignire şi îngropare cu trupul ai primit, ca pe noi pe toţi din iad să ne slobozeşte, Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

Doamne, minunile Tale cele preastrălucite cine le va spune? Sau cine va vesti tainele Tale cele înfricoşătoare? Că întrupându-Te pentru noi, precum însuţi ai voit, tăria puterii Tale ai arătat; cu Crucea Ta, tâlharului raiul ai deschis, şi cu îngroparea Ta, încuietorile iadului ai zdrobit, iar cu învierea Ta toate le-ai îmbogăţit, îndurate, slavă Ţie.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înaltă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.

Mironosiţele femei, la mormântul Tău ajungând foarte de dimineaţă, Te căutau să Te ungă cu miruri, pe Tine, Cuvântul cel fără de moarte şi Dumnezeu; şi graiurile îngerului auzind, s-au întors cu bucurie să vestească Apostolilor lămurit, că ai înviat, Viaţa tuturor, şi ai dăruit lumii curăţire şi mare milă.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

Străjerii mormântului Tău, cel de Dumnezeu primitor, către iudei au zis: O, planul vostru cel cu minte deşartă! Încercând să străjuiţi pe Cel nemărginit, în zadar v-aţi ostenit. Vrând să tăinuiţi învierea Celui răstignit, desluşit o aţi arătat. O, adunarea voastră, cea cu minte deşartă! Pentru ce plănuiţi să ascundeţi iarăşi ceea ce nu se ascunde? Ci mai degrab auziţi de la noi şi credeţi adevărul celor întâmplate: înger strălucitor de lumină din cer coborându-se, piatra a răsturnat; de a cărui frică eram cuprinşi, ca amorţiţi; şi acela strigând Mironosiţelor celor neîncrezătoare, a zis: Femeilor, nu vedeţi oare amorţirea străjerilor, dezlegarea peceţilor şi deşertarea iadului? Pentru ce căutaţi, ca pe un mort, pe Cel ce a surpat biruinţa iadului şi boldul morţii l-a zdrobit? Ci mergând degrab, binevestiţi Apostolilor învierea, fără frică strigând: Cu adevărat a înviat Domnul, Cel ce are mare milă.

Slavă... Stihira de rând a Evangheliei (vezi mai departe).

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu, pe glasul Stihirii Evangheliei de rând: Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (caută la pag. 59).

Doxologia mare, troparul înviind din mormânt... (caută la pag. 62), ecteniile şi otpustul (la mănăstiri Ceasul I şi apoi otpustul Utreniei).

Iar cântăreţii cântă pe glasul Stihirei Evangheliei învierii de rând, începând cel din strana dreaptă,

Doxologia

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare.

Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte.

Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi.

Că Tu eşti unul sfânt, Tu eşti unul Domn Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.

În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi.

Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci, Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale (de trei ori).

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam; eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufle-tul meu, că am greşit Ţie.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.

Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

... Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Apoi se cântă, încă o dată, mai pe larg, Sfinte Dumnezeule...

În duminicile în care este de rând unul din glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea, al 4-lea, se cântă acest tropar al Învierii, glasul al 4-lea:

Astăzi mântuire a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt şi începătorului vieţii noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dăruit nouă şi mare milă.

Iar în duminicile în care este de rând unul din glasurile al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea, al 8-lea, se cântă acest tropar al învierii, pe glasul al 8-lea:

Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i; arătându-Te pe Tine Apostolilor Tăi, trimisu-i-ai pe dânşii la propovăduire; şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule-mult-Milostive.

Apoi preotul (diaconul) zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta..., iar cântăreţii răspund la fiecare cerere a ecteniei: Doamne miluieşte (de 3 ori).

Urmează ectenia cererilor rostită de preot (diacon): Să plinim rugăciunea noastră de dimineaţă, Domnului...

Apoi preotul zice: Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul (diaconul): Capetele noastre...

Cântăreţul (rar): Ţie Doamne.

Preotul: Că al Tău este a ne milui...

Apoi preotul face apolisul, după rânduiala arătată la sfârşitul Vecerniei. a mănăstiri, unde între Utrenie şi Liturghie se citesc Ceasurile (I, al III-lea şi al VI-lea), preotul zice: Înţelepciune.

Cântăreţul: Binecuvintează.

Preotul: Cel ce este binecuvântat Dumnezeul nostru...

Cântăreţul: Amin. întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptslăvitorilor creştini şi Sfântă Biserica Ta în veacul veacului.

Şi începe îndată citirea psalmilor Ceasului I, iar otpustul deplin al Utreniei se face după Ceasul 1, începând preotul cu: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule... şi celelalte[6].



[1] Când se face Priveghere (la mănăstiri), Veniţi să ne închinăm... se cântă pe glasul al 8-lea, precum se arată în cărţile de psaltichie (la Anixandare).

[2] în Postul Mare, precum şi în restul anului, când nu se citeşte înainte Miezonoptica, citeţul zice: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie, împărate ceresc..., şi celelalte rugăciuni începătoare. Că a Ta este împărăţia..., Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm..., cu psalmii care urmează.

[3] Când se face slujbă cu Priveghere (ca în mănăstiri), toată partea de până aci a Utreniei nu se citeşte şi nici binecuvântarea pentru începutul Utreniei (Slavă Sfintei... Treimi...) nu se mai dă, căci ea s-a zis încă de la începutul Vecerniei; în acest caz, îndată după ce preotul face sfârşitul Litiei cu Binecuvântarea Domnului peste voi..., cântăreţul răspunde: Amin. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... şi citeşte cei şase psalmi ai Utreniei.

De asemenea, în timpul de la Duminica Tomii până la înălţarea Domnului, atât în zilele de sărbătoare, cât şi în cele de lucru, Utrenia se începe direct cu Slavă Sfintei... Treimi... ;după care se cântă Hristos a înviat... (de 3 ori), în timp ce preotul face cădirea mare şi apoi cântăreţul (în mânăstiri cel mai mare, dacă vrea) începe citirea celor şase psalmi cu Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...