_{Tipicul cel mare
al}

Am ales această lucrare a Sfântului Sava cel Sfintit deoarece am constatat că în cei nouă ani de teologie pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-am petrecut în Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamt şi apoi în Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Iaşi, că aproape peste tot în bisericile noastre ortodoxe prea putin se mai ştie de rânduiala ce trebuie respectată la fiecare slujbă. Despre rânduiala slujbei atunci când sunt mai multi Sfinţi şi se întâmplă şi o sărbătoare în aceeaşi zi , se ştie prea puţin şi se pune în practică şi mai puţin. Pentru că dacă părintele, adică preotul sau viitorul preot nu ştie şi nu are unde, de unde şi cum să se documenteze şi să se informeze la timp, atunci cu atât mai putin dascălul sau cântareţul va şti şi va putea pune în practică ceea ce ştie. Dacă preotul lasă de la sine atunci cântareţul cu atât mai mult şi astfel frumuseţea slujbelor va fi ştirbită iar credincioşii vor pleca nemângâiaţi sufleteşte sau mângâiaţi prea puţin de la Sfintele slujbe fără să ştie de ce. Şi atunci, prioritatea răspunderii va cădea tot în grija şi pe umerii preotilor care nu vor putea da răspuns atunci când vor fi întrebati.

Preotul are, aşadar, datoria să învete şi să aplice rânduiala cuvenită a fiecărei slujbe, iar creştinii trebuie să ştie şi să urmeze pe păstorii lor întru cele Sfinte şi astfel toate cele către Domnul fiind îndeplinite se vor putea bucura şi de odihna şi fericirea cea pururea viitoare de care s-au bucurat Sfintii şi toţi cei care au primit cele Sfinte. Preotul este păstorul sufletesc care prin grija şi osârdia sa îşi păstoreşte turma spre mântuire dar pentru ca pastoratia să fie încununată de succes el trebuie să cunoască, să fie bine informat, să ştie toate cele rânduite de Biserică şi să le urmeze întocmai pentru că astfel munca sa va primi ajutorul Divin şi mijlocirea Sfintilor putând astfel răspunde ca şi apostolul: Nu am făcut decât ceea ce eram dator să fac.

Dar această carte nu se adresează numai preotilor şi slujitorilor Bisericii ci şi tuturor creştinilor ortodocşi şi neortodocşi care vor putea observa frumuseţea slujbelor ce sunt descrise pentru fiecare zi şi mergând la biserică vor putea urmări slujbele în întreaga lor frumusete împărtăşindu-se de harul Dumnezeiesc şi primind ajutorul Divin în sufletele lor.

Închei această parte introductivă multumind lui Dumnezeu pentru tot ajutorul dat mie păcătosului şi rugîndu-L să mă întărească să duc la bun sfârşit ceea ce am început, sau cu alte cuvinte, să pun început bun în împlinirea lucrării ce urmează să o îndeplinesc. Amin !

_TIPICUL

ÎNTRU SLAVA SFINTEI CELEI DEOFIINŢĂ ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRTITEI TREIMI, A TATĂLUI, A FIULUI ŞI A SFÂNTULUI DUH.

S-A TRADUS ACEASTĂ CARTE CE SE NUMEŞTE TIPICUL. TĂLMĂCITĂ DUPĂ CARTEA ELINO-SLAVONEASCĂ ŞI S-A DAT SPRE TIPĂRIRE ACUM PENTRU PRIMA DATĂ.

Intru întâia Domnie a Luminatului nostru Domn Scarlat Alexandru Calimachi Vodă .

Cu binecuvântarea şi toată cheltuiala Preasfintitului Arhiepiscop şi Mitropolit a toată Moldova , vrednicul de pomenire Veniamim.

În anul al patrulea al arhipăstoririi sale, după a doua chemare şi suire la scaunul Sfintei Mitropolii. S-a tipărit în tipografia Sfintei Mitropolii din Iaşi, în anul după Hristos, 1816.

Stihuri asupra peceţii Preaînălţatului şi Binecredinciosului nostru Domn Scarlat Alexandru Calimachi Vodă:

"Bourul ce pe pecete s-a însemnat,

Domnului Scarlat Calimachi s-a încredinţat

Sabia şi buzduganul ce deasupra se iveşte,

Domnul Ţării Moldovei îl adevereşte.

Păzească-l Dumnezeu cu a sa putere,

Pe scaunul acestei ţări fără de cădere."

Înainte cuvîntare către cititori

La tot poporul binecuvântat şi de Dumnezeu iubitor dăm cea întru Domnul părintească binecuvântare, rog pe acelaşi Dătător de toată bunătatea şi de darul cel desavârşit să-i dăruiască amândouă fericirile.

Tipicul Sfântului şi de Dumnezeu Purtătorului Părintelui nostru Sava cel Sfintit. Adică în închipuirea slujbelor bisericii aşa cum s-a urmat ele de demult şi se urmează Şi acum... în Sfânta Lavră a Sfântului Sava şi în toate bisericile cele dimprejurul Ierusalimului şi de pretutindeni pe care acum, pentru prima dată, l-am tălmăcit şi l-am tipărit şi în limba noastră cea românească.

Pentru cele ce urmează simtim nevoia să vorbim, nu pentru cum s-a împodobit acest fel de carte de multe feluri de slujbe: de post, de Praznice, de Înainteprăznuire, de după Prăznuire, de slujbele Sfintilor celor mari care au Priveghere, care au Polieleu, care au Doxologie, care se cântă pe şase sau pe patru, după cum s-au hotărât de toate Sfintele Sinoade a toată lumea, cele de la dânsul încoace cum s-au primit ele de la Biserica cea Una şi Nedespărtită, aşa după cum urmează. Fiind cuvânt mult şi pricinuind multă greutate pentru aceasta ne-am îndrumat pentru a ne supune la această osteneală şi cheltuială pentru a traduce şi a tipări din cărtile de Tipic din care s-au tradus, cum s-au adăugat şi care s-au scos. Şi pe urmă putină îndemnare către cititori către fapta cea bună.

Acestea avem a le spune către viitorii de Dumnezeu cititori şi patrioţi. Putem astfel vorbi despre scurtarea cuvântului pentru uşurare şi începem cu cel dintâi. Văzând noi sărăcia despre cuvântul lui Dumnezeu şi putina cunoaştere întru care este adâncit neamul românesc de unde se pricinuieşte cea mai multă împiedicare către cunoaşterea lui Dumnezeu către adorarea poruncilor Lui şi către toată fapta cea bună mai întâi într-alte Sfinte şi de Dumnezeu insuflate şi de suflet folositoare Scripturi şi prin ele însele şi prin altele ne-am sârguit spre a înmulti Cuvântul lui Dumnezeu în limba românească care luminează mintea spre întelegerea Lui, deşteaptă sufletul cititorului către lucrarea faptelor bune, prin care se face omul plăcut lui Dumnezeu şi fiu al acestuia după har. Iar mai pe urmă vazând că Tipicul le pune pe toate acestea la bună rânduiala şi le împodobeşte şi cum, că fără povătuirea Tipicului sunt ca o materie strânsă dar fără formă, că el ne arată cum să se cânte slujbele cele de Seară , cele de Dimineaţă şi cele de la Sfânta Liturghie care după care să se cânte , care cuvânt după care să se citească. El pe toate le rânduieşte şi ca de mâna pe cititor îl duce. Văzând noi, deci, de câtă bună rânduială şi podoabă şi ceremonie duhovnicească se lipsesc bisericile duhovniceşti ale românului care mult foloseşte şi deşteaptă pe preoţi lipsindu-i de această sfântă şi folositoare carte care este ca o temelie a tuturor celorlalte, am pus toată silinţa, am trecut cu vederea toată osteneala, am răspuns de toată cheltuiala şi am tălmăcit cu toată amănunţimea şi luarea aminte şi am dat această carte la tipar cu toată buna ei rânduială, după cum se vede. S-a spus aşadar pentru ce şi din ce pricină ne-am îndemnat a traduce şi a da la tipar această carte.

Să arătăm şi după ce feluri de cărti s-a tradus ca mai desăvârşit să te încredinţăm, preaiubit cititor de cele adevărate şi fireşti şi cum am lucrat noi la tălmăcirea acestei cărti pentru că am tălmăcit lucruri adevarate şi mărturisite nouă de două neamuri de cel grecesc şi de cel slavonesc. Pentru că am tradus după tipicul cel grecesc tipărit al Sfântului şi Preacuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfintit care a fost temelia de tălmăcire, şi după cel slavonesc care şi mai luminat şi mai pe larg, şi întocmai cu cel grecesc s-a tradus. Noi însă şi mai pe larg facându-l pentru că am pus toate de rând şi sfârşiturile Vecerniilor şi ale Utreniilor fiecărei zile de rând, fiecărui Praznic şi fiecărui Sfânt ce se prăznuieşte spre uşoara întelegere a fiecărui cititor. Pentru ca să nu se facă vreo tulburare şi vorbă şi încetinire cautând cele ce nu sunt cuviincioase noi socotim că Tipicul cel grecesc aflându-se pe la cele mai multe locuri întunecat, prea scurt şi greu de înteles şi chiar dacă cel slavonesc este făcut mai pe înţeles şi mai descoperit, pe la cele mai multe locuri, dar cu toate acestea tot au urmat nevoi şi trebuinţe a mai fi încă luminat pentru ca să se facă cel românesc mai bun. Încât orice neînţelegere dacă s-ar fi întâmplat la orice fel de loc, la orice cuvinte sau ziceri, n-a fost destul de greu ca să le traducem chiar dacă s-au aflat în cel elinesc sau grecesc sau cel slavonesc oricum noi ne-am străduit să le traducem bine şi după firea limbii spre mai uşoară înţelegere cititorului. Ştiind că unii dintre cititori, dintre cântăreţii de la strană sunt destul de înceţi la citire şi grei la înţelegere pentru ca nu cumva din această cauză a neînţelegerii să rămână ceva din cele cuviincioase ale slujbei necitit sau necântat şi să greşească înaintea lui Dumnezeu sau înaintea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu sau înaintea Sfinţilor acelora sau aceluia căruia îi cântă slujba şi în loc de binecuvântarea şi iertarea pentru osteneala făcută să-şi agonisească urgie şi blestem asuprăşi, pentru neştiintă şi greşeală. Căci, cu câtă osârdie, dragoste şi evlavie cântă cineva lui Dumnezeu sau Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu sau Sfinţilor sau de câtă înţelegere dreaptă şi sfântă şi cu credinţă dreaptă îi cânta şi-L Laudă, pe atât se multumeşte şi Dumnezeu şi Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Sfinţii care se roagă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lui şi Îl face milostiv pe Dumnezeu asupra lui şi-i dăruieşte iertarea păcatelor. Căci atunci când se roagă cu mai putină cinste către Dumnezeu sau către Născătoarea de Dumnezeu sau către Sfinti sau când se roagă cu grea întelegere, cu socoteală rea sau strâmba, neplăcută lui Dumnezeu sau Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu sau Sfintilor, pentru că ceea ce nu place lui Dumnezeu nu place nici Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, nu place nici Sfintilor Lui şi ceea ce nu place Sfinţilor Lui, nu place nici Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, nu place nici lui Dumnezeu, pe atât îşi atrage asuprăşi în loc de milă, urgia lui Dumnezeu.

Unele din slujbe, ale unora din Sfinţii Mucenici în Tipicul cel slavonesc precum al Sfinţilor Mucenici Chiril şi maica sa, pentru că sar prăznuirea Sfântului Vladimir care este al ruşilor, pentru că în acea zi cade şi pomenirea lor, ei o au strămutat pe a Sfintilor Mucenici şi au pus-o în două zile împreună cu a Sfântului de se pomeneşte în aceeaşi zi. Noi însă am mutat-o pe a Sfintilor Mucenici la locul lor, în ziua lor după rânduiala, iar a Sfântului Vladimir am pus-o de îndată să se cânte acolo unde este Hramul Moaştelor sale. Aşa am pus la toti Sfinţii cei din limba slavonească deoarece nu sunt scoase în limba românească slujbele lor. Pe unele din slujbele Sfintilor Mucenici la care dedemult le-au făcut Sfintele Biserici Polieleu precum a Sfintilor Mucenici celor cinci sau a Sfântului Ştefan şi a altora pe care le-am făcut şi noi Polieleu ale unora pe şase, pe unele luându-le din Tipic, iar pe altele luându-le din Sfânta Tradiţie sau din alte Tipice luându-le, unele fiind mai puţin cunoscute, dar pe care noi aflându-le le-am înălţat precum cel din Marea şi Sfânta Sâmbătă pentru scoaterea Sfântului Aer, precum cea din lunea Sfântului Duh şi altele cele ce lipseau şi pe care noi aflându-le le-am adăugat. Iar altele fiind ruseşti şi despre care vorbesc Tipicul elinesc şi obiceiurile, neatingîndu-ne de ele nici ajutând sau folosindu-ne de ele la vreun obicei sau ceremonie bisericească sau la vreo faptă bună pe acestea noi le-am lăsat ca pe nişte netrebuincioase nouă şi sunt doar motive de îngreuiere şi de prelungire a Sfintelor Slujbe. Toate acestea s-au arătat şi spre mai multă luminare şi mai bună cunoştinţă cititorului. Pe acestea deci, după ce acum cu toată amănuntimea s-au tradus, de tot întunericul s-au izbăvit şi de toată neîntelegerea şi îndoiala s-au curătit acum toate; şi fiecare ca pe un munte înalt după proorocul să se suie pe învătătura Tipicului şi să vină, pentru ca să vorbească poporului cele cuviincioase. Acum poate şi limba românească să se Laude cu Tipicul întocmai ca şi cea greceasca, şi cea slavonească şi încă şi mai mult decât acestea pentru că mai luminat şi mai descoperit şi mai uşor de înţeles este. Acum după ce cei săraci s-au îmbogătit cei lipsiţi de cunoştinţa celor cuviincioase s-au îndestulat de a cunoaşte cum să preamărească pe Domnul şi pe Preacurata Maica lui Dumnezeu şi pe Sfintii Lui, după ce cei căzuti s-au ridicat la înălţime, după ce cei întunecaţi s-au luminat, cei plini de negura neştiinţei s-au descoperit şi întru ştiinţa celor de nevoi au venit, primiţii pe aceştia cu al cărţii cititor care vă învaţă cele cuviincioase şi care vă povătuieşte şi ca de mână vă duce cum să preaslăviti pe Domnul şi Ziditorul şi Mântuitorul vostru, cum să cinstiti Praznicile Lui, cum să preamăriti Praznicul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Sfintilor vă îndreptează, care după care se cânta, care după care să se zică şi care să se zică mai întâi şi care mai pe urmă. Cam pe câte să se pună şi care vă îndreptează la buna rânduiala şi bună cuviintă la toate acestea vă povătuieşte Tipicul, numai de veţi fi cu luare aminte. El şi paşii vii pune la rânduială cum să umblaţi în Biserica lui Dumnezeu cu cucernicie şi cu evlavie, cum să vă purtati întru cele Sfinte, cum şi cu care luare aminte şi cu câtă osârdie să citiţi cuvintele Sfinţilor Părinţi în urechile ascultătorilor. Ca şi cum să vă folositi şi de ascultători să-i puneti în calea cea de mântuire şi să-i povătuiţi. El pe voi vă va învăta cu câtă dragoste trebuie să fiţi la Sfintele Slujbe ale lui Dumnezeu şi ale Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Sfintilor Lui. Ce se cade să ştie fiecare creştin, cu atât mai mult preotii şi diaconii care sunt datori a fi lumină şi a se face chip şi pildă de fapte bune enoriaşilor lor. Pe Tipicul acesta primiti-l că vă va duce de mâna către buna rânduiala a Bisericii a Sfintelor Slujbe a bunei cuviinţe a dragostei celei către faptele bune şi a vieţuirii celei după Dumnezeu. Şi luaţi aminte la toate slujbele Bisericii după vrednicia lui, adică a Tipicului şi după scopul pentru care s-a tradus şi s-a tipărit. Noi, lucrul nostru care ni se cădea să-l facem l-am făcut; datoria noastră cea către eparhioţi am împlinit-o; învăţătura despre cum să vă purtati cu bună rânduiala întru cele Sfinte înainte v-am pus-o, cum să vă sârguiti către slujbe v-am arătat pe toate cele către mântuirea sufletelor voastre şi a eparhiotilor la iveală vi le-am dat. Al vostru lucru este sârguinţa ca să le puneţi şi în lucrare. A voastră este datoria de acum ca să le împliniti prin lucru, dacă viata cea veşnică doriti ca să o dobânditi. De acum întunericul neştiinţei s-a izgonit, pricină pentru neînvătare nu a mai rămas în mijloc, luminare de înţelegere în sufletele şi în minţile voastre a strălucit că este nevoie acum ca noi neiubirea din sufletele voastre să o izgoniti şi lucrarea celor bune cu osârdie să o apucati; de acum nu se va mai scrie deasupra cuvântul cel Evanghelic :Sluga care nu ştie voia Domnului său şi nu o va face putin se va bate ci, de acum, se va scrie celălalt Cuvânt Evanghelic: Sluga care ştie voia Domnului său şi nu o va face mult se va bate. Deci, pentru ca să nu fiti bătuti mult, pentru că ştiti acum voia Domnului vostru şi nu o faceţi trebuie să faceţi ceea ce vă învaţă Tipicul. Citeşte adeseori ca să deprinzi ce te învată el, că aşa vei putea să întelegi ceea ce învaţă el iar nu atuncea când ai neapărată nevoie. Că dacă numai atuncea le vei căuta nu veti îndrepta buna rânduială. Dacă aşa vă veti sârgui adeseori după cum v-am învătat pentru a citi şi învătăturile lui să le descoperiti vă veti deprinde şi vă veti obişnui întru învătăturile lui şi Slujbele Sfintilor bine le veţi orândui, dacă veţi fi sârguitori către cele Dumnezeieşti, dacă veti fi cantori ale acelor rânduieli ale Slujbelor Sfinţilor, ale ceremoniilor bisericeşti, ale obiceiurilor celor plăcute şi a Împărăţiei Cerurilor moştenitori vă veţi face. Că acesta este şi scopul traducerii Tipicului întru Iisus Hristos Domnul nostru căruia I se cuvine toată slava în veci. Amin. Al binecuvântării voastre de amândouă fericirile fierbinte doritor Veniamin Arhiepiscop şi Mitropolit a toată Moldova.

TIPICUL

adică însemnarea rânduielii bisericii din Ierusalim a Sfintei Lavre a Cuviosului şi de Dumnezeu Purtătorului Părintelui nostru Sava.

Aceeaşi rânduială se face şi în cinstitele locaşuri ale Ierusalimului; de asemeni şi în celelalte Sfinte ale lui Dumnezeu lăcaşuri.

_SERIA_Î_NT_Â_I_{Capitolul
1 RÂNDUIALA VECERNIEI CELEI MICI}

În ziua sâmbetei mai înainte de apusul soarelui merge paracliserul, adică aprinzătorul de candele, la cel mai mare şi face acestuia metanie; însemnând cu venirea sa vremea noptii. Apoi, luând binecuvântare, iese şi toacă în toaca cea mică. Şi fraţii adunându-se în pridvor preotul face începutul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru" iar cântăreţul sau citeţul cel de rând zice: Amin. Apoi: Slavă... Tie Dumnezeul nostru Slavă... Tie. Apoi rugăciunea: Împărate Ceresc, Sfinte Dumnezeule"şi, după Tatăl nostru, spune: Ecfonisul, preotul: Că a ta este împărăţia" Iar citeţul citeşte Ceasul al nouălea după obicei. Apoi după sfârşitul Ceasului al nouălea şi al Otpustului intrăm în biserică şi stă fiecare la locul lui. Şi dacă se citeşte Ceasul nouă în biserică atunci Otpustul Ceasului nouă nu se mai face ci îndată preotul începe zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru" iar citeţul zice: Veniţi să ne închinăm "(de trei ori) şi Psalmul Vecerniei, 103, pe care îl citeşte rar şi cu glas duios. După Psalm spune: Slavă... Şi acum... apoi Aliluia (de trei ori). Iar preotul nu spune: Ectenia citeţul spune:: Doamne miluieşte (de trei ori). Slavă... Şi acum... şi îndată începe Doamne, strigat-am " şi se pun Stihirile pe patru. Şi cântăm Stihirile Învierii ale glasului, pe trei, repetând-o pe prima de două ori. Apoi, spunem Slavă"Şi acum..." Cântarea: Lumină lină apoi Prochimenul: Domnul a împărătit, cu Stihul: Îmbrăcatu-sa Domnul întru putere şi s-a încins şi iarăşi se cânta Prochimenul: Domnul a împărătit. Apoi se pune Rugăciunea: Învredniceşte-ne Doamne şi îndată cânta Stihoavna, o Stihiră a Învierii şi apoi alte trei Stihiri podobnice ale Născătoarei de Dumnezeu, cu Stihurile lor; Slavă... Şi acum... tot imnul lor. Apoi Acum slobozeşte" Sfinte Dumnezeule" şi celelalte Rugăciuni începătoare iar după Tatăl nostru, spunem Troparul Învierii: Slavă... Şi acum... a Născătoarei, după aceasta preotul spune Ectenia cea mică: Miluieşte pe noi Dumnezeule" Strana răspunde: Doamne miluieşte (de trei ori); Încă ne rugăm pentru binecredinciosul", iar strana răspunde: Doamne miluieşte (de trei ori); Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul nostru" (numele), iar strana răspunde: Doamne miluieşte (de trei ori);Încă ne rugăm pentru toti fraţii noştri " iar strana răspunde: Doamne miluieşte (de trei ori); iar preotul spune Ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni " Apoi preotul spune: Slavă Tie Hristoase Dumnezeul nostru, Slavă Tie şi face Otpustul cel mic. Şi se cântă: Mulţi ani. Apoi intrând în trapeză zice: Rugăciunea: Mânca-vor săracii", Slavă... Şi acum... Domne miluieşte (de trei ori), Părinte binecuvânteaza. Iar preotul binecuvântează masa şi noi mâncăm puţin ca să nu ne îngreuiem la priveghere. Iar după mâncare zicem Slavă", Şi acum... şi Rugăciunea: Făcutu-sa pântecele lor masă sfânta. După aceasta se cânta: Ceea ce eşti mai cinstită, apoi se spune rugăciunea: Veselitu-ne-ai pe noi Doamne" şi, după sfârşitul rugăciunii, zicem iarăşi Slavă" Şi acum", Doamne miluieşte (de trei ori) Părinte binecuvântează, iar preotul spune:: Cu noi este Dumnezeu" Iară după aceea mergem la chilii pentru ca să aşteptăm vremea de toacă.

_{Capitolul
2 RÂNDUIALA VECERNIEI CELEI MARI (ADICĂ PRIVEGHEREA DE TOATĂ NOAPTEA ŞI UTRENIA
ÎNVIERII)}

La puţin timp după apusul soarelui merge aprinzătorul de candele şi face metanie la cel mai mare apoi merge şi bate clopotul cel mare şi toaca cea mare, fără să se grăbească şi spunând în gând: Fericiţi cei fără de prihană" sau spunând Psalmul 50, rar (de 12 ori). Şi, după aceea, intră şi aprinde candelele şi pregăteşte cădelnita. Şi aşa, iarăşi iese şi bate toate clopotele, apoi întorcându-se în biserică aprinde o lumânare în sfetnic şi pune sfetnicul în preajma Uşilor Împărăteşti. Apoi face metanie preotului care este de rând iar preotul merge şi face metanie la cel mai mare şi mergând face închinăciuni înaintea Sfintelor Uşi şi apoi la amândoua stranele, câte o închinăciune, iar fratii stau toţi în strane. Şi intrând în Sfântul Altar pune epitrahilul pe gât sărutând crucea care este deasupra lui şi luând cădelnita şi stând înaintea Sfintei Mese pune tămâie şi citeşte Rugăciunea tamâiei, în taină. Şi aşa cădeşte Sfânta Masă în chipul crucii de jur împrejur şi tot Altarul. Şi, deschizând Sfintele Uşi, iese. Iar paracliserul luând sfeşnicul cel ce fusese pus în mijlocul bisericii în dreptul Sfintelor uşi zice cu glas mare: Sculaţi-vă! ţinând în mini sfeşnicul cu făclia aprinsă. Şi toti se scoală, se ridică, şi, ieşind preotul printre Sfintele Uşi, face cruce cu cădelnita înaintea Sfintelor uşi cădind drept şi apoi într-o parte şi mergând cădeşte după rânduiala Sfintele Icoane din partea dreaptă şi apoi pe cele din partea stânga, după rânduiala lor. După aceasta îi cădeşte pe cei mai mari şi amândoua strănile după rânduiala obişnuită. Iar paracliserul merge cu sfeşnicul înaintea lui. Iar când preotul face cruce cu cădelnita se înclină putin şi se închină şi paracliserul, apoi ies în pridvor şi cădeşte preotul după rânduiala pe fraţi. Şi întorcându-se iarăşi în biserică şi stând în mijlocul ei însemnează cu cădelnita în chipul crucii, cădind către răsărit şi rostind cu glas mare: Dumnezeule binecuvântează. Şi îndată cădeşte Icoana Mântuitorului Hristos şi a Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pe cel mai mare la locul lui şi intrând preotul în Sfântul Altar şi stând înaintea Sfintei Mese însemnează cu cădelnita de trei ori. După aceasta zice cu glas mare: Slavă Sfintei şi celei Deofiintă şi de Viată Făcătoarei şi Nedespărtitei Treimi. Totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi începe cel mai mare sau eclesiarhul zicând: Amin. Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu. Încet şi cu glas lin. Apoi a doua oară putin mai tare: Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu, iar a treia oară, cu glas şi mai înalt, zicând: Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru. Apoi deosebit zice: Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui. Şi îndată începe cel mai mare sau eclesiarhul cu glas mai înalt, pe glasul 8: Binecuvintează suflet al meu " cu glas rar şi cu cântare dulce şi cântă şi ceilalţi fraţi.Apoi Pripeala:Bine eşti cuvântat Doamne.Apoi a doua oară cântareţii din strana dreaptă: Doamne Dumnezeul meu măritu-Te-ai foarte", şi Pripeala: Bine eşti cuvântat Doamne; cu glas uşor cântând împreună ambele strane. Iar preotul, cu paracliserul ies din Sfântul Altar şi fac trei închinăciuni înaintea Sfintelor Uşi. Şi, întorcându-se, fac închinăciune înaintea celui mai mare, apoi spre amândoua stranele câte una şi merg şi stau la locul lor fiecare.

Însemnare - în soborniceştile şi bisericile de enorie lucrează preotul împreună cu diaconul, preotul fiind în felon iar diaconul în stihar.

Iar când încep a cânta: Toate cu înţelepciune le-ai făcut şi Slavă Tie Doamne cel ce ai făcut toate, atunci preotul merge înaintea Uşilor celor Împărăteşti, cu epitrahilul şi stând cu capul descoperit citeşte Rugăciunile Luminilor. Iar după sfârşitul Psalmului zice: Ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne rugăm ", şi după Ectenie, Ecfonisul: Că Tie se cuvine " Deci cântăm din Psaltire pe glas 8, Catisma cea dintâi: Fericit bărbatul, Antifonul cel dintâi, iar al doilea şi al treilea Antifon îl cântăm pe glasul zilei. Şi după sfârşitul fiecărui Antifon, Ectenia cea mică şi Ecfonisul. După Antifonul întâi, Ecfonisul: Că a Ta este stapânirea", după Antifonul al doilea, Ecfonisul: Că bun şi iubitor de oameni" Iar cântându-se şi al treilea Antifon iese diaconul şi punând metanie la cel mai mare intră în Sfântul Altar şi merge cu dânsul şi preotul cel de rând. Şi luând diaconul Stiharul şi Orarul, ia binecuvântare de la preot şi sărutând dreapta lui se îmbracă în Stihar după obicei şi zice: Ectenia cea mai de pe urmă iar preotul zice: Ecfonisul: (Că tu eşti Dumnezeul nostru). Iar după sfârşitul obişnuitelor Stihologii, canonarhul face metanie şi spune pe glasul Octoihului sau al Mineiului iar noi cântam: Doamne strigat-am, pe glasul Octoihului, ce se va întâmpla. Preotul stă la locul său cel obişnuit. Şi când încep a cânta Doamne, strigat-am " atuncea cădeşte preotul sau diaconul după cum este obiceiul, şi întorcându-se pune cădelnita la locul ei făcând închinăciune la cel mai mare. Iar noi punem zece Stihiri, începând cu Scoate din temniţă sufletul meu" şi cântăm Stihirile Învierii ale glasului 3 şi ale glasului 4 şi trei ale Sfântului din Minei ; Slavă" a Sfântului dacă are, iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei pe glasul de rând. Şi când zicem Stihul: Că s-a întărit mila Lui peste noi " cântă amândouă stranele împreună. Atunci preotul face metanie celui mai mare şi intrând în Sfântul Altar se îmbracă în felon în timp ce la strană se cânta Slavă... Şi îndată face Vohodul deschizând Sfintele Uşi înainte mergând cu două sfeşnice aprinse iar diaconul tinând cădelnita, iar după dânsul preotul fără cădelnită, fiind îmbrăcat în felon, stă în mijlocul bisericii în dreptul Sfintelor Uşi, iar diaconul stă dea dreapta preotului putin mai deoparte şi plecându-se ţine orarul cu trei degete ale mâinii drepte, şi zice încet numai ca să audă preotul: Domnului să ne rugăm. Iar preotul în taină zice rugăciunea: Seara şi dimineaţa şi la amiezi" şi după rugăciune ridicându-şi capul diaconul aratând către răsărit, orarul tinîndu-L cu trei degete ale mâinii drepte zice către preot: Binecuvintează Stapâne Sfânta intrare, iar preotul binecuvântând, către răsărit zice: Binecuvântată este intrarea Sfinţilor tăi Doamne" apoi diaconul merge şi cădeşte Sfintele Icoane şi pe cel mai mare, stranele după obicei şi iar stă la locul unde stătea mai înainte, aşteptând sfârşitul Stihirii. Şi sfârşindu-se Stihira merge diaconul în mijlocul bisericii şi cădind cruciş zice: Înţelepciune drepţi iar noi cântăm imnul Lumină lină" Iar citeţii luând sfeşnicile merg înainte până la Sfintele Uşi şi diaconul intrând înăuntru Sfântului Altar cădeşte Sfânta masă. Iar preotul închinându-se înaintea Sfintelor Uşi şi sarutându-le intră şi apoi închide Sfintele Uşi. Iar după ce se termină de cântat imnul Lumină lină zice diaconul: Să luăm aminte ! iar preotul: Pace tuturor! şi iarăşi diaconul: Înţelepciune să luăm aminte ! iar canonarhul făcând metanie la cel mai mare spune Prochimenul şi Stihurile lui. Iar clericii cântă Prochimenul zilei pe glas 6: Domnul a împărătit întru podoabă s-a îmbrăcat!. Stihul: Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi s-a încins. Stihul: Pentru că am întărit lumea care nu se va clăti. Alt Stih: Casei Tale i se cuvine Doamne sfinţenie întru de lungime de zile; şi iarăşi Domnul a împărătit " iar canonarhul având mâinile sale strânse la piept stă în mijlocul bisericii aşteptând sfârşitul Prochimenului şi facând închinăciune se duce la locul său. După aceasta iese diaconul şi stând la locul său obişnuit în mijlocul bisericii zice Ectenia: Să zicem toti din tot sufletul" Şi preotul spune Ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni" şi după Ecfonis, zice cel mai mare sau citeşte cel rânduit: Învredniceşti-ne Doamne" şi iarăşi diaconul spune Ectenia: Să primim rugăciunile noastre" şi preotul spune Ecfonisul şi apoi Pace tuturor , apoi diaconul spune: Capetele noastre Domnului să le plecăm. Şi preotul zice rugăciunea în taină, apoi Ecfonisul: Fie stăpânirea împărătiei tale" şi aşa iese preotul cu diaconul pe uşa dinspre miazănoapte mergând înaintea lor cu două sfeşnice şi diaconul cu cădelnita, iar cântăretii merg în urmă lor cântând Stihira hramului şi ieşim în pridvor. Şi acolo cădeşte diaconul Sfintele Icoane şi pe cel mai mare şi stranele după rânduiala şi cum stă fiecare la locul său, şi după sfârşitul Stihirilor se spune: Slavă"Şi acum"a Născătoarei. Şi după acestea diaconul zice întru auzul tuturor rugăciunea aceasta: Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău" până la sfârşit. Strana spune :: Doamne miluieşte ! (de patruzeci de ori), diaconul: Încă ne rugăm pentru binecredinciosul" strana răspunde :: Doamne miluieşte ! (de treizeci de ori) Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul nostru" (sau Episcopul), [iar în mănăstire şi pentru Arhimandritul nostru (numele)] iar strana răspunde: Doamne miluieşte ! (de cincizeci de ori). Diaconul zice: Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta" iar strana răspunde: Doamne miluieşte ! (de trei ori), diaconul spune: Încă ne rugăm ca să audă Domnul Dumnezeul nostru glasul rugăciunii noastre" iar strana răspunde: Doamne miluieşte ! (de trei ori),după aceasta zice preotul: Auzi-ne pe noi Dumnezeule" iar strana răspunde: Amin. Preotul zice: Pace tuturor iar diaconul: Capetele noastre Domnului să le plecăm!. Şi plecându-şi toţi capetele preotul se întoarce cu faţa spre apus şi zice cu glas mare: Stăpâne mult milostive" şi după împlinirea rugăciunii noi spunem: Amin! (iar până se fac acestea afară, paracliserul sau alt frate pune tetrapodul cel mic în mijlocul bisericii şi pe dânsul pune un vas cu grâu şi cinci pâini şi în partea dreaptă un vas mic cu ulei, iar spre strana stângă un vas cu vin.) Şi intrând în biserică cântăm şi celelalte Stihiri ale Învierii care sunt după rânduială cu Stihurile lor. Iar citeţii merg cu sfeşnicile şi le pun de amândouă părţile Tetrapodului din mijlocul bisericii. Şi după sfârşitul Stihoavnei, zice cel mai mare: Acum slobozeşte" şi citeţul: Sfinte Dumnezeule" şi celelalte Rugăciuni începătoare. După Tatăl nostru, Ecfonisul Că a ta este împărătia" şi noi cântăm Troparul glas 1: Născătoare de Dumnezeu fecioară (de trei ori). Atunci diaconul luând binecuvântare de la preot cădeşte împrejurul Tetrapodului pe care stau cele cinci pâini, pe cel mai mare la locul său şi pe preot, şi iarăşi Tetrapodul numai dinainte. Şi zice: cel mai mare sau preotul rugăciunea cu glas mare: Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru" şi ridicând o pâine însemnează cu dânsa pe celelalte pâini. Şi când zice: Însuţi binecuvintează " şi arată cu mâna dreaptă spre pâinile acestea , asemenea spre vin şi spre untuldelemn zicând: Binecuvintează grâul, vinul şi untuldelemnul acesta . Şi după sfârşitul rugăciunii şi după Amin!, cântăm: Fie numele Domnului" (de trei ori) pe glas 4, apoi Psalmul 33: Bine-voi cuvânta pe Domnul" şi îl citim până la Stihul: Bogaţii au sărăcit: (acest stih îl cântăm pe glas 7). Iar preotul merge şi stă înaintea Uşilor celor Împărăteşti cautând spre apus. Şi după sfârşitul Psalmului zice: Binecuvântarea Domnului peste noi" şi citeţul răspunde: Amin!. Şi zice începutul rugăciunii. Iar preotul spune: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri" şi se dezbracă preotul şi diaconul de Sfintele veşminte şi ies şi se aşează fiecare la locul lui.

Însemnări: din Duminica Sfintelor Paşti şi până la Duminica Tuturor Sfinţilor, după binecuvântarea pâinilor se citesc din Faptele Sfinţilor Apostoli, iar în celelalte duminici se citesc cele şapte Epistole Soborniceşti ale Sfinţilor Apostoli, şi de la patru până la zece din Epistolele Sfântului Apostol Pavel şi Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul. Iar seara după luarea pâinii şi după gustarea vinului ce s-au binecuvântat la Litie prin rugăciunea preotului din acest ceas, nicidecum să îndrăznească cineva a gusta ceva după aceasta pentru că urmează Împărtăşirea cu Preacuratele ale lui Hristos Taine. (Iar mâncare şi gustare din vin putem face, din ziua întâi a lunii septembrie şi până în ziua a douăzeci şi cincea a lunii lui martie, iar în privegherile cele de vară pâinile cele binecuvântate le împărtim la trapeză, şi mai înainte de gustare le mâncam pe ele. Iar pâinile cele binecuvântate au multe feluri de daruri adică potolesc durerea, bându-se cu apă, şi gonesc frigurile şi toată neputinta şi toată boala o tămăduiesc. Iar acestea şi pe şoareci îi gonesc de la roade şi alte supărătoare animale le izgonesc). Iar după citirea Faptelor Apostolilor iese paracliserul şi trage toate clopotele. Şi apoi sculându-se cel mai mare şi toţi fraţii, cel mai mare zice: Amin!, Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu" (de trei ori), Doamne, buzele mele deschide-le (de două ori) şi zice: cei şase Psalmi cu glas încet şi lin şi după primii trei Psalmi zice: Slavă... Şi acum...", Aliluia (de trei ori), Doamne miluieşte (de trei ori), Slavă... Şi acum... Doamne Dumnezeul mântuirii mele". Atuncea preotul, în epitrahil iar uneori şi în felon citeşte rugăciunile Utreniei stând înaintea Sfintelor Uşi cu capul descoperit . Iar după sfârşitul celor şase Psalmi spune: Slavă" Şi acum...", Aliluia (de trei ori) şi preotul zice Ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne rugăm. Şi după Ecfonisul Ecteniei merge şi stă la locul său, iar canonarhul cel rânduit cel ce a spus şi Prochimenul cel de seară, facând metanie la cel mai mare, zice: Dumnezeu este Domnul ! cu Stihurile lui, pe glasul cel ce va fi de rând, şi cântăm Troparele: al Învierii (de două ori), Slavă... al Sfântului"Şi acum"al Născătoarei Învierii pe glasul Troparului Sfântului, dacă are, iar dacă nu are, Slavă"Şi acum"al Născătoarei pe glasul de rând. Şi îndată strana zice: Doamne miluieşte! (de trei ori), Slavă" iar citeţul: Şi acum" apoi citeşte Catisma: Mărturisi-mă-voi tie Doamne" şi după sfârşitul fiecărei Catisme face preotul semnul crucii înaintea Sfintelor Uşi şi zice Ectenia cea mică şi Ecfonisul după obicei. Şi cântam Sedelnele Învierii, Stihira cea dintâi fără de Stih. Apoi Pripeala: Scoală-te Doamne Dumnezeul meu, înaltă-se mâna Ta" şi cealaltă Sedealnă, apoi Slavă "Şi acum" a Născătoarei şi după acesta citim din Tâlcuirea Evangheliei. Apoi Catisma şi după Catismă Sedealna a doua. Zicând cel dintâi Tropar fără Stih, apoi Pripeala: Mărturisi-mă-voi Tie Doamne" şi cântăm celălalt Tropar al Sedelnei; Slavă"Şi acum"al Născătoarei şi Citirea cuvenită. Apoi cântam: Fericiţi cei fără prihană, glas 5; la care preotul face cădire. Şi după: Fericiţi cei fără prihană" nu zicem Slavă" Şi acum", ci îndată Troparele: Soborul îngeresc", Ipacoi al glasului şi Citirile. Apoi Antifoanele glasului la care iese paraclisierul şi bate clopotele. Iar preotul şi diaconul intrând în Altar se îmbracă după obicei. Şi zice diaconul: Să luăm aminte. Întelepciune !, iar canonarhul spune Prochimenul glasului. Şi după sfârşitul Prochimenului diaconul zice: Domnului să ne rugăm. Preotul spune: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru" iar strana răspunde: Amin! Şi diaconul zice: Toată suflarea să Laude pe Domnul. Stihul ce se cântă apoi este: Lăudati pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Iar diaconul zice: Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm. Strana răspunde: Doamne miluieşte! (de trei ori). Diaconul spune: Cu înţelepciune drept să ascultăm Sfânta Evanghelie, preotul zice: Pace tuturor ! iar strana răspunde: Şi duhului tău !. După acestea preotul numeşte pe Evanghelist de la care se va citi Evanghelia. Strana zice: Slavă Tie Doamne, Slavă Tie!. Diaconul zice: Să luăm aminte ! şi citeşte preotul Evanghelia Învierii cea de rând. După Evanghelie strana iarăşi zice: Slavă Tie Doamne, Slavă Tie !. După aceasta zice: Învierea lui Hristos" (o singură dată) şi Psalmul 50 şi citindu-se acestea preotul iese prin Sfintele Uşi cu Evanghelia ţinând-o la pieptul său mergând înaintea sa de amândouă laturile două sfeşnice cu făclii aprinse şi fiind în mijlocul bisericii o pune pe scaunul cel pregătit, iar sfeşnicile stau de amândoua părtile scaunului. Şi merge întâi cel mai mare singur şi face două închinăciuni şi apoi sărută Evanghelia şi iarăşi face o închinăciune. Închinăciunile nu le face pâna la pământ ci mici, plecându-şi capul până va ajunge cu mâna până la pământ. Pentru că în Duminici şi în Praznicile Împărăteşti şi în toate zilele Cincizecimii închinăciuni cu genunchii la pamânt nu se fac. Şi dacă se închină cel mai mare şi sărută Evanghelia face chip, adică dă exemplu de închinăciune, adică pleacă capul spre strana stânga şi spre cea dreaptă şi se duce la locul lui. Apoi şi fratii toţi merg doi câte doi după rânduiala lor făcând şi ei asemenea mai întâi două închinăciuni, sărută Sfânta Evanghelie şi iarăşi o închinăciune, apoi pleacă capetele spre cel mai mare şi spre strana stângă. Şi după ce sărută toti şi după Psalmul 50 cânta Slavă... Pentru rugăciunile Apostolilor" Şi acum... pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu" apoi Miluieşte-mă Dumnezeule şi Stihira Învierii, glasul 6: Înviind Iisus din mormânt". Iar după sărutarea Sfintei Evanghelii însemnează preotul spre frati cu Sfânta Evanghelie şi intră în Sfântul Altar. Şi diaconul stând în obişnuitul său loc zice Rugăciunea: Mântuieşte Dumnezeule poporul tău" iar noi răspundem: Doamne miluieşte ! (de 12 ori). Şi preotul spune Ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările" şi după Amin. Începem Irmosul Canonului Învierii. Şi cântăm Canonul Învierii cu Irmosul pe patru (o dată) ; şi al Crucii Învierii pe trei şi al Născătoarei de Dumnezeu tot pe trei. Şi înainte de Troparul cel dintâi zicem Pripeala: Slavă Doamne Sfintei Învierii Tale !. Iar la celelalte Tropare spunem Stihurile din Psaltire: Să cântam Domnului " Acestea sunt scrise în Irmologiu. Şi după sfârşitul Cântării celei de-a treia diaconul zice Ectenia cea mică, şi preotul spune Ecfonisul din interiorul Sfântului Altar: Că Tu eşti Dumnezeul nostru" şi se dezbracă preotul de veşmintele preoteşti şi iese şi se aşează la locul lui după obicei. Apoi urmează Condacul şi Sedealna Sfântului din Minei şi citirea din Evanghelie. După cântarea a şasea zice Ectenia cea mică înaintea Sfintelor Uşi şi Ecfonisul: Că Tu eşti Împăratul păcii" apoi Condacul Învierii şi Icosul şi citim Prologul.

Scurtă însemnare la acest capitol :

După sfârşitul Cântării a opta când va începe Cântarea a noua toţi facem închinăciuni spunând: Să lăudăm, bine să cuvântam" Apoi Irmosul de la Cântarea a opta adică Catavasia. Iar preotul şi diaconul se îmbracă după obicei şi după sfârşitul Cântarii a opta cădind Sfânta Masă spune cu mare glas şi înalt: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru Cântari cinstindu-o să o Mărim. Şi noi cântăm în Stihuri Cântarea a noua cu glas înalt: Măreşte suflete al meu pe Domnul" şi apoi: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii" şi facem câte o închinăciune mică după fiecare Cântare. Iar preotul sau diaconul cădeşte Sfântul Altar şi toată biserica şi pe frati. După a noua Cântare se întoarce şi dând cădelnita zice: Ectenia cea mică şi preotul spune Ecfonisul: Că pe Tine Te Laudă toate puterile cereşti, apoi diaconul spune: Sfânt este Dumnezeul nostru, pe glasul ce se va întâmpla de rând. Stihul întâi este: Că Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. Stihul al doilea: Peste toate popoarele Domnul Dumnezeul nostru. Preotul stă la obişnuitul său loc, după aceasta urmează Luminânda Învierii (o singură dată). Apoi Slavă... a Sfântului dacă are, Şi acum... a Născătoarei Învierii. La Laude cânta: Toată suflarea, pe glasul zilei şi punem Stihiri pe opt şi punem Stihirile Învierii din Octoih pe patru şi ale Răsăritului tot pe patru. Iar după ce se zice: Toată suflarea să Laude pe Domnul, se unesc cele două strane şi cânta şi Pripealele acestea împreună: Scoală-Te Doamne Dumnezeul nostru" (de două ori) apoi Mărturisi-mă-voi Tie Doamne, Slavă... Stihira Evangheliei cea de rând . Şi acum... a Născătoarei de la glasul al doilea: Prea binecuvântată eşti" (aceasta o cântăm pe glasul Slavei Laudelor). Urmează Doxologia mare apoi Troparele Învierii unul din cele două ale glas 1: Astăzi mântuirea la toată lumea" sau glas 2: Înviat-a din mormânt" apoi preotul sau diaconul zice Ectenia: Miluişte-ne pe noi Dumnezeule" şi Ecfonisul: Că milostiv". După acestea spune: Să primim rugăciunea noastră " şi Ecfonisul: Că Dumnezeul milelor" apoi preotul spune: Pace tuturor !, strana răspunde: Şi duhului tău ! şi apoi diaconul zice: Capetele noastre Domnului să le plecăm, apoi preotul spune Rugăciunea în taină, apoi Ecfonisul: Că Tie Ţi se cade a ne milui" după aceasta spune: Înţelepciune ! iar strana spune: Binecuvintează !. Preotul zice: Cel ce este binecuvântat" strana răspunde: Amin. Şi apoi: Întăreşte Dumnezeule", Amin. După aceasta preotul zice: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu şi strana răspunde: Ceea ce eşti mai cinstită"şi celelalte după obicei. Şi Otpustul, de trei ori, şi cântă: Multi Ani. Apoi facem ieşire în pridvor cântând Stihira Samoglasnică după obicei şi învătătură din Studit (Sfântul Teodor Studitul). Şi după citirea Troparului Sfântului Teodor , glasul 8: Îndreptător credintei" şi apoi Ceasul întâi. La Ceasul întâi spunem Troparul Învierii Slavă " a Sfântului dacă are iar dacă nu, al Născătoarei Ceasului. După Tatăl Nostru Condacul Învierii şi Otpustul cel desăvârşit. La Liturghie Fericirile Octoihului pe opt după Troparele Învierii apoi al Hramului şi al Sfântului de rând şi al altui Sfânt dacă este Condacul Învierii şi al Hramului, Slavă... al Sfântului dacă are Şi acum... al Hramului Născătoarei de Dumnezeu. Iar unde nu este Hramul Născătoarei punem: Şi acum... Ceea ce eşti folositoare creştinilor. Iar al Hramului Domnului Hristos, Troparul şi Condacul (duminică la Liturghie nu zicem peste tot anul pentru că se spune al Învierii.) Prochimen, apoi Apostolul, Aliluia şi Evanghelia glasului şi a Sfântului dacă are. Stihul: Lăudati pe Domnul din ceruri şi a Sfântului dacă are.

De reţinut o altă Însemnare la acest capitol :

La cântarea Privegherii de toată noaptea când se face Polieleu şi se cânta Psalmii: Lăudat fie numele Domnului şi Marturisiţi-vă Domnului atuncea se pune Analogul în mijlocul bisericii şi pe dânsul icoana Praznicului Domnesc ce se prăznuieşte în acea zi sau a Născătoarei de Dumnezeu sau a Sfântului sau a Sfintei. Şi se îmbracă cel mai mare în felon şi toti preoţii în feloane după obicei şi ieşind din Altar prin Uşile Împărăteşti stau câte doi împrejurul Analogului. Şi împarte lumini întâi la cel mai mare apoi la preoţi şi la cei ce stau în Sfânta Biserică. Iar după împărtirea luminilor ia cel mai mare cădelniţă şi diaconul merge înaintea lui cu o făclie aprinsă, cădeşte întâi împrejur Icoana cea de pe analog şi mergând în Altar cădeşte Sfânta Masă şi tot Altarul şi în biserică toate Sfintele Icoane apoi pe preoti care stau împrejur şi pe cântăreţi care stau în strana dreapta şi cea din stânga. După aceasta şi pe tot poporul şi iarăşi Sfintele Uşi şi numai cele două Icoane a Sfântului Iisus şi a Născătoarei şi analogul. În acelaşi timp se cânta măririle cu Psalmii cei aleşi ai lui David. După acea cântare obişnuită diaconul zice: Ectenia cea mică. Şi la strană se cânta Sedelnele. Şi intrând toţi preoţii în Altar se dezbracă de Sfintele veşminte numai preotul cel de rând rămâne îmbrăcat pentru citirea Evangheliei.

De reţinut :

Şi duminica la Utrenie când fără Polieleu se cânta Catisma Fericiţi cei fără prihană" şi după aceea se cântă: Soborul Îngeresc "şi în alte zile când se cântă: Mărimu-Te pe Tine", fără priveghere, şi atuncea preotul cu diaconul numai se îmbracă în Sfintele veşminte şi diaconul ia sfeşnicul cu făclia aprinsă iar preotul cădelnita şi cădeşte Sfânta Masă şi tot Altarul, apoi iese prin uşa dinspre miazănoapte şi cădeşte Sfintele Uşi cele Împărăteşti şi Sfintele Icoane şi Analogul apoi pe cei mai mari şi toată biserica după obicei. Şi iarăşi intră prin uşa dinspre miazăzi.

_{Capitolul
3 RÂNDUIALA PANAGHIEI CE SE FACE PRIN MĂNĂSTIRI}

După Otpustul Dumnezeieştii Liturghii iese cel mai mare şi fratii în urma lui doi câte doi şi zic Psalmul 144 din: Înăltate voie Dumnezeul meu ! în întregime. Iar ajungând în trapeză şi sfârşindu-se Psalmul zicem rugăciunea mesei: Tatăl nostru" Slavă... Şi acum..." Doamne miluieşte (de trei ori), părinte binecuvintează. Cel mai mare sau preotul cel de rând zice: Hristoase Dumnezeule binecuvintează mâncarea. Iar partea sau prescura ce va fi înăltată se pune în panaghiar în locul său obişnuit. Şi după mâncare cel ce slujeşte zice Stihul: Pentru rugăciunile Sfintilor Părintilor noştri şi noi răspundem: Amin. Şi sculându-ne zicem: Bine este cuvântat Dumnezeu" Slavă Tie Doamne, Slavă Tie Sfinte, Slavă... Şi acum" Doamne miluieşte (de trei ori), Binecuvintează. Şi făcând metanie cel ce vrea să ridice panaghia zice aşa: Binecuvântaţi Părinţi Cinstiţi, iar noi răspundem: Dumnezeu să te ierte" şi luând cărticica cu vârfurile degetelor mâinilor o înaltă putin spre închipuirea Sfintei Treimi zicând cu glas mare: Mare este numele " Cel mai mare sau preotul de rând zice: Al Sfintei Treimi, şi purtând-o spre închipuirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu în chipul Crucii însemnează spunând: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu ajută-ne nouă. Şi noi zicem: Cu ale ei Sfinte rugăciuni"şi zicem: Fericimu-te pe tine. Apoi zicem: Cuvine-se să te fericim" şi după ce se împărtăşesc toti cel mai mare sau preotul zice: Întru multele rugăciuni" Iar noi cu ale ei Sfinte rugăciuni"milostivul şi înduratul" apoi Psalmul: Veseliţi-ne pe noi"Sfinte Dumnezeule şi rugăciunile începătoare, iar după Tatăl nostru: Mulţumim Ţie Hristoase şi de este Praznic Împărătesc se zice: Slavă... Şi acum..."Condacul Praznicului. Iar de nu zicem acestea: Slavă... Dumnezeul părintilor noştri"Şi acum... pentru rugăciunile tuturor Sfintilor"Doamne miluieşte-ne (de trei ori). Binecuvintează. Iar preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeu care ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi şi celelalte după obicei.

_{Capitolul
4 PENTRU SFÂNTUL CE ARE PRIVEGHERE, DE SE VA ÎNTÂMPLA
DUMINICĂ}

Sîmbătă seara, la Vecernia mică, la Doamne, strigat-am" punem Stihurile Învierii pe patru. Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei glasului de rând de la Vecernia mică. La Stihoavnă, punem o Stihire a Învierii şi Stihoavna Sfântului la Vecernia cea mare cu Stihurile lor: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei în acelaşi glas. După: Acum slobozeşte şi după Tatăl nostru, punem Troparul Învierii: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei cel dintâi după glasul Troparului Sfântului. La Vecernia cea mare, Psalmul cel de început cu Stihurile lui după obişnuita Catismă la Doamne, strigat-am: punem Stihurile pe zece şi cântăm Stihiri ale glasului Învierii trei şi a Răsăritului una şi ale Sfântului şase: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei cea dintâi a glasului. Urmează Prohodul, Prochimenul: Domnul a împărătit" şi Paremiile în număr de trei. La Litie, Stihira Hramului şi ale Sfântului: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei în acelaşi glas de la Stihoavnele ce se cântă în duminici (sâmbătă seara). La Stihoavnă, Stihurile Învierii: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei în acelaşi glas. La Binecuvântarea pâinilor Troparul: Născătoare de Dumnezeu Fecioară (de două ori ) şi al Sfântului (o dată ) şi face Citirea din tâlcuirea Evangheliei (iar de nu se face priveghere Troparul Învierii: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii după glasul Troparului Sfântului).

La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul, se pune Troparul Învierii (de două ori): Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei cel dintâi după glasul Troparului Sfântului. După Catismă, Sedelnele Învierii cu Stihurile şi cu Binecuvântarile lor a glasului de rând şi se citeşte din rânduirea Evangheliei. După Polieleu, Stihurile Sfântului Troparele: Soborul îngeresc", Ipacoi al glasului şi amândouă Sedelnele Sfântului (cea după prima şi a doua Catismă, fără bogorodnici). Slavă... Sedealna cea după Polieleu: Şi acum... a Născătoarei şi Sinaxarul Sfântului. Antifoanele Glasului apoi Prochimenul: Toată suflarea" Evanghelia Învierii, apoi Învierea lui Hristos, apoi Psalmul 50 şi apoi sărutarea Evangheliei după obicei. Apoi: Slavă... pentru rugăciunile Sfintilor Apostoli, Şi acum... pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Stihirea Învierii şi celelalte. Apoi Canonul Învierii cu Irmosul pe patru şi a Născătoarei pe doi şi al Sfântului pe opt. Catavasiile care vor fi de rând. După Cântarea a treia, Condacul şi Sedealna lui de două ori: Slavă... Şi acum... a Născătoarei şi urmează Citirea. După Cântarea a şasea Condacul şi Icosul Învierii şi citim Sinaxarul. La Cântarea a opta cântăm: Ceea eşti mai cinstită", apoi Svetilna Învierii: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii (din Octoih). La Laude, Stihurile Învierii pe patru şi ale Sfântului tot pe patru cu Prochimenele lor cele de la Stihoavna Vecerniei: Slavă..., Stihirea Evangheliei Şi acum... Prea-binecuvântată eşti", Urmează Doxologia Mare. După Sfinte Dumnezeule, Troparul Învierii şi Ecteniile şi Otpustul. Apoi preotul iese cântând Stihira şi când se face ungerea cu untuldelemn zice şi rugăciune: Stăpâne mult Milostive... După cum s-a scris mai înainte, la Vecernia cea mare, se pune şi Învătătura Sfântului Teodor Studitul şi Ceasul întâi. La Ceasuri, Troparul Învierii; Slavă... a Sfântului"Şi acum... al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru, Condacul Sfântului se spune. Iar la celelalte le zicem schimbându-le.

La Liturghie, Fericirile glasului pe şase şi a Sfântului, Cântarea a treia pe patru. După Vohod, Troparul Învierii şi al Hramului Născătoarei dacă este Hramul ei şi al Sfântului, apoi Condacul Învierii: Slavă... a Sfântului Şi acum..., Hramul Născătoarei. Iar dacă nu este Hramul Născătoarei: Ceea ce eşti folositoare creştinilor. Iar Troparele şi Condacele Hramurilor Sfinţilor în aceste zile nu se spun când este Sfânt cu Priveghere. Prochimenul, Apostolul, Aliluia şi Evanghelia şi Cântările mai înainte ale Învierii apoi ale Sfântului se pun.

_{Capitolul
5 RÂNDUIALA BINECUVÂNTĂRII COLIVEI}

Rînduiala Binecuvântării colivei sau a grâului fiert amestecat cu miere şi alte fierturi de fructe dulci care se aduc în biserică întru cinstea şi pomenirea Praznicelor Domneşti sau a Sfintilor lui Dumnezeu. Fiind deja adusă coliva la biserică, de este la Vecernie, după: Acum slobozeşte Sfinte Dumnezeule şi după: Tatăl nostru urmează Troparul Sfântului: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei după Slava" Troparului Sfântului. Iar de este la Liturghie, după Rugăciunea Domnului, se cânta Troparele şi Condacul Sfântului. Diaconul cădind zice: Domnului să ne rugăm. Preotul stând lângă colivă zice Rugăciunea aceasta: Doamne cela ce ai plinit toate", strana răspunde: Amin, şi de este la Vecernie, diaconul zice: Înţelepciune! , strana răspunde: Binecuvintează" iar preotul: Cel ce este Binecuvântat" şi urmează rânduiala obişnuită pâna la Otpust. Iar de este la Liturghie, cântă strana; Fie numele Domnului binecuvântat ! (de trei ori). Şi Psalmul: (Bine vom cuvânta pe Domnul). Şi împărteşte Anafora făcând sfârşitul obişnuit al Liturghiei.

_{Capitolul
6 PENTRU SFÂNTUL CE ARE POLIELEU, DE SE VA ÎNTÂMPLA
DUMINICĂ}

Sîmbătă seara la Vecernia mică, cântăm după cum s-a scris mai înainte pentru duminică ce are Sfânt cu priveghere (pag")La Vecernia cea mare, după Catismă; La Doamne, strigat-am" Stihirile Învierii pe trei şi a Răsăritului una şi ale Sfântului şase Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei cea dintâi a glasului. Urmează Vohodul, Prochimenul zilei şi Citirile Sfântului pe trei. La Litie, Stihira Hramului şi Stihirile Sfântului, dacă are: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei pe glasul Sfântului. La Binecuvântarea pâinilor Troparul: Născătoarei de Dumnezeu fecioară" (de două ori).

La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul", Troparul Învierii (de două ori), Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii după glasul Troparului Sfântului. După Catisme, Sedelnele Învierii şi cu Stihirile Născătoarei lor şi se citeşte din Evanghelie. Polieleul se pune al Sfântului. Troparele: Soborul îngeresc". Ipacoii al glasului şi Sedelnele Sfântului, amândouă câte o dată, Slavă..., Sedealna Sfântului şi după Polieleu, Şi acum... a Născătoarei. Şi Sinaxarul Sfântului, Antifoanele glasului şi Prochimenul. Evanghelia Învierii, apoi învierea lui Hristos, Psalmul 50, Stihirea Învierii, Canonul Învierii cu Irmosul pe patru şi al Crucii Învierii tot pe patru şi al Născătoarei tot pe patru, şi al Sfântului se pune pe şase. Iar dacă are Sfântul patru canoane. Amândoua canoanele se pun pe opt, iar al Crucii Învierii nu se mai pune. După Cântarea a treia se pune Condacul, Irmosul şi Sedealna Sfântului (de două ori), Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei şi Citirea (Sinaxarul). După Cântarea a şasea, Condacul Învierii şi Icosul se citeşte Sinaxarul. La Cântarea a opta cântam: Ceea ce eşti mai cinstită", apoi Svetilna Învierii: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii a glasului de rînd. La Laude, se pun Stihirile Învierii Glasului pe patru şi ale Sfântului tot pe patru şi Stihirile lor de la Vecernie, Slavă... Stihira Evangheliei Şi acum... Preabinecuvîntată eşti" Are Doxologie mare apoi Troparul numai al Învierii, Evangheliile şi Otpustul, apoi iese preotul şi spune Cuvântul de învătătură şi se începe Ceasul întâi în pridvor. La Ceasul întâi, Troparul Învierii: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei pe glasul de rând, după Tatăl nostru, Condacul Sfântului, iar la celelalte Condacul Învierii Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei le zicem schimbându-le.

La Liturghie, Fericirile glasului pe şase şi Cântarea a treia pe patru. După Vohod, Troparele şi Condacele le zicem după cum s-a spus mai înainte la Capitolul al treilea. Şi adăugăm Troparele şi Condacele Hramului Sfântului.

_{Capitolul
7 PENTRU SFÂNTUL CE SE CÂNTĂ PE ŞASE, DACĂ SE VA ÎNTÂMPLA SĂ FIE DUMINICĂ ŞI NU
VA AVEA POLIELEU}

Sîmbătă seara, la Vecernia cea mare, după Catismă, la Doamne strigat-am", Stihirile Învierii pe trei, ale Praznicului pe trei şi ale Sfântului pe patru: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei cea dintâi a glasului. Vohodul, Prochimenul zilei, Ecteniile: Să zicem tot" La litie, Stihira Hramului: Slavă... a Sfântului - dacă are - iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei (dacă Sfântul are Doxologie cântam Stihoavna lui la Litie). Şi obişnuitele Rugăciuni ale Litiei. La Stihoavnă, Stihirile Învierii Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii după glasul Sfântului. Şi celelalte ale Privegherii după obicei.

La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul", Troparul Învierii (de două ori), Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii după glasul Troparului Sfântului şi celelalte ale Învierii pâna la Canon. Canonul Învierii cu Irmosul pe patru şi al Crucii Învierii tot pe patru şi al Născătoarei tot pe patru şi al Sfântului pe şase. Catavasia de rând după Tipic, după Cântarea a treia, Condacul şi Icosul şi Sedealna Sfântului (de două ori) ,Stihirile Născătoarei lui şi citirea Sfântului. După Cântarea a şasea, Condacul Învierii , Icosul şi Sinaxarul .La Cântarea a noua cântam: Ceea ce eşti mai cinstită", Sedealna Învierii, Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii a glasului de rând. La Laude, Stihirile Învierii pe patru ca şi cele de la Slavă... pe patru. Iar de nu are Sfântul Stihiri, la Laude cântăm Stihirile Învierii după obicei: Slavă... Stihira Evangheliei Şi acum... Binecuvântată eşti". Doxologie mare apoi Troparul Învierii numai el singur. Ecteniile amândouă, Otpustul şi Cuvântul de învăţătură şi apoi Ceasul de învătătură din pridvor. La Ceasul întâi, Troparul Învierii: Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei pe glasul de rând, după Tatăl nostru, Condacul Învierii şi celelalte, (iar de are Sfântul Doxologie ,după Tatăl nostru, Condacul Sfântului, iar la celelalte Ceasuri, Condacul Învierii şi al Sfântului le zicem schimbându-le.), şi Otpustul.

La Liturghie, Fericirile Învierii glasului pe şase şi ale Sfântului Cântarea a treia pe patru. După Vohod, Troparul Învierii şi al Hramului Născătoarei, unde este Hramul ei, apoi al Hramului Sfântului. După aceasta al Sfântului de rând iar de este şi al altui Sfânt zicem şi al aceluia, apoi Condacul Învierii şi al Hramului, Slavă... al Sfântului de rând Şi acum... al Hramului Născătoarei. Iar de nu este Hramul Născătoarei, Slavă... Condacului Sfântului de rând Şi acum... Ceea ce eşti folositoare creştinilor" apoi Prochimenul, Apostolul, Aliluia, Evanghelia şi Cântările mai înainte ale Învierii şi după aceasta ale Sfântului.

Se cuvine să ştim :

Duminică seara niciodată nu citim Catisma. Asemeni şi la Praznicile Împărăteşti şi la Sfintii Mari sau în ziua Hramului Sfântului sau al Sfintei. La care arată că trebuie să se facă priveghere. Iar când se va întâmpla priveghere sau Polieleu afară de sâmbată seara cântăm: Fericit bărbatul", (o dată) ca Antifon. Iară sâmbată seara cântăm: Fericit bărbatul"toată Catisma.

_{Capitolul
8 PENTRU PRIVEGHERILE DE TOATĂ NOAPTEA CE SE FAC PESTE TOT
ANUL}

Se cuvine să ştim că peste tot anul sunt 52 de saptămâni întru care se face la fiecare duminică Priveghere, şi că se mai fac la fiecare Praznic Împărătesc în fiecare lună Priveghere. Iară împreună şi cu altele se fac peste tot anul 68 de Privegheri. Mai sunt şi alte Privegheri care sunt numite în Tipic la rândul fiecare după cum sunt scrise, de va voi cel mai mare. Şi dacă va vedea pe ucenicii săi cei bisericeşti că sunt sârguincioşi pentru mântuirea lor. Mai sunt încă şi alte Privegheri lânga acestea ale Hramului Sfinţilor ce se fac în mănăstiri şi prin alte biserici mai mari fiind datorie să fie făcute şi nicidecum să se lase dintru pomenirea lor.

_{Capitolul
9 DESPRE PRIVEGHERE}

A doua însemnare: Se cuvine să ştim că în mănăstirile cele mici şi în bisericile de enorie în ziua de duminică unde nu se face Priveghere toată noaptea, sau de nu va voi cel mai mare, se cânta Vecernia cea mare, asemenea şi Utrenia la vremea sa după următorul Tipic: sâmbată seara după Otpustul Ceasului nouă intră în biserică cel mai mare şi preotul de rând şi toti ceilalţi şi luând preotul Binecuvântare de la cel mai mare merge înaintea Uşilor celor Împărăteşti şi face trei închinăciuni. Şi ia epitrahilul şi Binecuvântându-l îl sărută unde este crucea şi punându-l pe gât zice: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru" şi deschide dvera dinăuntru care este făcută din mătase sau din alt material. Iar cel mai mare zice: Veniţi să ne închinăm, (de trei ori) şi începe Psalmul: Binecuvintează ", iar de nu va fi cel mai mare acolo, zice altul din preoţii cei mai bătrâni, iar preotul cel de rând stă în faţa Sfintelor Uşi cu capul descoperit şi citeşte Rugăciunile în taină. După sfârşitul Psalmului spune Ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne rugăm şi Ecfonisul: Că Tie se cuvine" apoi cântăm: Fericit bărbatul" glas 8, primul Antifon iar al doilea şi al treia Antifon le cântăm cu glasul zilei. Şi după fiecare Antifon se zice Ectenia cea mică şi Ecfonisul. După primul Antifon: Că a Ta este stapânirea, după Antifonul al doilea: Ca bun şi iubitor de oameni, după Antifonul al treilea: Că Tu eşti Dumnezeul nostru. După ce se cântă obişnuita Stihologie canonarhul face metanie şi spune pe glasul Octoihului sau al Mineiului . Şi noi cântăm: Doamne, strigat-am" iar preotul sau diaconul cădeşte după obicei şi punem Stihiile pe zece ale Învierii pe trei şi ale Răsăritului pe patru şi ale Sfântului din Minei pe trei. Slavă... a Sfântului dacă are, iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei glasului de rând. Urmează Vohodul, Prochimenul: Domnul a împărătit" (de cinci ori) cu Stihurile lui. Urmează Ectenia (să zicem toti) apoi Învredniceşte-ne Doamne, apoi: Să primim rugăciunile noastre" La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă... a Sfântului dacă are, iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii pe glasul de rând. După: Acum slobozeşte Troparul Învierii, Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii după glasul Troparului Sfântului şi Otpustul. Iar diaconul stă afară înaintea Icoanei lui Hristos şi zice: Înţelepciune !, strana răspunde: Binecuvintează ! iar preotul din interiorul Sfântului Altar zice: Cel ce este Binecuvântat" strana răspunde: Amin şi Întăreşte Dumnezeule, iar preotul spune: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu", strana răspunde: Ceea ce eşti mai cinstită, preotul spune: Slavă Tie Dumnezeule Hristoase, Slavă Tie" iar strana răspunde Slavă" Şi acum" Doamne miluieşte (de trei ori) Binecuvintează părinte. Preotul deschide Sfintele Uşi şi dezbracă felonul, diaconul stând afară îmbrăcat tinând orarul după obicei iar preotul zice Otpustul zilei, apoi zice: La mulţi ani!.

Iar după ce ies fratii din trapeză paraclisierul ia Binecuvântare de la cel mai mare dacă este, iar dacă nu este ia de la preotul cel de rând şi toacă în toaca cea mică. Şi adunându-se fratii în pridvor face preotul începutul şi cântăm la Pavecerniţă după obicei cu Canonul. Şi după Otpustul cel mai mare zice: Pentru rugăciunile Sfintilor" şi ies fraţii doi câte doi după rânduială şi fac închinăciune la cel mai mare şi iau de la el Binecuvântare şi iertare. Apoi şi cel mai mare face şi el închinăciune cerându-şi iertare şi el de la dânşii.

Iară la Utrenie, paraclisierul bate clopotul după obicei apoi bate toaca cea mică. Şi adunându-se fraţii în pridvor face preotul începutul: Bine este cuvântat Dumnezeu" şi îndată strana zice: Slavă Tie Dumnezeul nostru, Slavă Tie, Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule! şi Rugăciunile începătoare. După Tatăl nostru, Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă... Şi acum..., Veniti să ne închinăm (de trei ori) şi Psalmul 50. Apoi cîntăm Canonul Sfintei Treimi cu smerenie şi cu umilintă. După Canon cântam Măririle Treimii care sunt acestea: Cuvine-se cu adevărat" şi celelalte Tropare. Apoi: Sfinte Dumnezeule şi Rugăciunile începătoare iar după Tatăl nostru, Ipacoi al glasului de rând, Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită" şi preotul spune Ecfonisul: Dumnezeule milostiveşte-te spre noi" şi tot el spune Rugăciunea: Întru tot puternică şi de viată dătătoare" şi Otpustul şi se face iertăciunea după obicei. Apoi preotul face Ectenia: Să ne rugăm pentru bine credinciosul" iar noi după fiecare Stih zicem: Doamne miluieşte (o dată) cu glas lin şi uşor. Şi după ce se împlinesc acestea cel mai mare zice: Pentru rugăciunile Sfintilor Părinţilor noştri... După Otpustul intrăm în biserică iar preotul intră în Sfântul Altar şi pune epitrahilul pe gât apoi luând cădelnita pune tămâie pregătită mai înainte de slujitorul bisericii şi zice Rugăciunea tamâii şi stând înaintea Sfintei Mese însemnează cruciş cu cădelnita zicând: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru". Dvera fiind deschisă de către preot mai înainte. Apoi cădeşte Sfânta Masă de jur şi tot Altarul. Şi iese prin uşa cea din miazănoapte şi cădeşte Sfintele Icoane şi pe cel mai mare şi pe toti după obicei. Iar citetul răspunde la strană: Amin şi apoi: Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu (de trei ori) şi Psalmii obişnuiţi (Auzi-te Domnul") şi apoi: Doamne întru puterea Ta"Sfinte Dumnezeule şi celelalte Rugăciuni începătoare cu Tatăl nostru şi sunt datori să fie cu luare aminte atât citetul cât şi preotul când se zice: Că a Ta este împarăţia" în mijlocul bisericii. Apoi Troparele: Mântuieşte Doamne poporul tău şi celelalte şi preotul iarăşi cădeşte pe cel mai mare şi Sfintele Icoane şi intră în Sfântul Altar pe uşa cea dinspre miazăzi stând cu cădelnita înaintea Sfintei Mese, zice Ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule" şi celelalte. Iar citeţul după fiecare cerere spune: Doamne miluieşte (de trei ori). Apoi preotul spune Ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni" şi citeţul răspunde: Amin. Spune apoi: Întru numele Domnului binecuvintează " apoi preotul însemnează cu cădelnita înaintea Sfintei Mese în cruciş zicând cu glas înalt: Slavă Sfintei şi celei deofiintă" Iar cel mai mare zice: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu" şi cei şase Psalmi după obicei. Şi preotul punând cădelnita la locul ei iese din Altar şi stă la locul său. Iar după ce citeşte cel mai mare cei şase Psalmi şi începe: Doamne Dumnezeul meu mântuirii mele" merge preotul înaintea Sfintelor Uşi şi închinându-se ia epitrahilul şi citeşte Rugăciunile Utreniei în taină cu capul descoperit. După sfârşitul celor şase Psalmi pune Ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne rugăm" şi celelalte ale Utreniei le cântăm toate după cum s-a scris mai înainte la Utrenia cea cu priveghere (pag")

Să se ştie :

Prima însemnare - că seara la Vecernie: Veniţi să ne închinăm şi Binecuvintează şi Lumină lină, Acum slobozeşte le zice cel mai mare. La Utrenie cei şase Psalmi, Ţie mărire se cuvine, Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, Bine este a ne mărturisi Domnului, Cerescule Împărate pe credinciosul nostru împărat", acestea le zice cel mai mare. Iar: Sfinte Dumnezeule şi Tatăl nostru iar după: Acum slobozeşte şi dimineaţa după Bine este a ne mărturisi Domnului, le zice citeţul.

A doua însemnare - Se cuvine să ştim: când va sosi un Praznic al lui Hristos sau a Născătoarei sau cele două Praznice ale lui Ioan Botezătorul, Naşterea şi Tăierea capului sau a lui Ioan Milostivul sau a Hramului Bisericii cu evlavie trebuie să se citească Apostolul şi Evanghelia rânduita care se va întâmpla în acea zi de Praznic, în ziua cea dinainte de acel Praznic iar în chiar ziua Praznicului să se citească acelaşi Praznic după cum şi toată slujba Praznicului.

_{Capitolul
10 DESPRE SFÂNTA LITURGHIE (LA CE VREME TREBUIE SĂ SE
ÎNCEAPĂ)}

Sîmbătă la începutul ceasului al patrulea este obligatoriu a se începe să se pună masa la începutul ceasului al cincilea. Iar duminică la începutul ceasului al treilea este obligatoriu a se începe ca să se pună masa pâna la începutul ceasului al patrulea. La fel se cuvine să se facă şi la Praznicile Domneşti cele mari ale Domnului Hristos şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi ale Mergătorului Înainte şi ale celor doi Apostoli Petru şi Pavel şi întru acestea ca şi în ziua duminicii cu cuviintă aşa trebuie să se facă. Iar în Praznicele cele mijlocii, la începutul ceasului cinci să se intre ca să pună masa la începutul ceasului şase. Iar la Praznicile cele mici, la fel ca şi în zilele cele de rând şi să se sfârşeasca la vremea sa în fiecare zi. Iar masa se cade să fie gata în fiecare zi fie că este post fie că nu este. Şi după savârşirea Sfintei Liturghii iese fiecare şi la vremea trapezei iarăşi se adună. Aceasta mai este încă o datorie ce trebuieşte făcută adică când vom voi a mânca la ceasul al noulea sau seara şi aşa deci se cuvine să se facă şi în posturile cele mici. Această hotarâre pentru Liturghie şi mese s-a scris în părtile Ierusalimului şi cu cuviinţă este că aşa trebuie să fie în toate timpurile adică toamna şi primăvara, iară vara şi iarna în Rusia cea mare aicea să fie semnul pentru socotirea timpului, vara pentru lungimea zilei se cuvine a o întârzia iară iarna pentru că ziua este scurtă să fie pusă înainte, după cum va socoti cel mai mare.

_{Capitolul
11 ÎNVĂTĂTURĂ CUM SE CUVINE A SE CÂNTA SLUJBA ÎN TOATE ZILELE A VECERNIEI, A
UTRENIEI ŞI A CEASULUI ÎNTÂI (când cântăm "Dumnezeu este Domnul
!")}

Seara la Ceasul nouă paraclisierul luând Binecuvântare de la cel mai mare bate clopotul sau toacă în toaca cea mică şi adunându-se fratii în pridvorul bisericii, preotul cel de rând face începutul: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru şi citeţul cel rânduit zice: Slavă Tie Dumnezeul nostru şi celelalte după obicei. Şi citeşte Ceasul al noulea cu Mijloceasul lui chiar dacă s-a cîntat: Dumnezeu este Domnul şi după sfârşitul lui bate toaca de două ori sau de patru ori.

De reţinut: Atunci când se citeşte Ceasul al noulea în pridvor după aceea imediat face preotul Otpustul Ceasului al noulea. Iar după Otpust intrând în biserică face începutul Vecerniei după obicei (iar dacă se citeşte Ceasul al noulea în biserică atunci Otpustul nu se mai face). Iar după ce s-a sfârşit de bătut toaca, sculându-se preotul şi intrând în biserică, face zece închinăciuni înaintea Uşilor celor Împărăteşti şi luând epitrahilul care este lânga Uşa cea Împărătească şi Binecuvântându-l şi sarutându-l deasupra unde are crucea îl pune pe grumazul său şi zice: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru ! şi deschide şi dvera. Iar cel mai mare zice: Veniţi să ne închinăm ! (de trei ori) şi Psalmul cel începător şi dacă este Aliluia facem trei închinăciuni stând la locurile noastre, una după alta, potrivindu-se închinăciunile tuturor (aşa cu adevărat închinându-se fără să tulbure biserica). Iar când citeşte acesta preotul citeşte rugăciunile Vecerniei stând înaintea Sfintelor Uşi cu capul descoperit. Şi după sfârşitul Psalmului: Slavă... Şi acum...Aliluia (de trei ori) şi zece metanii. Apoi preotul zice Ectenia cea mare şi Condacul. După aceasta Catisma de rând după rânduiala şi după fiecare Slavă...Aliluia (de trei ori) şi trei metanii. Iar preotul punând epitrahilul la locul lui şi mergând la locul său pâna se citeşte Catisma iar la sfârşitul Slavei" a treia iese înaintea Sfintei dverei şi punând epitrahilul pe dânsul zice Ectenia cea mică şi Ecfonisul. Apoi intrând în Sfântul Altar şi punând tamâie în cădelnită şi binecuvântând-o zice şi rugăciunea cădelnitei şi cădeşte Altarul şi biserica toată, pe cel mai mare şi stranele şi pe toti fraţii. Şi după aceasta cântăm: Doamne strigat-am! pe glasul Mineiului. Punem apoi şase Stihiri şi cântăm Stihurile Născătoarei de Dumnezeu trei Stihiri şi ale Sfântului trei Stihiri. Iar Podobnic, adică Stihiri Podobnice, dacă are Sfântul o Stihiră samoglasnică o cântăm pe ea la: Slavă... împreună amândoua strănile. Iar dacă nu: Slavă... Şi acum... a Născătoarei, Podobnica Stihirilor Mineiului. Iar dacă este miercuri sau vineri cântam Stihira Născătoarei Crucii, adică: Slava" Crucii, apoi Lumină lină zice cel mai mare şi cântăm Prochimenul zilei . Iar de este duminică (Aliluia duminică seara nu se cânta), se pune Prochimenul: Iată acum binecuvântaţi pe Domnul. Canonarhul zice Stihul: Care staţi în casa Domnului !. Iar dacă este în altă zi a saptămânii în afară de duminică în locul Prochimenului se pune: Aliluia ! pe glasul 6. Iar Stihuri se zic acestea:

Luni seara - Doamne nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine ! Stihul la doilea: Şi în vecii vecilor ,iar noi cu glas mai înalt cântăm: Aliluia! (aşa se cântă în toate zilele când cântăm Aliluia !);

Marţi şi joi seara cântăm Stihul: Înăltaţi pe Domnul Dumnezeul nostru!;

Miercuri seara - În tot pământul a ieşit vestirea lor ! şi aşa face o metanie către Sfintele Uşi şi întrocându-se face o metanie către strana dreaptă şi una către strana stânga şi mergând apoi la locul lui. Apoi cel mai mare sau citeţul cel rânduit zice: Învredniceşte-ne Doamne în seara aceasta !, după care facem trei metanii. Apoi se spune Ectenia şi Ecfonisul ei şi împreunându-se amândoua stranele, după obicei, în mijlocul bisericii cântam la Stihoavnă Stihirile din Octoih. Slavă... Şi acum... a Născătoarei .

Iar de este miercuri sau vineri se pune Stihira Crucii. Şi făcând unii către alţii metanie mergem către locurile noastre. Apoi cel mai mare sau citeţul zice: Acum slobozeşte! şi Sfinte Dumnezeule! şi face trei metanii. Rugăciunile începătoare iar după Tatăl nostru Ecfonisul: Că a ta este împărătia!. Apoi Troparul glas 1: Născătoare de Dumnezeu, bucură-te ! şi o metanie. Slava "Botezătorului Hristos! cu o metanie, Şi acum... Rugaţi-vă pentru noi! şi o metanie. Apoi se cântă: Sub milostivirea Ta ! fără de metanie, Doamne miluieşte ! (de 40 de ori) cu glas uşor şi lin şi apoi toţi spun: Slavă... Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii !. Întru numele Domnului, Binecuvintează Părinte ! şi preotul zice: Cel ce este binecuvântat" iar noi răspundem Amin !, iar cel mai mare zice: Împărate ceresc şi după sfârşitul lui facem trei metanii mari zicând în taină Rugăciunea după cum s-a arătat în capitolul cel pentru post: Doamne şi Stăpânul vieţii mele ! şi celelalte 12 Închinăciuni zicând fiecare pentru sine: Doamne miluieşte-mă pe mine păcătosul !. Şi după acestea Rugăciunea cea de mai sus zisă o zicem o dată şi facem o metanie mare. Apoi: Sfinte Dumnezeule ! şi trei metanii şi după Tatăl nostru Doamne miluişte ! (de 12 ori), iar de este duminică seara după Rugăciunea: Împărate Ceresc facem trei metanii mari. Iar cele 12 închinăciuni nu le mai facem, nici Sfinte Dumnezeule cel de la sfârşit nu-l spunem ci preotul spune: Slavă Tie Hristoase Dumnezeule !. şi apoi Otpustul. Şi apoi iese în pridvor şi se face Litie pentru cei adormiţi şi Otpustul cel mare.

Deci aşa facem urmare la Vecernie în timpul anului când cântăm: Aliluia! iar când cântăm: Dumnezeu este Domnul! cântăm Prochimenul zilei apoi: Învredniceşte-ne Doamne! şi Stihoavna zilei. După: Acum slobozeşte! urmează Sfinte Dumnezeule ! şi după Tatăl nostru Troparul Sfântului Slavă... Şi acum... a Născătoarei şi Ectenia ce o spune preotul: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule după mare mila Ta " şi celelalte. Şi după Ecfonis preotul spune: Înţelepciune!, strana răspunde: Binecuvintează!. Preotul spune: Cel ce este binecuvântat Hristos Dumnezeul nostru! şi noi răspundem: Amin. Şi: Întăreşte Dumnezeule Sfânta şi dreaptă" şi celelalte. Iar duminică seara începem metaniile de la Rugăciunea: Învredniceşte-ne Doamne în seara aceasta. Iar după Otpustul Vecerniei mergem la masă şi mâncam cele puse înainte, apoi sculându-se paraclisierul şi luând binecuvântare iese şi bate toaca şi întrând în pridvor cântăm la Vecernie după rânduiala. La care cântăm Canonul de Rugăciune al Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu cel din Octoih şi celelalte după obicei. Şi Otpustul iar în celelalte cântam la Vecernia cea mare.

Cu bună cuviintă este să ştim şi aceasta: cum că după sfârşitul slujbei nu se cuvine monarhilor să vorbească între ei ci cu tăcere să intre fiecare în chilia lui şi aşa să se îndeletnicească cu Rugăciunea şi cu Citirile pentru că astfel se va putea mântui pentru astfel cu luare aminte şi cu tresvie să ne sculăm la cântarea Utreniei. Iar la Utrenie toacă paracliserul în toaca cea mică îndelung şi rar. Şi ne adunăn toti în pridvorul bisericii şi stând conform rânduielii fiecare la locul său, facând obişnuitele trei închinăciuni, stăm putin ca să ni se liniştească simtirile noastre. Apoi sculându-se preotul face începutul şi după Amin. Zice citeţul: Slavă Tie Dumnezeul nostru, Slavă Tie!. Apoi: Împărate ceresc şi Sfinte Dumnezeule şi celelalte rugăciuni începătoare şi face trei închinăciuni după Tatăl Nostru spune: Doamne miluieşte! (de 12 ori), Slavă... Şi acum..., Veniţi să ne închinăm ! (de trei ori) şi face trei metanii. Apoi Psalmul 50 şi Fericiţi cei fără prihană" la care după fiecare Slavă... şi trei închinăciuni. Apoi urmează Crezul (Cred într-unul Dumnezeu") şi Sfinte Dumnezeule şi iarăşi trei închinăciuni. După Tatăl nostru, Troparele: Iată mirele vine şi celelalte. Şi după: Ceea ce eşti mai cinstită" se fac trei metanii mari cu Rugăciune: Doamne şi stăpânul vieţii mele. Şi celelalte cu 12 închinăciuni şi după aceea se pune toată Rugăciunea Doamne şi Stăpânul vieţii mele. La aceasta se face o metanie mare. Apoi se face o metanie mare şi urmează: Stăpâne Dumnezeule şi Veniţi să ne închinăm cu metanii (de trei ori). Şi după Psalmi urmează: Slavă... Şi acum... Sfinte Dumnezeule şi trei metanii, apoi după Tatăl nostru , Troparele: Pomeneşte Doamne ca un bun pe robii tăi, apoi: Doamne miluieşte! (de 12 ori) şi Rugăciunea: Pomeneşte Domne cei ce întru nădejdea Învierii" după aceasta Rugăciunea: Prea slăvita pururea Fecioară". Şi Rugăciunea: Nădejdea mea este Tatăl" apoi preotul zice: Slavă Tie Hristoase Dumnezeule! şi face Otpustul şi luîndu-şi iertăciunea obişnuită preotul zice Ectenia: Să ne rugăm pentru binecredinciosul" Iar noi: Doamne miluieşte" cu multă linişte. Şi sfârşindu-se acestea zice cel mai mare: Pentru Rugăciunile Sfintilor Părintilor noştri... (şi aşa se săvârşeşte Miezonoptica după rânduiala Mănăstirilor Ierusalimului în toate zilele şi s-a şi scris în toate Ceasloavele).

Iar după sfârşitul Miezonopticii dacă o cântam în pridvor facem fiecare dintre noi câte trei închinăciuni către Sfântul Altar şi către amândoua stranele cu multă cucernicie şi se aşează fiecare la locul lui fără să vorbească. Iar paracliserul gătind cădelnita şi ieşind este blagoslovit de cel mai mare şi merge pentru a toca Toaca cea Mare. El toacă rar pentru ca să se spună Psalmul 50 în întregime, iar preotul care este de rând, sculându-se, face obişnuita metanie la cel mai mare, şi intrând în Sfântul Altar şi luând cădelnita zice Rugăciunea tamâiei şi stă aşteptând sfârşitul toacăi. Şi stând înaintea Sfintei Mese şi pe aceasta cădind-o zice: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru ! (deschizând mai înainte dvera). Şi cădeşte Sfânta Masă în chipul Crucii şi tot Altarul şi iese pe uşa cea dinspre miazănoapte şi cădeşte Sfintele Icoane şi pe cel mai mare şi pe toti fraţii, după cum este obiceiul. Iar citetul începe: Aliluia! apoi zice: Sfinte Dumnezeule, fară de închinăciuni, iar dacă nu spune: Veniţi să ne închinăm (de trei ori) şi ori de este: Aliluia! ori de este: Dumnezeu este Domnul! zice Psalmul 9: Auzi pe Domnul în ziua necazului! Şi Psalmul 20: Doamne întru puterea Ta se va veseli Împăratul!, apoi: Slavă... ! Şi acum... Sfinte Dumnezeule! fără să facă închinăciuni şi Tatăl nostru (şi trebuie să fie cu luare aminte atât preotul cât şi citetul când are să zică Ecfonisul: Că a Ta este împărătia! pentru ca să fie preotul în mijlocul bisericii sub policandru). Şi citetul zice Troparele: Mîntuieşte Doamne poporul tău", Slavă", apoi Condacul: Cel ce Te-ai înăltat pe Cruce, Şi acum... a Născătoarei: Folositoare înfricoşată. Iar preotul intrând în Sfântul Altar prin uşa dinspre miazăzi zice Ectenia cea mică, cu cădelnita înaintea Sfintei Mese: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule după mare mila Ta! şi celelalte după obicei. Apoi Ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni" şi citeţul spune: Amin . Întru numele Domnului Binecuvîntează părinte !. Apoi preotul însemnând cruciş cu cădelnita înaintea Sfintei Mese zice cu glas mare: Slavă Sfintei şi de Viată Făcătoare şi Nedespărtitei Treimi" şi îndată începe cel mai mare cei şase Psalmi: Slavă... întru cei de sus lui Dumnezeu (de trei ori), apoi Doamne, buzele mele vei deschide (de două ori), şi citeşte după rânduiala cei şase Psalmi cu glas lin şi rar pentru ca să audă toti ceilalţi. Iar preotul dând cădelniţa iese din Sfântul Altar şi stă la locul său (când se citesc aceşti şase Psalmi se cuvine cu luare aminte să-i ascultăm căci aceşti Psalmi sunt de pocăintă şi de umilintă. Şi citind Psalmii aceştia cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu, ca şi cum însuşi Dumnezeu nevăzut ar vorbi şi ne-am ruga pentru păcatele noastre). Iar după ce citeşte cel mai mare cei trei Psalmi şi zice: Slavă" Şi acum... fără să facă metanie şi începe ceilalti trei Psalmi: Doamne Dumnezeul mântuirii noastre" iese preotul înaintea Uşilor Împărăteşti şi face o închinăciune şi punându-şi epitrahilul citeşte Rugăciunile Utreniei în taină stând cu capul descoperit. Iar după cei şase Psalmi urmează: Slavă... Şi acum... Aliluia (de trei ori) şi trei închinăciuni. Şi zice Ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne rugăm" apoi canonarhul care a spus Prochimenul cel de seară facând obişnuita închinăciune la cel mai mare şi stând înaintea Sfintelor Uşi zice: Aliluia pe glasul Octoihului grăind şi Stihurile acestea: De neam mânecând Sfinte Dumnezeule;Dreptate să învătaţi cei ce locuiţi pe pământ; Invidie va cuprinde pe poporul cel neînvăţat ;Adaugă lor rele, Doamne, adaugă rele celor slăviti ai pământului.Apoi cântăm Treimicile pe glasul Octoihului. Iar de este: Dumnezeu este Domnul, cântăm: Dumnezeu este Domnul; pe glasul Troparului Sfântului cu Stihurile lui. Şi zicem Troparul Sfântului (de două ori) şi al Născătoarei pe glasul Troparului Sfântului. Iar preotul punând epitrahilul la locul său în partea stânga a Sfintei dvere merge şi stă la locul său. După aceea strana zice: Doamne miluieşte (de trei ori) Slavă... Şi acum... şi începem să citim Catismele. După Catisma întâi cântam Sedealna Octoihului, care este de rând: Slavă... Şi acum... a Născătoarei, iară după întâia Citire a Catismei, ca şi după a doua şi a treia Citire, în toate zilele preotul nu zice Ectenie, ci numai la Privegheri şi la Praznicile Sfinţilor care au Polieleu şi Doxologie, după fiecare Catismă a Psaltirii. Şi în fiecare zi după sfârşitul Catismei Aliluia (de trei ori) după obicei, Doamne miluieşte (de trei ori) şi: Slavă... Şi acum... zice chiar cel care citeşte. Şi după această citire clericii spun: Doamne miluieşte (de trei ori) apoi: Slavă..., după aceea citetul cel ce a citit Catisma dintâi zice: Şi acum... şi citeşte Catisma a doua. Iar după sfârşitul stării întâi din Catismă se închină citetul înaintea Sfintelor Uşi (de trei ori), după aceasta se închină Stapânitorului iar dacă nu este, la amândoua stranele. Iar după sfârşitul cei de a doua Catisme cântam a doua Sedealnă din Octoih apoi şi sculându-ne zice: Doamne miluieşte (de zece ori), Slavă... Şi acum..., Psalmul 50. Iar după ce se sfârşeşte Psalmul citim Cântarea: Să cântăm Domnului şi zicem 12 Stihuri afară de Slavă... Şi acum... Şi cântăm Canoanele trei: din Octoih două, cel dintâi cu Irmosul pe 6 iar celălalt fără de Irmos pe patru şi al Sfântului din Minei pe paisprezece. Ca să fie toate pe douăzeci şi patru, aşa cântam şi Cântarea a treia şi pe urmă Irmosul acesteia din Minei. După o a treia Cântare, Ectenia mică, şi Sedealna din Minei: Slava" Şi acum... a Născătoarei. Iar de este miercuri sau vineri se pun Cântarile Crucii şi Citirile. După Cântarea a şasea Irmosul şi Ectenia şi Condacul şi Icosul Sfântului dacă este iar dacă nu este se spune Mucenicina pe glasul de rând al Octoihului. Apoi se citeşte Sinaxarul şi după aceea cântam şi celelalte două Cântari iar preotul la sfârşitul întării a opta intră în Sfântul Altar şi când cântăretii zic: Să lăudăm bine să cuvântam şi să ne închinăm Domnului cântându-I" şi cântă Irmosul Cântării a opta şi ne închinăm toti, iar preotul punându-şi epitrahilul cădeşte Sfânta Masă zicând cu glas mare: Că Născătoare de Dumnezeu şi Maica Luminii" şi cădeşte Altarul tot şi biserica şi pe frati, după rânduială. Şi noi cântam Cântarea a noua. Cântăm cu glas mare: Măreşte suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu. Şi cântăm apoi: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii cu închinăciune. Şi după sfârşitul Cântării a noua cântam Irmosul Mineiului apoi se cântă: Cuvine-se cu adevărat, amândouă strănile. Şi facem metanie împreună până la pamânt. După aceea Ectenia cea mică din interiorul Sfântului Altar, apoi: Luminânda zilei: Slavă... a Sfântului dacă are, iar dacă nu are: Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii şi a Crucii. Iar dacă este: Aliluia, cântăm Luminânda Treimii glasului, după obicei. După aceasta citetul cel rânduit citeşte Psalmii: Lăudati-L pe Domnul din ceruri", Cântaţi Domnului, Cântare nouă", Lăudati pe Domnul întru Sfinţii Lui" şi dacă are Stihuri la Laude spunem aceşti trei Psalmi în stări. După: Slavă"Şi acum... zice cel mai mare: Slavă Tie, celui ce ne-ai arătat nouă Lumina. Iar dacă nu, după Psalmi zice cel mai mare: Ţie se cuvine Doamne Dumnezeul nostru şi Ţie Slavă înăltăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin!. Slavă Tie celui ce ne-ai arătat nouă Lumina. Apoi zice citeţul: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pamânt pace întru oameni bunăvoire. Şi face trei metanii. După aceea zice: Doamne scăpare te-ai făcut nouă " şi: Învredniceşte-ne Doamne în ziua aceasta! Apoi preotul zice Ectenia: Să primim Rugăciunile noastre cele de dimineată, după aceea cântăm la Stihoavnă Stihirile din Octoih ale glasului de rând împreunându-se amândoua strănile după obiceiul lor. Şi o cântam cu obişnuitele lor Stihuri: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta Doamne, şi: Fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi (pe care îl zicem până la sfârşitul Psalmului), Slavă... Şi acum... a Născătoarei sau a Născătoarei Crucii.

Apoi iarăşi cel mai mare zice: Bine este a ne mărturisi Domnului; Sfinte Dumnezeule şi după Tatăl nostru preotul zice Ecfonisul: Că a Ta este împărătia. Şi de nu este Aliluia zicem Troparul Sfântului: Slavă... Şi acum... a Născătoarei sau a Crucii Născătoarei. După aceasta zice preotul Ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule şi Ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi după Ecfonis strana spune: Amin. Preotul spune: Înţelepciune !, strana răspunde: Binecuvintează ! iar preotul: Cel ce este binecuvântat" iar strana: Întăreşte Dumnezeule" apoi Ceasul întâi dacă este Aliluia, după ce spune: preotul Ecfonisul: Ca a Ta este împărătia şi după Amin. Zicem Troparul: În biserica slavei tale stăm. Doamne miluieşte de 40 de ori, Slavă... Şi acum... ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, apoi: Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Preotul zice: Cel ce este Binecuvântat Hristos Dumnezeul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor" şi noi răspundem: Amin. Împărate ceresc apoi facem trei metanii mari cu Rugăciunea Sfântului Efrem: Doamne eşti Stăpânul vieţii mele. Şi celelalte 12 metanii mici, fiecare zicând pentru sine: Dumnezeule curăteşte-mă pe mine păcătosul. Şi după toate închinăciunile zicem odată rugăciunea Sfântului Efrem cu o metanie mare. Şi după aceasta începe cel mai mare: Veniţi să ne închinăm (de trei ori) şi face trei închinăciuni. Şi citetul citeşte cei trei Psalmi obişnuiţi ai Ceasului întâi cel obişnuit: Graiurile mele ascultă-le Doamne, şi după sfârşitul lor: Slavă... Şi acum... (de trei ori) cu trei închinăciuni. Şi după aceasta zice preotul sau canonarhul cel mai sus numit Prochimenul: Dimineaţa auzi glasul meu, şi noi îl zicem acelaşi după Protos fără cântare, aşa: Dimineaţa auzi glasul meu, iar preotul sau canonarhul zice Stihul întâi: Graiurile mele auzi-le Doamne. Strana răspunde: Dimineaţa auzi glasul meu. Stihul al doilea: Căci către Tine mă voi ruga Doamne, strana: Dimineaţa auzi glasul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu şi se fac trei metanii.

De reţinut: Când canonarhul zice Stihul în acelaşi timp noi ne plecăm genunchii. Iar când zic cântareţii Stihul el îşi pleacă genunchii. Preotul spune: Slavă... şi citeţul Şi acum... a Născătoarei: Ce te vom numi pe tine şi se fac trei închinăciuni. Apoi spunem: Paşii mei îndreptează-I şi Sfinte Dumnezeule şi iarăşi trei închinăciuni. După Tatăl nostru preotul spune Ecfonisul: Că a Ta este Împărătia; şi după Amin. Troparul: luni, marţi şi joi, zicem a Născătoarei cea de fată - adică cea din ziua respectivă: Prea Slăvita Maica lui Dumnezeu iar miercuri şi vineri zicem: Degrab ne întâmpină. Iar îmbătă zicem: Ca nişte pârgă a firii, apoi Doamne miluieşte (de 40de ori) şi rugăciunea: Cela ce în toată vremea. Apoi Doamne miluieşte (de trei ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât însuşi Heruvimii, şi: Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Preotul: Dumnezeule milostiveşte spre noi şi face trei metanii mari cu răgăciunea Sfântului Efrem: Doamne şi Stăpânul vieţii mele. Şi celelalte 12 închinăciuni, apoi zicem iarăşi închinăciunea Sfântului Efrem: Doamne şi Stăpânul vieţii mele, făcând apoi o metanie mare şi aşa cântăm al treilea, al şaselea şi al noulea Ceas. Şi după aceea începe cel mai mare să zică: Sfinte Dumnezeule" şi Rugăciunile începătoare de la sfârşit şi se fac trei închinăciuni. După Tatăl nostru, preotul spune Ecfonisul şi noi răspundem: Amin. Doamne miluişte (de 12 ori) apoi rugăciunea: Hristoase lumina cea adevărată şi Otpustul şi apoi se face obişnuita ieşire în pridvor şi apoi se face Litia pentru cei adormiţi. Luând preotul cădelniţa iese în pridvor mergând înaintea lui sfeşnicul aprins iar noi urmându-I şi cântând Stihira Samoglasnică a Sfântului al cărui Hram îl poartă biserica, ieşim în Pronaosul bisericii şi preotul zice: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru iar noi zicem Amin. Sfinte Dumnezeule" şi după Tatăl nostru Ecfonisul: Că a ta este împărătia şi apoi Troparele acestuia: Cu duhurile drepţilor, Întru odihna ta Doamne, Slavă... Tu eşti Dumnezeu carele te-ai coborî la iad, Şi acum... una curată. După aceste preotul zice Ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule , Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormitilor robilor lui Dumnezeu" Ca Domnul Dumnezeul nostru" Mila lui Dumnezeu, Împărătia cerurilor" apoi: Domnului să ne rugăm şi Rugăciunea: Dumnezeul duhurilor" şi Ecfonisul: Că tu eşti învierea şi viata" şi după Ecfonis preotul zice: Slavă Tie Hristoase Dumnezeule " noi răspundem: Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de trei ori): Binecuvintează. Şi preotul zice Otpustul: Cela ce a înviat din morţi" după Otpustul zice preotul: Veşnica voastră pomenire vrednicilor de pomenire părintilor şi fraţilor noştri pururea pomeniţilor (de trei ori). Apoi zice: Dumnezeu să-i fericească şi să-i odihnească pe ei şi pe noi să ne miluiască ca un bun şi de oameni iubitor. Şi cântăreţii cântă: Veşnica lor pomenire (de trei ori) şi Otpustul cel mare.

Însemnare: acest Tipic al Primului Ceas se face când este Aliluia, iar dacă este: Dumnezeu este Domnul" după sfârşitul celor trei Psalmi şi după: Slavă" Şi acum... Aliluia de trei ori şi: Doamne miluieşte (de trei ori) Şi după: Slavă... zicem Troparul Sfântului: Şi acum... al Născătoarei: Ce te voi numi" şi după Sfinte Dumnezeule, Condacul Sfântului şi toată cealaltă slujbă, după cum mai înainte s-a arătat. Iar metanii nu facem, nici Sfinte Dumnezeule cel de la sfârşit nu-l mai zicem ci pe toate le citim normal, de asemenea citim şi pe Ceasul al treilea şi al şaselea şi al nouălea.

_{Capitolul
12 DESPRE CUM SE CITEŞTE EVANGHELIA ŞI TÂLCUIREA
ACESTEIA}

De reţinut: În Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor se începe Sfânta Evanghelie a Sfântului Ioan şi se citeşte până la Cincizecime. Iar Tâlcuirea Evangheliei acestuia al Sfântului Ioan Gură de Aur se citeşte la Utrenii, pentru aceste zile iar de la Duminica Cincizecimii până la luna lui septembrie se citeşte Sfânta Evanghelie a Sfântului Matei iar Tâlcuirea aceluiaşi Sfânt Ioan Gură de Aur care este la aceeaşi Evanghelie care se citeşte la Utrenii. Iară de la Anul Nou, de la Duminica Înălţării Sfintei Cruci şi până la Duminica brânzei se citeşte Sfânta Evanghelie a Sfântului Luca iară la Utrenii, se citesc Tâlcuirile Sfântului Simion Metafrastul Logofătul. Şi Tâlcurile trimiterilor Sfântului Apostol Pavel care s-au tâlcuit de Sfântul Ioan Hrisostomul. Iar din Duminica cea dintâi a Postului Mare sâmbăta şi duminică se citeşte Sfânta Evanghelie a Sfântului Marcu. Iar la Utrenii, se citesc în cele şase zile Tâlcuirile Sfântului Ioan Hrisostomul. Iar întru celelalte zile ale Patruzecimii (Postului Mare) la toată Utrenia, se citesc patru Citiri, două dintre cele ale Sfântului Efrem şi două din Lavsaicon. Iar pe Sfântul Ioan Scărarul îl citim la Ceasuri iar la masă se citesc în tot timpul anului Vietile Sfinţilor şi Patericul.

De reţinut: În Duminicile Sfântului şi Marelui Post şi la Vecerniile Praznicelor celor Împărăteşti, adică al Naşterii lui Hristos şi la Ajunul Dumnezeieştii Arătări şi în Sfânta şi Marea Joi şi în Sfânta şi Marea Sâmbătă se cânta Liturghia marelui Vasile. De asemenea aceasta se cântă şi la pomenirea Sfântului Vasile. Iară Liturghia cea mai înainte Sfinţită se cântă numai în Sfintele patruzeci de zile, adică în zilele de rând, iar întru celelalte zile de peste tot anul se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Hrisostomul.

_{Capitolul
13 DESPRE CANOANELE A TOATĂ SAPTĂMÂNA, CUM SE CÂNTĂ CANOANELE OCTOIHULUI CU ALE
MINEIULUI}

Luni la Utrenie: Canonul de pocăintă îl punem cu Irmosul pe şase şi al celor fără de trupuri, cu Irmosul pe patru. Şi în Minei al Sfântului tot pe patru. Iar dacă se cânta al Sfântului pe şase, atunci se lasă din Octoih amândoua Mucenicinele. Şi se cântă al Sfântului pe şase. Iar de se cântă Polieleul, Sfântului atuncea nu se cântă Octoihul ci cântăm Canonul Născătoarei de Dumnezeu iar de este Înainteprăznuire sau după Prăznuire, cu Irmosul pe şase Irmosul se pune (de două ori), şi Troparele de patru şi al Sfântului pe opt. În acest fel în toată saptămâna cântăm Canonul Sfântului celui ce are Polieleu după cum se arată aceasta luni. Iar dacă se întâmpla doi Sfinţi, se lasă Canonul celor fără de trupuri şi cântam Canonul pocăintei cu Irmosul pe sase şi ale Sfînţilor pe patru.

Marţi la Utrenie: Canonul de pocăintă îl punem cu Irmosul pe şase şi al Mergătorului Înainte pe patru. Şi din Minei al Sfântului tot pe patru. Iar dacă se cânta al Sfântului pe şase, atunci se lasă din Octoih amândoua Mucenicinile. Şi se cântă al Sfântului pe şase. Iar de se cântă Polieleul Sfântului, cântăm după cum s-a spus mai sus. Iar dacă se întâmpla doi Sfinţi cântăm Canoanele lor fiecare pe patru.

Miercuri la Utrenie: Canonul Crucii îl punem cu Irmosul pe şase şi al Născătoarei de Dumnezeu pe patru şi al Sfântului din Minei tot pe patru. Iar dacă se cânta al Sfântului pe şase, atunci se lasă din Octoih amândoua Muceniciile. Şi se cântă Canonul crucii cu Irmosul pe patru şi al Născătoarei de Dumnezeu şi al Sfântului pe şase. Iar dacă se întâmpla doi Sfinţi la fel se cântă.

Joi la Utrenie: Canonul Sfinţilor Apostoli îl punem cu Irmosul pe şase şi al Sfântului Nicolae cu Irmosul pe patru şi din Minei al Sfântului tot pe patru. Iar dacă se cânta al Sfântului pe şase, atunci se cântă Canonul Sfinţilor Apostoli cu Irmosul şi cu: Slava" Născătoarei pe cinci. Şi se cânta, al Sfântului Nicolae pe trei şi din Minei pe şase. Iar dacă se întâmpla, doi Sfinţi se cântă Canonul Sfinţilor cu Irmosul pe opt.

Vineri la Utrenie: Canonul Crucii îl punem cu Irmosul pe şase şi al Născătoarei de Dumnezeu pe patru şi al Sfântului din Minei tot pe patru. Iar dacă se cânta al Sfântului pe şase, atunci se lasă din Octoih amândoua Mucenicinele. Şi se cântă Canonul Crucii cu Irmosul pe patru şi al Născătoarei de Dumnezeu şi al Sfântului pe şase. Iar dacă se întâmpla doi Sfinţi la fel se cântă.

Sâmbătă dimineaţa: Totdeauna o iau înainte Sfinţii din Minei. Şi cântăm Canonul Sfântului din Minei cu Irmosul pe şase apoi al Sfântului Hramului pe patru şi din Octoih Canonul Mucenicilor tot pe patru, iară de sunt doi Sfinti cântăm un Canon din Minei cu Irmosul pe şase şi al celuilalt Sfânt pe patru şi Canonul Mucenicilor din Octoih tot pe patru , iar Canonul Hramului se lasă. Iar dacă este Hramul Domnului Iisus Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu, cântam mai înainte Canonul Hramului cu Irmosul pe şase Irmosul de câte două ori, şi Troparele pe patru, şi al Sfântului tot pe patru. Şi din Octoih Canonul Mucenicilor tot pe patru. Iar de este Sfântul pe şase cântăm al Hramului, cu Irmosul pe patru şi al Sfântului pe şase iar din Octoih pe patru.

De reţinut: În oricare sâmbătă, Doxologie mare la Utrenie, Canonul Hramului de este Hramul Domnului Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe şase, Irmosul punându-se de două ori şi Troparele pe patru şi al Sfântului pe opt. Iar de este al vreunui Sfânt sau al vreunei Sfinte cântam Canonul Născătoarei de Dumnezeu, al Utreniei duminicii celei trecute cu Irmosul pe şase, şi al Sfântului pe opt, şi Canonul Hramului se lasă. După Cântarea a noua se cântă Luminânda Sfântului (de două ori), Slavă... Şi acum... a Născătoarei.

_{Capitolul
14 SLUJBA SÂMBETEI A VECERNIEI, A UTRENIEI ŞI A SFINTEI LITURGHII CÂND CÂNTĂM:
(când cântăm "Dumnezeu este Domnul !")}

Vineri seara după obişnuita cântare de Stihuri la Doamne, strigat-am, cântăm Stihurile Podobnice ale Sfântului din Minei pe şase. Slava", Samoglasnica Sfântului, dacă are, iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii a glasului celui de rând. La Stihoavnă, Stihirile cele din Octoih, trei Mucenicine ale glasului: Slava" Sfântului, dacă are, iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei. După aceea urmează: Acum slobozeşte şi: Sfinte Dumnezeule şi după Tatăl nostru Troparul Sfântului: Slavă... Şi acum... a Născătoarei, a glasului, care este de rând. Ectenia şi Otpustul. (Se cade a şti: că de nu se va întâmpla o pomenire a vreunui Apostol sau a vreunuia dintre Sfinţii cei mari sau a vreunui Sfânt ce nu are Tropare: Dumnezeu este Domnul nu cântăm, ci cântăm: Aliluia pe glasul al doilea. Iar după cei şase Psalmi cântam: Dumnezeu este Domnul pe glasul Troparului Sfântului şi Troparul (de două ori). Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii cea după glasul Troparului Sfântului. Apoi citim Catisma a şaisprezecea: Zis-a Domnul Domnului meu, din Octoih. Şi după citirea aceasta punem Ectenia şi apoi Sedealna din Octoih, două Mucenicine, întâia şi a doua: Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii a glasului care este de rând şi Citirea. După aceasta citim: Fericiţi cei fără de prihană" apoi Sedealna, două Mucenicie, a treia şi a patra ale mortilor: Slavă... Şi acum... a Născătoarei. Şi iarăşi se face Citirea şi Psalmul 50 (Miluieşte-mă Dumnezeule") şi cântăm trei Canoane al Sfântului din Minei, cu Irmosul pe şase, Irmosul punându-se de două ori Troparele pe patru, pentru că aceasta se pune înainte totdeauna sâmbata. Şi după aceasta Canonul Sfântului al cărui Hram poartă Biserica de patru ori din Octoih. Pentru că, Canonul celor adormiti se cântă vineri seară la Vecernie şi împreună cu Canoanele spunem şi Cântarile lui Moise: Să cântăm Domnului" După Cântarea a treia, Sedealna Sfântului din Minei: Slavă... Şi acum...a Născătoarei. După Cântarea a şasea, Condacul şi Icosul Sfântului dacă are, iar dacă nu are zicem al Sfântului al cărui Hram îl poartă Manăstirea. Şi citim Sinaxarul. După Cântarea a noua vine Luminânda Sfântului dacă are, apoi: Slavă... a Octoihului, Şi acum... a Născătoarei, iar dacă nu are Sfântul, Luminânda Octoihului: Celor ce peste cei morţi şi peste cei vii stăpâneşti" Slavă... Şi acum... Noi întru Tine ne lăudăm"La Laude, Stihirile Octoihului nu le cântăm, ci le cântăm pe cele de la Stihoavnă şi dacă nu are Sfântul Stihiri la Laude, noi spunem: Ţie Se Cuvine Slavă... iar dacă cântam Stihirile Sfântului la Laudă atunci: Ţie Se Cuvine Slavă... nu mai spunem ci după Stihiri zicem: Slavă Tie Celui ce ne-ai arătat nouă Lumina " Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu" şi după aceasta Ectenia: Să primim Rugăciunile noastre" Apoi la Stihoavnă cântăm Stihirile Octoihului cele de la Laude, trei Mucenicime cu Stihirile lor cele obişnuite. Stihul întâi: Umplutu-ne-am dimineaţa " Stihul al doilea: Şi fie lumina Domnului" iar unul din Troparele cele patru ale morţilor care este al Sfântului Ioan Damaschinul nu-l mai punem. Slavă... Samoglasnica Sfântului dacă are iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii. Iar Stihoavna sâmbetei se lasă fiindcă numai la Utrenie, aceasta se cântă adică, în Sâmbetele Postului. În sâmbăta a doua, a treia şi a patra sau şi când se cânta Aliluia, şi se cântă Stihoavnă cu Stihurile morţilor. Apoi: Bine este a ne mărturisi Domnului şi Sfinte Dumnezeule cu Rugăciunile Începătoare şi după Tatăl nostru, Troparul Sfântului, Slavă... Şi acum... a Născătoarei de la sfârşitul Utreniei pe glasul Troparului Sfântului. Urmează Echenia şi Ceasul întîi şi Octpustul apoi urmează La mulţi ani. Iar după sfârşitul acestuia obişnuita Litie în Naos după cum s-a scris mai-nainte. La Liturghie, fericirile Octoihului pe şase iar de are şi Sfântul, la Liturghie atunci o punem şi a Sfântului cîntarea a treia de patru ori şi a glasului Octoihului pe patru. După Vohod zicem Troparele aşa: mai-nainte Troparul Hramului de este Hramul Domnului Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu, apoi Troparul zilei: Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor. Şi după acestea Troparul Sfântului de rând şi Condacul lui. Iară dacă va fi un alt Sfânt care are Tropar şi Condac se zic şi ale lui iar dacă nu are Tropar şi Condac nici unul dintre Sfinti atunci noi zicem Troparele zilei pentru cei adormiţi. (Pomeneşte Doamne ca un Bun), iar dacă undeva ar cădea Hramul unui Sfânt sau al unei Sfinte şi Troparele Sfântului aceluia sîmbăta nu le spunem, pentru că toti Sfinţii sunt numiţi în Troparele zilei; apoi Slavă... Condacul: Cu Sfinţii Odihneşte" Şi acum... Ca nişte pârgă a firii.

O notă de retinut: Iar dacă este Hramul al vreunui Sfânt sau al vreunei Sfinte, Troparele după Vohod le spunem aşa: mai întîi Troparul zilei: Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor, după aceea Troparul şi Condacul Sfântului celui de rând, iar dacă nu este: Pomeneşte Doamne ca un Bun", Slavă" şi, Cu Sfinţii odihneşte", Şi acum... Ca nişte pârgă a firii"iar dacă undeva va cădea în timpul Hramului Hristos şi al Născătoarei de Dumnezeu afară de Înainteprăznuire şi de după Prăznuire îl primim şi pe acesta cu Condacele zilei ; Şi acum... Ca nişte Pârgă a firii, iar nu Condacele Hramurilor. Pentru că sîmbăta Hramurile Domnului Hristos şi ale Născătoarei de Dumnezeu se lasă. Numai dacă s-ar întîmpla un Sfânt mare atunci zicem după: Şi acum... Condacul Hramului lui Hristos sau al Hramului Născătoarei de Dumnezeu. Iar unde nu este Hramul lui Dumnezeu nici al Născătoarei de Dumnezeu zicem: Ceea ce eşti folositoare creştinilor... Prochimenul, Apostolul , Aliluia , Evanghelia şi Priceasna, mai întâi ale Sfântului apoi ale zilei pentru că se pun totdeauna la început ale Sfântului celui de rând: Apostolul şi Evanghelia în afară de este Praznic Dumnezeiesc. Slujba aceasta se cânta în toate sâmbetele totdeauna când se întîmplă să se cînte: Dumnezeu este Domnul, iar dacă s-ar întîmpla sâmbătă un Praznic Împărătesc atunci se cânta neschimbat toată slujba Praznicului.

_{Capitolul
15 DESPRE CEEA CE SE CUVINE SĂ ŞTIM DE SE VA ÎNTÂMPLA ŞI DE VA VOI CEL MAI MARE
SÂMBĂTA SĂ SE CÂNTE ALILUIA}

Vineri seara citim Catisma a optsprezecea, apoi la Doamne, stigat-am", Stihurile Sfântului din Minei în număr de trei şi ale Mucenicilor din Octoih, tot în număr de trei, al doilea şi al treilea şi al patrulea. Pentru că cea dintîi Mucenicină se lasă, apoi: Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii, a glasului de rând, apoi Lumină lină, iar după aceasta cîntăm Prochimenul. Apoi: Învredniceşte-ne Doamne în seara aceasta... La Stihoavnă spunem o Mucenicină şi două ale mortilor; ale Sfântului Ioan Damaschinul apoi: Slavă... Şi acum... a Născătoarei, apoi: Acum slobozeşte şi Sfinte Dumnezeule cu Rugăciunile începătoare. Şi după Tatăl nostru, Troparul glas 2: Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor"; Slavă... Pomeneşte Doamne ca un Bun sufletele robilor Tăi" Şi acum... a Născătoarei: Maică Sfântă"; apoi Ectenia şi Otpustul şi Litia obişnuită pentru cei morti care se face în pridvor.

La Utrenie după începutul obişnuit şi după cei şase Psalmi în loc de: Dumnezeu este Domnul", cântăm: Aliluia glas 2, (de trei ori). Apoi Stihul întîi: Fericiţi cei pe care I-ai ales şi I-ai primit; Stihul al doilea: Şi pomenirea lor în neam şi-n neam; Stihul al treilea: Sufletele lor întru bunătăti se va sălăşui. Apoi Troparul glas 2: Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor, (de două ori): Slavă... Pomeneşte Doamne ca un Bun, Şi acum... a Născătoarei: Maică Sfântă", apoi Catisma a şaisprezecea. După aceasta obişnuita Ectenie, iar după dânsa zicem două Sedelne ale Octoihului, trei Mucenicine a doua şi a treia iar cea dintâi nu se pune apoi zicem Stihul: Minunat este Domnul între Sfinţii Săi şi zicem Mucenicina a patra; iar a Născătoarei Învierii a primei Sedelne se lasă. Apoi Stihul: Fericiţi pe care i-ai ales şi zicem Sedealna morţilor a glasului de rând: Slavă... Şi acum... cea a Sedelnei a doua, după care cîntăm: Fericiţi cei fără de prihană",cu Stihul: Bine eşti cuvântat Doamne"pe glas 5. Şi acest Stih îl despărtim în două părti. La mijlocul lui, după prima parte, Staretul zice: Slavă... Şi acum... şi cântăm la sfârşit: Că de n-ar fi fost legea Ta gîndirea mea" pe care îl cântăm (de trei ori). Şi zice Preotul Ectenia pentru cei Adormiti, şi iară: Cu pace Domnului" iar strana: Doamne Miluieşte (o dată). Preotul zice: Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor Adormitilor robilor lui Dumnezeu (numele lor). Strana răspunde: Doamne Miluieşte (o dată). Preotul zice: Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor", iar strana zice: Doamne Miluieşte (o dată). Preotul zice: Mila lui Dumnezeu Împărătia Cerurilor" şi strana răspunde: Dă Doamne, apoi zice diaconul: Domnului să ne rugăm şi preotul zice Rugăciunea pentru cei adormiti: Doamne al Duhurilor şi a tot trupul" iar noi zicem: Doamne Miluieşte (de cincizeci de ori). Preotul spune Ecfonisul: Că tu eşti învierea" şi strana răspunde: Amin. Apoi cîntăm cealaltă stare: Al Tău sunt eu cu Stihurile: Mântuitorule mântuişte-mă" tot pe glasul cinci iar la sfârşit zicem: Viu va fi sufletul meu" (de trei ori), apoi: Bine eşti cuvântat Doamne" şi cântăm Troparele pentru cei adormiti: Ceata Sfinţilor a aflat izvorul"şi celelalte. Şi după dînsele zice preotul Ectenia pentru cei adormiti, şi pomeneşte pe cei adormiţi iar noi zicem: Doamne miluieşte (de 50 de ori), pînă ce preotul sfîrşeşte Rugăciunea: Dumnezeule al duhurilor. Şi după Ecfonis cîntăm Sedealma glas 5: Odihneşte Mîntuitorul nostru pe drepţii robii tăi Slavă... Şi acum... a Născătoarei: Cela ce din Fecioară ai răsărit lumii şi Citirea, apoi Psalmul 50 (Miluieşte-mă Dumnezeule") după care cîntăm Canonul mai întîi al Mineiului cu Irmosul pe şase şi al Hramului pe patru şi al Octoihului tot pe patru . După Cîntarea a treia Ectenia şi Condacul şi Sedealma Mineiului şi Citirea, după Cântarea a şasea, Ectenia pentru cei adormiti, Condacul spune: Cu Sfinţii odihneşte, Icosul şi Sinaxarul. După Cîntarea a noua, Luminînda Octoihului şi Stihirile Mucenicilor patru: Slavă...a celor adormiţi, Şi acum" a Născătoarei. La Stihoavnă, Stihirile podobnice ale celor adormiti, (făcute de Sfântul Teofan) Slavă... Şi acum... a Născătoarei, apoi: Bine este a ne mărturisi Domnului" şi: Sfinte Dumnezeule, cu Rugăciunile începătoare şi după Tatăl nostru, Troparele Glas 2, Apostolilor, Mucenicilor şi Prorocilor, Slavă... Pomeneşte Doamne" Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu: Maică Sfântă. Şi Ectenia, apoi preotul zice: Întelepciune !, noi spunem: Binecuvintează părinte ! Preotul: Cela ce este binecuvîntat Hritos Dumnezeul nostru şi noi răspundem: Întăreşte Dumnezeule şi Ceasul întîi şi Otpustul.

La Ceasuri punem Troparele glas 2: Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor" Slavă... Pomeneşte Doamne ca un bun" Şi acum... a Născătoarei Ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule şi după Tatăl nostru Condacul: Cu Sfinţii odihneşte" şi Otpustul .

La Liturghie, Fericirile Octoihului pe şase, după Vohod, Troparul: Apostolilor, Mucenicilor si Proorocilor" şi: Pomeneşte Doamne ca un bun" Slavă..., Condacul: Cu Sfinţii odihneşte" Şi acum... a Născătoarei: Pe tine zid şi liman te avem, apoi Prochimenul glas 8: Veseliţi-vă întru Domnul", Stihul: Fericiţi cărora li s-a iertat fărădelegile; Şi Prochimenul pentru cei adormiţi: Sufletele lor întru bunătăti se la sălăşlui, Apostolul de rând al sîmbetei şi altul pentru cei adormiţi. Aliluia glas 8 apoi: Strigat-au drepţii şi Stihul: Fericiţi sunt cei pe care i-ai ales şi i-ai primit Doamne. Evanghelia sîmbetei care este de rând şi alta pentru cei adormiţi. Priceasna: Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul şi alta pentru cei adormiţi: Fericiţi sunt cei pe care i-ai ales şi i-ai primit Doamne şi pomenirea lor în neam şi în neam.

_{Capitolul
16 RÂNDUIALA CE SE CUVINE PENTRU PARASTASUL CELOR
ADORMIŢI}

Vineri seara după sfârşitul Vecerniei, îmbrăcîndu-se preotul cu filonul şi diaconul cu Stiharul şi luând cădelnita şi tămîie ei merg în pridvor, înaintea lor fiind paraclisierul cu sfeşnicul aprins şi după ei mergem şi noi. Şi după ce vin ei unde este pregătită coliva diaconul zice: Binecuvintează Stăpîne iar preotul răspunde: Bine este cuvântat Dumnezeu nostru" şi cădeşte asupra colivei în chipul crucii. Iar noi zicem: Slavă... Şi acum... Aliluia (de trei ori) şi se face Ectenia pentru cei adormiţi: Cu pace Domnului să ne rugăm şi preotul spune Ecfonisul: Că Tu eşti Învierea şi Viata apoi Aliluia (de trei ori) pe glas 8. Şi zicem Stihirile acestea: Fericiţi sunt cei pe care i-ai ales şi i-ai primit Doamne, şi pomenirea lor în neam şi în neam. Suflete lor întru bunătăti se va sălăşlui"

Apoi Troparul Ceasului opt: Cela ce cu adîncul înţelepciunii prin iubirea de oameni" (de două ori), Slavă... Şi acum... a Născătoarei: Pe tine zid şi liman Te avem. După aceasta, Catisma a 17-a: Fericiţi cei fără de prihană şi o cîntăm pe glas 5 cu Stihul: Pomeneşte Doamne sufletele robilor Tăi. Iar cealaltă strană zice al doilea Stih şi apoi pe rând se spun celelalte Stihuri, amândouă stranele. Şi o despărtim pe ea în două stări, după prima stare nu zicem: Slavă... Şi acum..., ci zicem Stihul acesta: Că de n-ar fi fost legea Ta gîndirea mea" (de trei ori). Apoi preotul sau diaconul zice Ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm; strana zice: Doamne miluieşte (o dată) şi celelalte. Iar preotul zice în taină Rugăciunea: Dumnezeule al duhurilor şi al tot trupul" iar strănile răspund: Doamne miluieşte (de 50 de ori) cu glas uşor. Apoi începe a doua strană: Al tău sunt eu", cu Stihul: Odihneşte Doamne sufletele robilor Tăi" şi pe rând amîndouă stranele zic şi celelalte Stihuri, iar la sfîrşit zicem Stihurile: Viu va fi sufletul meu"pînă în sfârşit (de trei ori), apoi cîntăm Troparele pentru cei adormiti pe glas 5, cu Stihul: Bine eşti cuvântat Doamne...Apoi zicem: Ceata Sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa raiului" şi celelalte. După aceasta Aliluia (de trei ori) şi pomeneşte preotul pe cei adormiţi după rînduială. Iar dacă nu cîntăm: Pe cei fără de prihană", după Aliluia zicem Troparul: Cela ce prin adîncul înţelepciunii" şi al Născătoarei Învierii lui; şi îndată Binecuvîntările: Binecuvîntat eşti Doamne" şi după aceasta Troparele: Ceata Sfinţilor a aflat izvorul vieţii" şi celelalte apoi pomeneşte preotul pe cei adormiţi, după cum s-a arătat mai înainte. Şi cântăm Sedealna mortilor pe glas 5: Odihneşte Doamne sufletele robilor Tăi... Slavă... Şi acum... a Născătoarei: Cela ce ai răsărit lumii din Fecioară Hristoase Dumnezeule. Apoi Psalmul 50 şi Canonul Octoihului pentru cei adormiţi al glasului de rând pe patru. După Cântarea a treia, Irmosul şi Ectenia; şi pomeneşte mai întâi pe cei adormiţi după cum s-a arătat mai înainte la mijlocul Cîntării: Fericiţi cei fără de prihană... Apoi Ecfonisul: Că Tu eşti Învierea şi Viata", apoi Sedealna glas 6: Cu adevărat deşertăciune sunt toate. Slavă... Şi acum... a Născătoarei: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu" după Cântarea a şasea, Irmosul şi Ectenia şi se pomenesc cei morţi după cum s-a arătat mai înainte. Apoi Ecfonisul: Că Tu eşti Învierea şi Viata" apoi Condacul glas 8: Cu Sfinţii odihneşte" şi Icosul: Tu singur eşti fără de moarte. După Cântarea a noua zice preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii, cîntăretii cântă: Duhurile şi sufletele drepţilor te vor lăuda pe Tine Doamne"şi cântă Irmosul Cîntării a noua. Apoi: Sfinte Dumnezeule şi Rugăciunile începătoare, iar după Tatăl nostru, zicem Troparele acestea pe glas 4: Cu duhurile drepţilor celor ce s-au săvârşit şi celelalte. Apoi preotul sau diaconul zice Ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule şi celelalte, iar preotul zice: Dumnezeule al duhurilor" şi pomeneşte pe părintii şi fraţii noştri cei din veac adormiţi care sălăşluiesc aici şi pretutindenea dreptcredincioşii creştini. Apoi Ecfonisul: Că Tu eşti Învierea şi Viata", după aceasta zice preotul sau diaconul: Înţelepciune !; iar noi: Ceea ce eşti mai cinstită decît Heruvimii", preotul zice: Slavă Tie Hristoase Doamne Dumnezeule, iar noi spunem: Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de trei ori), Părinte binecuvintează. Preotul face Otpustul: Cela ce a înviat din morţi Hristos adevăratul Dumnezeul nostru"şi celelalte. Şi după Otpust diaconul cânta aşa: Întru fericita adormire veşnica odihnă dă Doamne adormitilor robilor tăi (numele lor) şi le fă lor veşnică pomenire. Iar cîntăretii cântă: Veşnica lor pomenire (de trei ori), iară unde nu este diacon cânta cîntăretii: Robilor lui Dumnezeu celor adormiţi veşnică pomenire (de trei ori).

_{Capitolul
17 SLUJBA SFINŢILOR CU POLIELEU DACĂ SE ÎNTÂMPLĂ SĂ CADĂ
SÂMBĂTA}

Vineri seara cântăm: Fericit bărbatul"prima Slavă..., de la Doamne, strigat-am" Stihirile pe şase. Slavă... Samoglasnica Sfântului, Şi acum" a Născătoarei Învierii, a glasului de rând.

Iar dacă este un Sfânt mare care are Polieleu, dacă va voi cel mai mare, cântăm la Vecernia cea mică, Stihirile Sfântului Podobnice pe patru, Slavă... Samoglasnica Sfântului, Şi acum... a Născătoarei Învierii, după glasul Sfântului. La Stihoavnă, Stihirile Sfântului Slavă... Sfântului, dacă are iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii. După Sfinte Dumnezeule" şi Tatăl nostru, Troparul Sfântului Slavă... Şi acum... a Născătoarei, pe glasul Troparului Sfântului. Iar după Ectenia cea mică, după cum s-a arătat mai înainte la Vecernia Învierii şi Otpustul final.

La Vecernia cea mare, după Psalmul cel de seară cântăm: Fericit bărbatul, Slavă... cea dintâi. La Doamne, strigat-am" Stihirile Sfântului pe opt, Slavă... a Sfântului, Şi acum" a Născătoarei Învierii, a glasului de rând. Iar de este Înainteprăznuire sau după Prăznuire, la Doamne, strigat-am" Stihirile Praznicului (de trei ori) şi ale Sfântului (de cinci ori). Slavă... a Sfântului, Şi acum... a Născătoarei Învierii, pe glasul de rând. Apoi se face Vohodul, se pune Prochimenul zilei şi Citirile Sfântului în număr de trei. La Litie, Stihira Hramului şi apoi Stihirile Sfântului, Slavă" a Sfântului, Şi acum... a Născătoarei învireii, pe glasul Slavei Sfântului sau a Praznicului. La Stihoavnă, Stihirile Sfântului, Slavă... a Sfântului, Şi acum... a Născătoarei, pe glasul Slavei Sfântului sau a Praznicului. La Binecuvîntarea pâinilor, Troparul Sfântului (de două ori) şi: Născătoare de Dumnezeu Fecioară (o dată). Apoi: Fie numele Domnului Binecuvîntat, (de trei ori) cu cântare pe glas 8. Şi Psalmul 23: Bine voi cuvînta pe Domnul în toată vremea" pînă la cuvintele: Nu se vor lipsi de tot binele; şi punem citire din Viaţa Sfântului.

La Utrenie, la Dumnezeu este Domnul Troparul Sfântului (de două ori), Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii a glasului de rând iar de este Înainte prăznuire sau după Prăznuire Troparul Praznicului (de două ori) Slavă a Sfântului, Şi acum... a Praznicului. Apoi Catisma a 16-a, Ectenia şi Sedealna Sfântului (de două ori), Slavă... Şi acum... a Născătoarei şi Citirea. Şi după aceasta, Catisma a 17-a: Fericiţi cei fără de prihană", la care preotul abia după Polieleu cădeşte. Apoi Sedealna Sfântului a doua, Slavă... Şi acum... a Născătoarei şi Citirea. După aceasta Polieleul Sfântul şi Stihirile Mărimurilor Praznicului. Aliluia (de trei ori) cu cîntare şi apoi Ectenia şi Sedealna Sfântului, a treia Slavă... Şi acum... a Născătoarei, Antifonul întîi şi Prochimenul: Toată suflarea" apoi Evanghelia şi Psalmul 50. După Psalmul 50, Stihira Sfântului apoi: Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău "după aceea preotul zice: Cu mila şi cu îndurările" iar strana răspunde: Amin. Şi cîntăm Canonul Născătoarei de Dumnezeu, cu Irmosul pe şase, Irmosul punându-se de două ori şi Troparele pe patru, iar dacă este Hramul Domnului Hristos sau a Născătoarei de Dumnezeu sau de este Înainteprăznuire ori după Prăznuire cîntăm, deasemeni, Canonul Praznicului, cu Irmosul pe şase şi al Sfântului pe opt. Catavasiile după rînduiala Tipicului. După Cîntarea a treia, Condacul Înainteprăznuirii sau al Praznicului apoi Selealna Sfântului (de două ori) Slavă... Şi acum... a Născătoarei sau a Praznicului. După Cântarea a şasea, Condacul şi Icosul Sfântului şi citim Sinaxarul. După Cântarea a noua Luminînda Sfântului (de două ori) Slavă... Şi acum... a Născătoarei sau a Praznicului. La Laude, Stihirile Sfântului pe patru iar de este după Praznic, Stihirile Sfântului pe trei. Apoi Slavă..., Samoglasnica Sfântului Şi acum... a Născătoarei după glasul Slavei Sfântului sau a Praznicului şi Doxologia cea mare. Apoi Troparul Sfântului, Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii a glasului care este de rând sau a Praznicului. Ectenia şi Otpustul şi Ceasul întâi la care zicem Troparul Sfântului. Iar de este mai înainte de Praznic sau după Praznic zicem Troparul Praznicului, Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru zicem Condacul Praznicului şi al Sfântului schimbîndu-le. Şi Otpustul cel mare.

La Liturghie, Fericirile Sfântului pe opt, de la Cântarea întâi şi a şasea, iar dacă este după Praznic, ale Praznicului de la Cântarea a treia cea de rând. Şi a Sfântului Cântarea şasea. După Vohod, Troparul Hramului, de este al Domnului Hristos sau Născătoarei de Dumnezeu apoi al Sfântului care este de rând. Slavă... Condacul Sfântului, Şi acum" al Hramului, dacă este al Domnului Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu, iar unde nu este Hramul Domnului Hristos şi al Născătoarei de Dumnezeu, la Şi acum... zicem: Ceea ce eşti folositoare creştinilor" iar de este Înainteprăznuire sau după Prăznuire, la oricare dintre Praznice la: Şi acum... zicem Condacul Înainteprăznuirii sau al Praznicului. Iar de este mai înainte de Praznic sau după Praznic la unul dintre Praznicele Domneşti chiar dacă ar fi şi Hramul Domnului Hristos, Troparul şi Condacul Hramului nu-l spunem, ci punem al Înainteprăznuirii sau al Praznicului, Troparul şi Condacul. Chiar şi Hramul Născătoarei de Dumnezeu de va fi mai înainte de Praznic şi după Prăznuirea Praznicelor celor Domneşti iarăşi nu se spune. Urmează Prochimenul Sfântului, Apostolul, apoi Aliluia, Evanghelia şi Priceasna Sfântului a cui este Privegherea. Iar de este Polieleu îl împreunăm şi cu al zilei şi Prochimenul, şi Apostolul şi Evanghelia şi Priceasna.

_{Capitolul
18 DESPRE LUMINÂNDELE DE LA UTRENII, CUM TREBUIE SĂ SE CÂNTE DUPĂ CÂNTAREA A
NOUA, ÎN TIMPUL SĂPTĂMÂNII ÎN AFARĂ DE DUMINICĂ}

Luminândele Octoihului se cântă mai înainte, apoi: Slavă... Şi acum... a Născătoarei lor. Iar de va fi Luminînda Sfântului se zice aceasta, după Slavă..., iar pe urmă se spune Luminânda zilei, Şi acum... a Născătoarei ei. Iar dacă vor fi şi în Minei doi Sfinti şi vor avea două Luminânde, zicem întîi a Octoihului, apoi a Sfântului celui dintîi, Slavă" a celui de-al doilea Şi acum" a Născătoarei de rând. Iar dacă va fi miercuiri sau vineri Şi acum... a Născătoarei Crucii, din Octoih iar sîmbătă dacă Sfântul are Luminîndă, după Cîntarea a opta zicem mai întâi Luminânda Sfântului din Minei, apoi Slavă... a Octoihului, Şi acum... a Născătoarei lui, adică a Sfântului. Aşa se spun Luminîndele, cînd se spun din Octoih împreună şi din Minei.

_{Capitolul
19 DESPRE CITIREA CATISMELOR CUM TREBUIE SĂ SE CITEASCĂ ÎN TOT ANUL (de la
duminica tomii (antipasha) şi pînă la odovania Înăltării Cinstitei şi de viată
făcătoarei Cruci a Domnului)}

Incepem să citim Psaltirea aşa: În sîmbăta săptămînii celei Luminate, seara citim prima Catismă: Fericit bărbatul" iar duminică, la Utrenii, Catisma a doua şi a treia. Iar a şaptesprezecea Catismă în această duminică nu o citim pentru că se cânta Polieleul. Iar în celelalte zile ale Învierii cînd nu se cântă Polieleu. La Utrenii citim Catisma a şaptesprezecea cu Troparele ei. (Soborul îngeresc s-a mirat" şi celelalte). Iar dacă se va întîmpla într-o duminică vreun Praznic Dumnezeiesc sau al Născătoarei de Dumnezeu sau al vreunui Sfânt atunci se citesc câte două Catisme, apoi Polieleul şi după Stihirile mărimurilor, necântând Slavă... Şi acum... şi Troparele. Cîntăm Troparele: Soborul îngeresc" şi celelalte şi după Ectenie, Sedealna Praznicului sau a Sfântului. Iar duminică seara în tot anul nu se citeşte Psaltirea iar dacă se va întîmpla vreo Prăznuire atunci cînd cîntăm: Fericit bărbatul" Slava" cea dintîi. Luni la Utrenie, Catisma a patra şi a cincea şi la Vecernie Catisma a şasea. Marţi la Utrenie, Catisma a şaptea şi a opta, la Vecernie Catisma a noua, miercuri la Utrenie, Catisma a zecea şi a unsprezecea, la Vecernie, Catisma a doisprezecea. Joi dimineaţa Catisma a treisprezecea şi a paisprezecea, la Vecernie, Catisma a cinsprezecea. Vineri dimineaţa, Catisma a nouăsprezecea şi a douăzecea, la Vecernie, Catisma a optsprezecea. Sîmbătă dimineaţa, Catisma a şaisprezecea şi a şaptsprezecea iar la Miezonoptică luni, marţi, miercuri, joi şi vineri în tot anul citim Catisma a şaptesprezecea (Fericiţi cei fără de prihană") iar sîmbătă la Miezonoptică totdeauna citim Catisma a noua. (Ţie se cuvine cîntare Dumnezeule...). Iar de la Odovania Praznicului Înăltării Cinstitei Cruci, din ziua a douăzeci şi doua a lunii septembrie pînă la ziua a doua a lunii decembrie începem să citim Psaltirea aşa: Sîmbătă la Vecernie, Catisma întîi: Fericit bărbatul. Duminică la Utrenie, Catisma a doua şi a treia. Punem acum şi Polieleul - Psalmul 134, adică (Laudaţi numele Domnului), şi 135 (Mărturisiti-vă Domnului că este bun !). Şi îndată punem Troparele: Soborul îngeresc" şi celelalte. Şi Ipacoiul glasului. Iar dacă se va întîmpla un Praznic Domnesc sau al Născătoarei de Dumnezeu sau al oricărui Sfânt care se prăznuişte, atunci duminică după Psalmi (Lăudati numele Domnului şi Mărturisiti-vă Domnului că este bun) cântăm Mărimurile Praznicului şi Psalmii cei aleşi şi apoi îndată Troparele: Soborul îngeresc" şi celelalte şi Sedealna Praznicului. Luni după Înaltarea Cinstitei Cruci dimineaţa spunem Catisma a patra şi a cincea şi a şasea iar seara, în toată perioada, citim Catisma a optsprezecea. Marţi dimineaţa citim Catisma a şaptea, a opta şi a noua. Miercuri - a zecea, a unsprezecea şi a doisprezecea. Joi dimineaţa, Catisma a treisprezecea, a paisprezecea şi a cinsprezecea. Vineri dimineaţa Catisma a nouăsprezecea şi a douăzecea. Sâmbătă dimineata Catisma a şaisprezecea şi a optsprezecea, iar dacă se va întâmpla în aceste zile să fie vreo prăznuire în care se citeşte dimineaţa câte trei Catisme atunci citim la Utrenie, cîte două Catisme iar a treia cea de rând o citim la Vecernie.

Pentru că în toate Tipicile cele cunoscute din ziua a 22-a a lunii septembrie se porunceşte să se înceapă a se citi la Utrenii trei Catisme. Iar aici din duminica de după Înăltarea Cinstitei Cruci care este cu cuviinţă, ca începând de duminică să se înceapă a se citi Psaltirea. Deci chiar dacă va fi mai înainte de data de două decembrie sau după această dată ziua duminicii, atunci de fiecare dată începând de luni se pun cîte trei Catisme.

Iar din ziua a doua a lunii decembrie şi pînă în ziua a paisprezecea a lunii ianuarie pînă la Odovania Praznicului Arătării Domnului, a Botezului, citim din nou Psaltirea la fel cum s-a citit începând cu Duminica Tomii - câte două Catisme dimineata, iar la Vecernie a treia Catismă, care este cea de rând. Iar din ziua a cinsprezecea a lunii ianuarie până sâmbăta dinaintea Duminicii Fiului Risipitor, dimineata citim din nou câte trei Catisme, iar la Vecernie, Catisma a optsprezecea (Către Domnul cînd m-am necăjit"). Iar cele două săptămâni de carne şi de brânză citim câte două Catisme dimineata, iar la Vecernie, a treia Catismă, care este cea de rând, aceasta pentru o mică odihnă a trupului. Iar în Duminica Fiului Risipitor şi în duminica Lăsatului Sec de Carne şi a Lăsatului Sec de Brânză, la Utrenii, după Psalmii (Lăudati numele Domnului" şi Mărturisiti-vă Domnului că este bun") cântăm după dânşii şi pe al treilea Psalm, Psalmul 136 (La rîul Babilonului) cu cântarea Aliluia cântată frumos, apoi Troparele: Soborul îngeresc" şi celelalte şi Ipacoiul glasului.

Însemnare: Se cuvine a şti că din această Duminică a Brânzei pînă la Înăltarea Cinstitei Cruci nu se mai cântă Polieleul, ci se cântă numai în Privegherile Praznicelor celor Împărăteşti şi ale Sfintilor celor mari, care se prăznuiesc. Iar după Odovania Înăltării Cinstitei Cruci a Domnului şi pînă la Duminica Lăsatului de Brânză, înafară de dinainte de Prăznuire şi după Prăznuire, sărbătoarea Naşterii Domnului Hristos şi a Arătării lui Dumnezeu (a Botezului) în bisericile ortodoxe cele mari, dar şi în celelalte biserici de enorie în ziua Învierii, la Utrenie, se cântă Polieleul. La fel se face şi la mănăstirile cele mari.

_{Însemnare
de Tipic pentru cum trebuie să se citească Psaltirea în Sfântul şi Marele
Post}

În săptămânile întâi, a doua, a treia, a patra şi a şasea în Sâmbăta Lăsatului Sec de Brânză, la Vecernie, se pune Catisma întîi (Fericit bărbatul"), duminică dimineata - Catisma a doua şi a treia. De asemenea şi în celelalte duminici citim Catisma a şaptesprezecea. Luni dimineaţa punem Catisma a patra, a cincea şi a şasea la Ceasul întâi pentru că nu avem Catismă, iar la celelalate Ceasuri, Catisma a şaptea, a opta şi a noua. La Vecernie, în toate aceste cinstite zile se citeşte Catisma a optsprezecea (Către Domnul cînd m-am necăjit"). Marţi la Utrenie, Catisma a zecea, a unsprezecea şi a douăsprezecea, la Ceasul întâi avem Catisma a treisprezecea, la Ceasuri, avem Catismele a paisprezecea, a cinsprezecea şi a şaisprezecea. Miercuri dimineaţa avem Catisma a nouăsprezecea, a douăzecea şi prima Catismă, la Ceasul întâi, avem Catisma a doua, la celelalte Ceasuri, avem Catismele a patra, a cincea şi a şasea. Joi dimineaţa avem Catisma a şasea, a şaptea şi a opta, la Ceasul întâi, avem Catisma a noua, la Ceasurile celelalte avem Catismele a zecea, a unsprezecea şi a douăsprezecea. Vineri dimineata avem Catismele a treisprezecea, a paisprezecea şi a cinsprezecea, la Ceasul întâi, nu avem Catismă, iar la celelalte avem Catismele a nouăsprezecea şi a douăzecea, la Ceasul nouă nu avem Catismă. Sâmbătă dimineata se pune Catisma a şaisprezecea şi a şaptesprezecea şi aşa se împlineşte Tipicul Psaltirii.

Însemnare despre cum să se citească Catismele în timpul săptămînii a cincea din Marele Post

Sâmbătă seară se pune Catisma întâi. Dumnică dimineată - Catisma a doua, a treia şi a şaptesprezecea, iar la Vecernie, nu se pune Catismă. Luni dimineata Catisma a patra, a cincea şi a şasea, la Ceasul întâi, nu se pune Catismă. La Ceasuri, se pune Catisma a şaptea, a opta şi a noua. Seara se pune Catisma a zecea. Marţi la Utrenie, se pune Catisma a unsprezecea, a douăsprezecea şi a treisprezecea, la Ceasul întâi, se pune Catisma a paisprezecea. La Ceasuri, se pune Catisma a cinsprezecea, a şaisprezecea şi a şaptezprezecea. La Vecerie, se pune Catisma a nouăsprezecea. Miercuri la Utrenie, se pune Catisma întâi, a doua şi a patra, la Ceasul întâi, se pune Catisma a treia. La Ceasuri, se pune Catisma a patra, a cincea şi a şasea. La Utrenie, se pune Catisma a şaptea. Joi la Utrenie, se pune Catisma a opta. La Ceasul întâi, nu este Catismă, iar la Ceasuri se pune Catisma a noua, a zecea şi a unsprezecea. La Vecernie, se pune Catisma a unsprezecea. Vineri la Utrenie, se pune Catisma a unsprezecea, a paisprezecea şi a cinsprezecea. La Ceasul întîi, nu este Catismă, la Ceasuri, se pune Catisma a nouăsprezecea şi a douăzecea. La Ceasul nouă nu avem Catismă, iar la Vecernie, se pune Catisma a optsprezecea.

Notă: Cînd se va întâmpla Prăznuirea Bunei Vestiri a Prea Sfintei de Dumnezeu Născătoarei în joia din săptămâna a cincea, atunci Canonul cel mare se mută marti, iar Psaltirea se citeşte aşa :

Luni la Utrenie, se pune Catisma a patra, a cincea, a şasea, la Ceasul întâi, se pune Catisma a şaptea, la Ceasuri se pune Catisma a opta, a noua şi a zecea. La Vecernie, se pune Catisma a unsprezecea. Marţi la Utrenie se pune Catisma doisprezecea, la Ceasuri, se pune Catisma a treisprezecea, a paisprezecea şi a cinsprezecea. La Vecernie, se pune Catisma a şaisprezecea, Catisma a nouăpsrezecea, a douăzecea şi Catisma întâi. La Ceasul întâi, Catisma a doua, la Ceasuri, se pune Catisma a treia, a patra şi a cincea. Joi la Utrenie, se pune Catisma a şasea, a şaptea, a opta, la Ceasul întâi se pune Catisma a noua, iar la Ceasuri se pune Catisma a zecea, a unsprezecea şi a doisprezecea. Vineri la Utrenie se pune Catisma a treisprezecea, a paisprezecea şi a cinsprezecea; la Ceasul întâi nu este Catismă, iar la Ceasuri se pune Catisma a nouăsprezecea şi a douăzecea. La Vecernie, se pune Catisma a optsprezecea. Sâmbătă la Utrenie, se pune Catisma a şaisprezecea şi şaptesprezecea şi aşa se încheie Tipicul Catismelor.

_{Însemnare
despre cum să se citească Catismele}_{în
Sfânta şi Marea Săptămînă a
Patimilor}

De reţinut: În Săptămâna Patimilor o singură dată citim Psaltirea în biserică şi aceasta o citim aşa :

În Sâmbăta lui Lazăr, se pune Catisma întâi. În Duminica Floriilor, la Utrenie, se pune Catisma a doua şi a treia. Luni la Utrenie, se pune Catisma a patra, a cincea şi a şasea, iar la Ceasul întâi nu este Catismă. La Ceasuri, se pune Catisma a şaptea şi a opta, iar la Ceasul nouă, nu avem Catismă.

La Vecernie, se pune Catisma a optsprezecea. Marţi, la Utrenie, se pune Catisma a noua, a zecea şi a unspreszecea, iar la Ceasul întâi nu avem Catismă. La Ceasuri, se pune Catisma a doisprezecea şi a treisprezecea. La Ceasul nouă nu avem Catismă.

La Vecernie, se pune Catisma a optsprezecea. În miercurea cea mare la Utrenie, se pune Catisma a paisprezecea, a cinsprezecea şi a şaisprezecea, la Ceasul întâi nu avem Catismă, iar la Ceasuri, se pune Catisma a nouăsprezecea şi a douăzecea.

La Vecernie, miercuri, se pune Catisma a opstrezecea fără de metanii. Şi după aceasta nu se mai citeşte din Psaltire pînă la Sâmbăta Tomii, cu o singură exceptie - în Sâmbăta cea Mare, la Utrenie, se pune Catisma a şaptesprezecea cu Troparele ei în trei stări aşa după cum este scris în Tipic.

_{Capitolul
20 CUM TREBUIE SĂ SE CITEASCĂ CÂNTĂRILE LUI MOISE, (adică: să cântăm Domnului şi
Domnului să cântăm)}

Să cântăm Domnului îl citim în toate duminicile şi în toate Praznicile cele Împărăteşti şi Praznicile Născătoarei de Dumnezeu şi în alte Praznice şi după Praznicele acestea. De asemenea, îl citim în Praznicile Sfinţilor care au Polieleu sau Doxologie mare şi în toată perioada Penticostalului. Iar: Domnului să cîntăm", îl citim când nu este duminică şi nici vreun Praznic Împărătesc, nici al Născătoarei de Dumnezeu, nici Înainteprăznuire şi nici după Prăznuirea lor. Nici când se prăznuieşte vreun Sfânt, nici cînd Sfântul are Doxologie mare.

_{Capitolul
21 DESPRE CUM SE CÂNTĂ CATAVASIILE}

Catavasiile se cântă la Praznicile Domneşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi în zi de Înviere, adică duminica. Se cânta, de asemenea, la toţi Sfinţii mai importanţi de peste tot anul. Ele se încep din prima zi a lunii septembrie şi pînă la Odovania Praznicului Înăltării Cinstitei Cruci, adică pînă în ziua a douăzeci şi una a aceleiaşi luni. În această perioadă se cânta Catavasiile Crucii: Crucea însemnând Moisii" iar din ziua a douăzeci şi doua şi pînă în ziua a douăzecea a lunii noiembrie se cânta Catavasiile Bunei Vestiri (Deschide-voi gura mea"), iar din ziua a douăzeci şi una a lunii noiembrie şi până în ziua treizeci şi una a lunii decembrie, adică până la Odovania Praznicului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, se cânta Catavasiile Naşterii: Hristos se naşte, slăviti-L", iar din prima zi a lunii ianuarie până în ziua a paisprezecea a aceleiaşi luni, adică până la Odovania Praznicului Arătării Domnului, a Bobotezei, se cânta Catavasiile Bobotezei: Fundul adîncului l-au descoperit". Iar din ziua a cinsprezecea a lunii ianuarie, până la Odovania Întâmpinării Domnului se cânta Catavasiile Întâmpinării Domnului: Pămîntul cel roditor de adâncime". Iar de la Odovania Întâmpinării Domnului, în afară de Postul Mare şi de perioada Penticostarului, până la ziua întâi a lunii august se cânta Catavasiile Bunei Vestiri: Deschide-voi gura mea". Iar din ziua întâi a lunii august şi până la Praznicul Schimbării la Fată, inclusiv în ziua Praznicului, se cânta Catavasiile Crucii: Crucea însemnând Moisii", iar după Praznicul Schimbării la Fată pînă la Odovania lui se cânta Catavasiile Praznicului: Cetele izraelitineşti", iar din ziua a paisprezecea şi până în ziua a douăzeci şi doua, când este Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului se cânta Catavasia Adormirii: Cea Împodobită cu Dumnezeiască Slavă..., iar după acea, până pe data de douăzeci şi două a lunii septembrie se cântă Catavasiile Crucii: Crucea însemnînd Moisii".

Pentru perioada Postului Mare şi pentru perioada Penticostarului sunt Catavasiile, în Duminica Vameşului şi a Fariseului, apoi în Duminica a doua, a patra şi a cincea din Postul cel Mare se cântă Catavasiile Bunei Vestiri: Deschide-voi gura mea, iar în Duminica Fiului Risipitor, a Lăsatului Sec de Carne şi a Lăsatului Sec de Brânză şi în Duminicile întâi şi a treia din Postul Mare ca şi în Duminica Floriilor ca şi în Săptămâna Patimilor se cântă Catavasiile Triodului. Iar dacă se va întâmpla să fie slujba unui Sfânt care se prăznuieşte în toată această perioadă, în vreuna din zilele postului se cânta Catavasiile: Deschide-voi gura mea.

Iar din Duminica Sfintelor Paşti, până la Odovania Praznicului Învierii, se cântă Catavasiile Învierii: Ziua Învierii", iar în ziua Înjumătătirii Praznicului şi la Odovania lui se cântă Catavasiile Înjumătătirii: Marea a închegat", iar în duminica a şasea după Paşti ca şi la Odovania Paştelui se cânta Catavasiile: Mântuitorului Dumnezeu". Iar la Praznicul Înătării Domnului se cânta Catavasiile Înăltării: Cu Dumnezeescul nor acoperit fiind gângavul", iar de la Înăltare şi pînă la Odovania Înăltării se cânta Catavasiile: Mântuitorului Dumnezeu", adică a Înjumătătirii. Iar în Duminica a şasea după Paşti a Sfintilor Părinti se cântă Catavasiile: Cu Dumnezeescul nor acoperit fiind gângavul". Iar la Pogorîrea Sfântului Duh, în perioada Cincizecimii se cântă Catavasiile Cincizecimii. Iar din Duminica Cincizecimii şi pînă la Odovania ei se cânta Catavasiile: Cu Dumnezeescul nor acoperit fiind gângavul". Iar în Duminica Tuturor Sfinţilor şi până în ziua întâi a lunii august se cântă Catavasiile Bunei Vestiri: Deschive-voi gura mea".

_{Capitolul
22 ÎNVĂTĂTURĂ DESPRE CÂND SE CÂNTĂ ŞI CÂND NU SE CÂNTĂ IMNUL:CEEA CE EŞTI MAI
CINSTITĂ DECÂT HERUVIMII, DE LA CÂNTAREA A OPTA}

Se cuvine a şti că se cânta: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii", în toate Duminicile de peste an şi înainte de Praznice şi după Praznice şi în toate zilele săptămâinii, iar la Praznicile Împărăteşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu nu se cânta: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii", adică la Naşterea Născătoarei de Dumnezeu şi la Odovania Praznicului ei, la Înăltarea Cinstitei Cruci şi la Odovania Praznicului ei, la Intrarea în Biserică a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi la Odovania Praznicului ei, la Naşterea Domnului Hristos şi a doua zi şi până la Odovania lui, la Tăierea Împrejur a Domnului şi la Pomenirea Sfântului Vasilie, la Dumnezeiasca Arătare a Domnului, adică la Bobotează, şi a doua zi şi la Odovania Praznicului ei, la Pomenirea întru Sfinti a Părintilor noştri şi a Marilor Ierarhi Vasile cel Mare şi Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi al lui Ioan Gură de Aur, la Întâmpinarea Domnului şi la Odovania Praznicului acestuia, la Buna Vestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, la Sâmbăta Dreptului Lazăr până la Duminica Tomei şi în toate Duminicile Cincizecimii, afară de Duminica Sfintilor Părinti, la Înjumătătirea Praznicului Cincizecimii şi la Odovania Praznicului lui, în miercurea cea dinaintea Înăltării, la Înăltarea Domnului nostru Iisus Hristos şi la Odovania Praznicului, la Pogorârea Sfântului Duh şi a doua zi a lui şi la Odovania Praznicului, la Schimbarea la Faţă şi al Odovania Praznicului, la Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi la Odovania ei, în toate aceste zile nu se cânta. Dar dacă se va întîmpla Odovania fiecărui Praznic al Domnului sau al Născătoarei de Dumnezeu Duminica atunci se va cânta: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii".

_{Capitolul
23 ÎNVĂTĂTURĂ DESPRE CÂND SE CÂNTĂ
BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII ŞI DESPRE CÂND SE CÂNTĂ
ANTIFOANELE}

Binecuvântările se cânta în zilele Învierii peste tot anul ca şi la Praznicele cele Împărăteşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu la care nu sunt Antifoane. De asemeni se cânta la Înainteaprăznuirii şi după Prăznuire şi în toate zilele Cincizecimii. De asemeni şi la Sfintii care au Priveghere cu Polieleu şi Vohod şi Doxologie şi la care sunt însemnate Fericiri în Tipic, la Sfânta Liturghie. Iar Antifoanele se cântă în primele paisprezece zile ale lunii septembrie în primele douăzeci şi cinci de zile ale lunii de lui decembrie, primele şase zile ale lui ianuarie, primele şase zile ale lui august, în perioada Postului Mare, la Duminica Floriilor, în perioada Cincizecimii, în Duminica Paştelui şi în toată Săptămâna cea Luminată, în Joia Înăltării Domnului, în Duminica Cincizecimii care este sfârşitul Praznicelor şi în tot anul în toate zilele în care nu se arată cântarea la Fericirile Sfântului se cântă Antifoanele cele din toate zilele: Bine este a ne mărturisi Domnului", şi celelalte. Şi de se va arăta la vreun Sfânt Prochimen, Apostol, Evanghelie, în afară de Fericiri şi în aceste zile se cânta Antifoanele de toate zilele.

_{Capitolul
24}_{ÎNVĂTĂTURĂ
DESPRE CÂND TREBUIE SĂ CĂDEASCĂ PREOTUL}

Preotul cădeşte seara la Stihurile de la Doamne, strigat-am" şi la începurul Utreniei, şi la începutul Cântării a noua a Utreniei. Cădeşte şi la cântarea: Cei fără prihană" sâmbăta şi duminica. Cădeşte încă şi la Praznicele Domneşti şi la începutul Vecerniei celei mari. Şi preotul sau diaconul cădeşte în felul următor: întâi stînd înaintea Sfintei Mese şi făcînd cruce cu cădelnita şi aşa începe dinspre partea de miazăzi unde face iarăşi cruce, apoi merge spre partea dinspre răsărit şi apoi în partea cea spre miazănoapte şi cădeşte Sfânta Masă în chipul crucii. Şi cădând apoi întreg Sfântul Altar şi Jertfelnicul şi iese apoi prin uşa cea dispre miazănoapte şi mergând înaintea Uşilor Împărăteşti şi acolo face cruce cu cădelnita şi merge şi cădeşte Sfintele Icoane cele din partea de miazăzi, Icoana Mântuitorului Iisus Hristos şi a Hramului şi pe celelalte ale aceleiaşi părti asemeni le cădeşte şi pe cele din partea stângă, Icoana Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, apoi pe cel mai mare, dacă este de fată iar dacă nu este cădeşte Icoana cea din locul lui. Şi aşa cădeşte pe toti fraţii lui din dreapta de cîte două ori ridicând înaintea lor cădelnita, în linie dreaptă şi apoi dea curmezişul, făcînd cruce. Şi după ce a cădit pe toti fraţii, stă în dreptul lor în mijloc şi aşteaptă până cînd strănile termină de cântat Stihul. Iar cînd prima strană termină de cântat atunci face cruce cu cădelnita către toti fraţii şi se înclină către ei cu cucernicie, şi ei toţi se înclină către preot. La fel cădeşte şi strana stîngă şi pe toti fraţii care stau în biserică. Şi apoi iese în pridvor şi acolo cădeşte după rânduială. Face cruce cu cădelnita, face cruce înaintea Uşilor Celor Frumoase, apoi cădeşte Sfintele Icoane din amândouă părtile, apoi pe toţi fraţii, după rânduiala lor. Şi pe urmă întorcîndu-se către Uşile Cele Frumoase se îndreaptă spre apus şi cădeşte pe toti fraţii în chipul crucii. Şi după ce intră în biserică din pridvor stă în mijlocul bisericii şi face cruce cu cădelnita înaintea Uşilor Împărăteşti. Şi de aici cădeşte pe cel mai mare apoi Iconostasul, apoi Icoana Mîntuitorului Hristos apoi şi pe cea din stînga a Născătoarei de Dumnezeu şi intră în Altar pe uşa cea din miazăzi şi face cruce înaintea Sfintei Mese şi dă apoi cădelnita.

_{Capitolul
25 ÎNVĂTĂTURĂ DESPRE CÎND TREBUIE SĂ SE
TRAGĂ DVERA ALTARULUI ŞI CÎND NU}

Se deschide dvera la începutul Vecerniei, şi stă deschisă pînă la Otpust. La Utrenie, stă de asemeni deschisă de la început şi pînă la sfîrşit, iar la Ceasuri, cînd se citesc fără de Liturghie, se deschide la citirea Apostolului şi stă deschisă pînă la Otpustul slujbei, iar după Otpust se închide. Iarăşi la începutul Sfintei Liturghii, se deschide dvera şi stă deschisă pînă la Vohodul cel mare . Şi după Vohod iarăşi se închide cînd preotul sau diaconul strigă: Uşile! Uşile! Cu înţelepciune să luăm aminte!, atunci se deschide şi stă deschisă pînă la Ecfonisul: Darul Domnului nostru Iisus Hristos", şi atunci se închide şi stă închisă pînă cînd strigă preotul: Mai ales este Prea Sfânta Născătoare" şi stă deschisă pînă cînd zice preotul: Şi să fie milele marelui Dumnezeu" şi atunci se închide şi stă închisă pînă cînd zice preotul: Cu frică de Dumnezeu cu credintă ", şi stă deschisă pînă în sfîrşitul Sfintei Liturghii. Iar după sfîrşitul Sfintei Liturghii, se închide de tot. Iar cînd se cîntă vreun Paraclis de Rugăciune, de la început şi pînă la sfîrşit dvera stă deschisă.

De reţinut: că Sfintele Uşi niciodată nu se deschid numai la începutul Vecerniei celei mari, când se face priveghere şi cădeşte preotul şi la toate Vohoadele, adică ale Vecerniei şi ale Sfintei Liturghii şi ale Sfintei Evanghelii. De asemeni se deschid şi la arătarea Sfintelor Taine şi stau deschise pînă la împlinirea Dumnezeieştii Liturghii.

_{Capitolul
26}_{DESPRE
APRINDEREA LUMÂNĂRILOR, CUM SE CUVINE SĂ APRINDEM LUMÎNĂRILE ÎN BISERICĂ
DUMINICA, LA PRAZNICELE DOMNULUI IISUS HRISTOS ŞI ALE NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU ŞI
ALE SFINTILOR ŞI ÎN CELELALTE ZILE}

La Vecernia cea mică, după Binecuvîntarea preotului, paraclisierul este dator să aprindă lumînare înaintea Icoanei Mîntuitorului Hristos şi al Sfântului al cărui Hram este, care este în partea dreaptă Mîntuitorului şi înaintea Icoanei Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu care este în partea stîngă şi la Iconostas. Şi pe acestea să le stingă la Otpustul Vecerniei. Iar la Vecernia cea mare, mai înainte de cădirea preotului este bine să se aprindă lumînările aşa cum s-a arătat la Vecernia cea mică. Şi înaintea Icoanei celei Împărăteşti care este îmbrăcată în tablă. Şi de are Sfântul Priveghere, după întîia Slavă... a Catismei, la începutul lui Doamne, strigat-am" dator este să aprindă şi celelalte lumînări. Şi pe acestea trebuie să le stingă la Sfinte Dumnezeule, cel mai de pe urmă. La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul, se cuvine a aprinde lumînările după cum s-a arătat mai înainte iar la începutul Miezonopticii, se cuvine a aprinde toate lumînările şi acestea rămîn aprinse pînă la sfîrşitultul Cîntării a treia. Şi atunci trebuie să le stingă iar la Cîntarea a opta, iarăşi le aprinde şi le lasă să ardă pînă la sfîrşitul Doxologiei celei mari. Şi apoi le stingem.

La Liturghie, mai înainte de începutul ei, în Altar trebuie să fe aprinsă o lumînare la Proscomidie şi după ce preotul se va îmbrăca în veşminte şi după ce s-a apropiat vremea de toacă, mai înainte trebuie să aprindă paraclisierul lumînare la Sfânta Masă , apoi în biserică după cum s-a arătat mai înainte. Iar la începutul Sfintei Evanghelii se cuvine să fie aprinse toate lumînările şi să fie lăsate să ardă pînă la Rugăciunea Amvonului.

_{Capitolul
27 DESPRE APRINDEREA LUMINILOR CELOR DIN
TOATE ZILELE}

În toate zilele începutul Vecerniei, se cuvine să aprindem lumînările mai înainte la Icoana Mîntuitorului Iisus Hristos şi a Sfântului a cărui Hram este, din partea dreaptă a stranei, apoi a Icoanei Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu din stînga stranei. Apoi înaintea Iconostasului şi de este vreun Sfânt care să aibă: Fericit Bărbatul", atunci aprindem şi înaintea Analogului şi înaintea Icoanei Mîntuitorului Hristos aceea din tablă. Şi în Sfântul Altar la Sfânta Masă aprindem, iar dacă Paraclisierul nu are atunci să aprindă după Catisme şi să le stingă după Sfinte Dumnezeule" cel de la sfîrşit. La Vecernie, după cum s-a arătat mai înainte, se aprinde lumînare înaintea Mîntuitorului şi a Născătoarei de Dumnezeu.

La Utrenie se cade să se aprindă lumînările precum s-a arătat mai înainte la slujba Vecerniei. Şi la: Dumnezeu este Domnul aprinde lumânare şi înaintea Iconostasului. De are Sfântul Polieleu se cuvine să aprindem toate lumînările şi le lăsăm aprinse pînă la Cîntarea a treia, iar mai apoi le stingem. La Cîntarea a opta le aprindem şi le lăsăm aprinse pînă la sfîrşitul Doxologiei celei mari.

La începutul Sfintei Liturghii se cuvine a aprinde lumînările după cum s-a arătat mai înainte duminica. Pentru Praznicele Naşterii Domnului şi ale Botezului şi la celelalte Praznice Domneşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi întru Sfânta Săptămîna cea Luminată şi a Sfintilor ce au Priveghere se aprind lumânările după cum s-a arătat mai înainte.

_{Capitolul
28 ÎNVĂTĂTURĂ DESPRE CÎND NU SE CUVINE SĂ
STEA FRAŢII JOS ÎN BISERICĂ}

La Utrenii, cînd se citesc cei şase Psalmi şi la: Măreşte suflete al meu pe Domnul" şi la Axion totdeauna, iar la Sfânta Liturghie, la Evanghelie totdeauna şi la arătarea Sfintelor Taine.

_{Capitolul
29 DESPRE
CANONARH}

Se cuvine a şti că este datoria canonarhului, după ce face închinăciune să zică din carte, să aştepte sfîrşitul Stihirii şi de abia atunci să facă închinăciune odată cu fratii. Şi la cealalată strană mergând şi acolo face deasemenea la fel. La sfîrşitul Stihului: Că s-a întărit mila Lui peste noi, se adună amîndouă stranele la mijlocul bisericii, mergînd toţi odată. Şi împreunându-se amândouă stranele după obicei de o parte şi de alta şi canonarhul stând în mijlocul lor face către toti închinăciune cu evlavie. De asemeni fac şi amândouă stranele odată închinăciune cu bunăcuviită fără ca să-şi plece genunchii şi ridicînd apoi glasul mai sus şi cântând: Că s-a întărit mila Lui peste noi" Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii, după glasul Stihirii din Minei. Iar la sfîrşit iarăşi toti fraţii împreună cu canonarhul făcând închinăciune unii către altii la locurile care sunt. Apoi acelaşi canonarh zice: Aliluia cu capul descoperit şi dator este a aştepta pînă cînd se va sfârşi Prochimenul şi Aliluia. Şi apoi se închină după obicei şi se întoarce la locul lui. De asemeni şi la Stihoavnă se cuvine ca toti să iasă în mijloc şi făcând o închinăciune toti odată cântă Stihirile Stihoavnei şi canonarhul este dator să încetinească ca şi prima dată. Şi sfârşindu-se Stihira Născătoarei, face închinăciune şi merge la locul său. Şi lui i se cuvine să aibă capul acoperit cînd canonarhiseşte, dar mai ales când stă în mijlocul bisericii pentru buna cucernicie.

_{Capitolul
30 DESPRE MODUL CUM NU TREBUIE SĂ SE}_Ţ_{IPE
LA CÂNTARE}

Strigarea cea fără orânduială a celor ce cântă în biserică nu se cade să fie primită în cântarea bisericii. De asemenea şi cel care o cântă la biserică nu trebuie să fie primit. Să fie scos din dregătoria sa şi să nu mai cânte în biserică. Pentru că se cuvine să cântăm cu bună cucernicie şi frumoasă glăsuire şi să înăltăm Slavă... Stăpânului tuturor şi Domnului ca şi din gurile inimii sale. Iar cei ce nu ascultă acestea, muncii celei veşnice sunt vinovati, ca unii ce nu se supun învătăturilor Sfintilor Părinti şi ale Pravilelor.

_{Capitolul
31}_{ÎNVĂTĂTURĂ
DESPRE DESCOPERIREA CAPULUI}

De reţinut că la Sfânta Liturghie ne descoperim capele noastre la Vohod şi la ascultarea Sfintei Evanghelii şi la Vohodul cel mare la cântarea Heruvicului şi la cuvintele Domnului Hristos şi la Tatăl nostru şi la arătarea Sfintelor Taine şi la Vohodul Vecerniei.

_{Capitolul
32}_{DESPRE
NEVORBIREA ÎN BISERICĂ}

De reţinut ca să nu se facă vorbe când stau fratii în strane că şi aceasta este cu totul oprită de Sfintii Părinti. Şi nici nu trebuie să iasă cineva sau să intre până se va spune Citirea şi să nu mai intre cineva la locul său când strana cânta, ci numai atunci când începe să cânte cealaltă strană, făcând metanie fratilor.

_{Capitolul
33}_{DESPRE
CUM SE CUVINE A AVEA DEŞTEPTĂTOR}

În Sfânta şi Marea Patruzecime, adică în Postul Mare, cel mai mare porunceşte unuia dintre fraţi ca să trezească pe fratii ce stau în biserică, pe fiecare la o anumită citire. După ce va citi putin cel care citeşte se scoală de la locul său şi face trei închinăciuni în mijlocul bisericii şi aşa făcând îi înconjură pe frati. Şi pe oricare dintre fraţi dacă îl află dormind îl trezeşte pe el în linişte, iar el trezindu-se merge în mijloc şi face trei metanii cu genunchii pînă la pământ şi apoi către străni câte o metanie. Şi mergând stă la locul său. Însă aceasta nu se mai face acum şi în cele mai multe dintre tipice nu se mai găseşte şi mi se pare mie că pentru îndeletnicirea noastră cea leneşă şi pentru că nu răbdăm cu dragoste mustrarea. Pentru aceasta unii au trecut aceasta sub tăcere. Acelaşi deşteptător să trezească şi pe toţi fraţii pe la chilii, zicând: Vremea cântării şi Ceasul rugăciunii.

_{Capitolul
34 DIN ÎNVĂTĂTURILE SFINTILOR APOSTOLI ŞI ALE SFINŢILOR PĂRINŢI DESPRE SFÂNTA ŞI
MAREA PERIOADĂ A POSTULUI MARE FATĂ DE CARE ESTE DATOR TOT CREŞTINUL CU
VREDNICIE SĂ O PĂZEASCĂ}

Întru Sfânta şi Marea Patruzecime în ziua dintâi a primei săptămâni, adică luni, nicidecum nu trebuie să uităm. De asemeni şi marti. Iar miercuri, după săvârşirea Sfintei Liturghii celei mai înainte Sfinţite, se pune masă şi mâncăm pâine caldă şi din seminţele celei de mâncare caldă şi se dă şi apă caldă cu miere. Iară cei ce nu pot să păzească primele două zile din post mănâncă pâine şi beau apă, după Vecernia de marţi. La fel vor face şi cei bătrâni. Iar sâmbetele şi duminicele se dezleagă numai la untdelemn şi la vin, iară în celelalte săptămâni de post până seara se posteşte în primele cinci zile şi mâncăm numai mâncare uscată, în afară de zilele de sîmbătă şi duminică, iar peşte în Sfântul şi Marele Post să nu îndrăznim a mânca afară de Praznicul Bunei Vestiri a Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi de Duminica Floriilor. Iar în Vinerea primei săptămâni şi în Miercurea Marelui Canon a săptămânii a cincea şi în Joia cea Mare deşi unele Tipice poruncesc să se dezlege la vin şi la untdelemn, totuşi nu se dezleagă pentru cinstea zilelor. Iar Înaintea Prăznuirii Bunei Vestiri şi în seara dinaintea Acatistului Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu dezlegăm la untdelemn şi vin. Iar dacă vreun monah va mânca peşte stricând Postul cel Mare, înafară de Praznicul Bunei Vestiri şi de Duminica Floriilor, unul ca acesta să nu se împărtăşească cu Sfintele Taine la Sfintele Paşti. Iară la o anumită vreme să se pocăiască şi metanii să facă câte trei sute.

_{DESPRE
ÎMPĂRTĂŞIREA CU TAINELE DOMNULUI HRISTOS}

Când voieşte cineva să se Împărtăşească cu Sfintele Taine ale Domnului Hristos se cuvine să postească toată săptămâna. De luni să postească şi să petreacă în post şi rugăciune şi să fie cu luare aminte cu totul desăvârşit şi atunci cu frică şi cu mare cucernicie să primească Preacuratele Taine.

_{DESPRE
SPĂLAREA PE DINTI A FRAŢILOR CELOR CE SE ÎMPĂRTĂŞESC CU SFINTELE TAINE A
DOMNULUI HRISTOS}

De reţinut este şi aceasta despre spălarea fraţilor în biserică celor ce s-au împărtăşit după cum s-a zis. Cu bună credinţă este a-şi spăla gura în spălătoare aşa cum a poruncit Dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur din cauza scuipării şi se face în felul următor: După primirea Sfintelor Taine, fratele ia Anafora şi o potriveşte pe ea şi primeşte căldură din cea rămasă din turnarea în Dumnezeiescul Potir luând putin în gură şi clătindu-o, o înghite. Şi gura spălându-şi putin şi cu un prosop curat, deasupra unui vas pregătit pentru aceasta, se şterge.

_{ÎN
SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTELUI ŞI ÎN TOATĂ SAPTĂMÂNA LUMINATĂ DEZLEGĂM NOI,
MONAHII LA BRÂNZA ŞI OUĂ ŞI PEŞTE, IAR MIRENII LA
CARNE}

Iar din Lunea Învierii de când se începe a cânta Ceasul trei şi Ceasul şase după rânduiala lor, cu Jumătătile de Ceasuri şi odată cu acestea şi Obedniţa, se dă binecuvântarea fraţilor, ca luni, miercuri şi vineri, în toată perioada Cincizecimii să manânce câte două unghii de paximadă, iar după cântarea Ceasului nouă, desăvârşit să mănânce. De asemeni şi la Ajunul Naşterii şi a Botezului Domnului când acestea cad sâmbătă sau duminică, iar în Duminica Pogorârii Sfântului Duh se face plecarea genunchilor la Vecernie şi săptămâna aceea este dezlegare să se mănânce peşte, brânză, ouă şi lapte, iar mirenii pot mânca şi carne până la Duminica Tuturor Sfinţilor.

_{Capitolul
35 DEZLEGĂRILE CELE PESTE TOT ANUL}

Se cuvine să ştim că de se va întâmpla Praznicul Domnului Hristos şi al Sfintei şi Dumnezeieştii sale Arătări (adică a Botezului), miercuri sau vineri, dezlegăm la brânză şi la ouă, iar mirenii şi la carne, iar la Hramul Naşterii Născătoarei de Dumnezeu sau Întâmpinării Domnului sau Adormirii, dacă vor cădea miercuri sau vineri, dezlegăm la peşte şi la vin. Iar Praznicul Schimbării la Fată şi al Intrării în Biserică, în orice zi se va întâmpla, dezlegăm la peşte şi la vin şi mâncăm de două ori în ziua respectivă. Iar Buna Vestire, în oricare din zilele Sfântului Post, se va arăta până la Duminica Floriilor de se va întâmpla dezlegăm la peşte şi la vin. Şi mâncăm o dată în zi afară de sâmbătă şi duminică. Iar în Săptămâna cea Mare, până în Joia cea Mare, dezlegăm la vin şi la untdelemn. Iar în Vinerea cea Mare numai la vin. Iar Praznicul Naşterii Mergătorului Înainte şi al Sfântului Apostol Petru şi Pavel şi al Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, de se va întâmpla miercuri sau vineri, mâncăm peşte şi bem vin de două ori pe zi. Iar la Înăltarea Cinstitei Cruci şi la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul nu mâncăm peşte, ci doar untdelemn şi bem vin şi seara iarăşi fără de peşte mâncăm poame din struguri sau altceva asemeni acestora pe care Dumnezeu le-a dăruit. Iar în cele douăsprezece zile după Naşterea Domnului Iisus Hristos şi în Săptămâna cea dinaintea Lăsatului Sec de Carne şi în Săptămâna cea Luminată şi Săptămâna Cincizecimii se dezleagă la brânză, la ouă iar mirenii şi la carne. Iar în Săptămâna brânzii dezleagă şi monahii şi mirenii la brânză şi la ouă, iar miercuri şi vineri se dezleagă după ceasul al nouălea, o singură dată în zi. Iar în miercurile şi vinerile din toată Perioada Cincizecimii se dezleagă monahii la untdelemn şi la vin, iar mirenii şi la peşte, afară de Miercurea Înjumătătirii Praznicului şi de Miercurea Odovaniei Paştelui. Pentru că în aceste zile se dezleagă la peşte şi la vin, atât monahii cât şi mirenii, iar unii dezleagă şi în celelalte miercuri şi vineri ale Cincizecimii.

Însemnare: Se cuvine să ştim că în Postul Sfintilor Apostoli şi în cel al Naşterii Domnului Hristos, marţi şi joi nu mâncăm peşte ci numai untdelemn şi vin, iar luni, miercuri şi vineri nu mâncăm nici untdelemn şi nici vin, ci postim până la ceasul al nouălea şi mâncăm în acele zile numai mâncare uscată. Sâmbetele şi duminicile mâncăm peşte, iar dacă se întâmplă să cadă un Sfânt marti sau joi, se întâmplă să fie un Sfânt care să aibă Doxologie mare, atunci mâncăm peşte. Şi dacă se va întâmpla luni, de asemeni mâncăm peşte. Iar dacă se va întâmpla miercuri sau vineri, dezlegăm numai la untdelemn şi la vin şi mâncăm o singură dată în zi. Iar dacă s-ar întâmpla miercuri sau vineri să cadă un Sfânt care are Priveghere, dezlegăm la untdelemn, la vin şi la peşte. Şi dacă se va întâmpla Pomenirea Sfântului al căruia este Hramul Bisericii, miercuri sau vineri, de asemeni facem dezlegare la untdelemn, vin şi peşte.

_{PENTRU
POSTUL PREA SFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU}

În Postul Adormirii PreaSfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, cincisprezece zile, afara de Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos, postim până la ceasul nouă din zi. Luni, miercuri şi vineri mâncăm mâncare uscată şi facem şi metanii până la pământ, până la Împărtăşirea cu Sfintele Taine, iar marti şi joi mâncăm mâncare fără untdelemn. Iar sâmbătă şi duminică mâncăm mâncare cu untdelemn şi bem vin, iar peşte nu mâncăm până la Adormirea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu numai de ziua Schimbării la Faţă a Domnului Hristos, când mâncăm peşte de două ori în zi.

_{DESPRE
POSTURILE CELE LEGIUITE PE CARE BISERICA SOBORNICEASCĂ LE-A PĂSTRAT PENTRU
DREPT-CREDINCIOŞII CREŞTINI. PRAVILA SFINŢILOR
APOSTOLI}

Oricare episcop, preot sau diacon sau citeţ sau cântăreţ nu posteşte Postul cel Mare şi toate miercurile şi vinerile din tot anul afară de faptul că este neputincios, să se caterisească iar mireanul să se afurisească.

Aşadar, Învătăturile Sfintilor Apostoli spun că Sfântul şi Marele Post, de asemeni şi toate miercurile şi vinerile de peste tot anul, întocmai trebuie să se postească apoi, după cum în Sfântul şi Marele Post mâncăm, aşa mâncăm şi miercurile şi vinerile din tot anul, afară dacă suntem neputincioşi sau dacă este Praznic, pentru că zice Cuvântul de Învătătură: Cel ce nu posteşte întru aceste zile preot, dacă este, să se caterisească, iar mirean, de este, să nu se împărtăşească o anumită vreme.

_{Capitolul
36 DESPRE VIAŢA PETRECERII CELEI DE OBŞTE}

Pe scurt şi despre treburile de o nevoie faţă de care este dator cel mai mare să privească şi să ia aminte la mănăstiri. Ce trebuie să păzească neschimbat strădaniile Sfintilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinti ale începăturilor vietii celei de obşte, despre mâncare şi băutură după cum s-a socotit. Ne-am învătat din Tipicul Sfântului Munte al Athosului despre Praznicele mici, după cum se vorbeşte acolo, a cânta: Dumnezeu este Domnul", iar pentru mâncare şi băutură precum şi celelalte Praznice nu se dezleagă, ca şi nişte zile de post acestea se învaţă. Şi acestea se cuvine atunci când se întâmplă o zi de post sau vreun Praznic, iar Slujbele Împărăteşti şi cele Mari, adică ale Naşterii Domnului Ii