roaa
5410 N.Newland Ave
Chicago, IL. 60656-2026
phone: 773.774.1677
fax: 773.774.1805
email: contact@romarch.org

2007 JUL-SEP

Părintele Patriarh Teoctist n-a murit ci doarme; o sinceră şi pioasă evocaţie.

Nu mică ne-a fost surpriza la auzul veştii: trecerea la cele veşnice a Părintelui Patriarh Teoctist, luni 30 iulie 2007. În cele ce urmează voi căuta să prezint câteva crâmpee despre tristul eveniment, cât şi despre cel care a fost şi va rămâne, Patriarhul Teoctist, Părintele drag al credincioşilor români.

Vineri 27 iulie, 2007, ora 9 p.m., Bucureşti, am îndrăznit să sun la Patriarhie şi spre marea surpriză a răspuns tocmai Prea Fericitul Părinte Patriarh. I-am spus Sărut mâna şi m-am scuzat că deranjez aşa de târziu. N-am avut timp să spun cine sunt căci mi-a recunoscut vocea şi a răspuns: „Ei, ce faci Georgică, tu eşti de la Montreal?" „Da, Prea Fericirea Voastră", i-am răspuns, „eu sunt şi vreau să vă spun că venim acasă, în vacanţă, luni 30 iulie." „Bine, bine, Georgică." „Prea Fericirea Voastră, am auzit că este foarte cald la Bucureşti." „Nu-i nimic că voi mergeţi la Paşcani şi la Botoşani, acolo este mai răcoare." „Prea Fericirea Voastră, ajungem luni la amiază, vă putem vedea luni seară?" „Da, da Georgică, veniţi, vă aştept, veniţi…".

Am redat întocmai mica convorbire cu Prea Fericirea Sa, reţinând ultimele cuvinte pe care le-am auzit în acea seară de 27 iulie, 2007: "Veniţi, vă aştept, veniţi".

Noi am ajuns cu bine la Bucureşti, aterizând în jurul orei 13 şi fiind foarte cald, am hotărât pe loc să mergem direct spre Moldova, ceea ce am şi făcut. Cu gândul şi vorbind chiar pe drum, că se va supăra Prea Fericirea Sa, planificam să-i dăm totuşi un telefon mai spre seară şi să-i spunem că vom reveni la Bucureşti şi-l vom vedea atunci.

Poposim la Hanul Bachus de pe autoruta europeană 85 şi după ce ne reluăm drumul şi trecem Milcovul în ţara lui Ştefan cel Mare, sună telefonul în maşină şi ne anunţă un nepot de la Iaşi, Grigoruţ M., că Patriarhul Teoctist a încetat din viaţă . Cum sunt greu de convins la auzul unor astfel de cuvinte, n-am dat crezare. Am zis pur şi simplu că nu se poate că doar vineri am vorbit cu Prea Fericirea Sa.... Ne facem semn de oprire şi coborâm din maşini toţi cei care urcam spre Moldova, lăsând radioul deschis, care ne confirmă cu o voce fermă şi zguduitoare că Patriarhul Teoctist nu mai este printre noi. Un nor trist s-a lăsat peste noi şi nu mai ştiam unde suntem, căutând să ne regăsim împreună cu cel ce trebuia să-l vedem în acea seară, luni 30 iulie.

Tot ceea ce a urmat: pregătirile pentru înmormântare, înmormântarea însăşi, la care am luat parte împreună cu preoteasa şi preşedintele consiliului parohial cu soţia, alături de Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscopul nostru Nicolae şi Prea Sfinţitul Episcop Ioan Casian, precum şi Pr. Protopop Ion Gherman, ca şi cele după înmormântare, sunt de acum istorie, parte din Istoria Bisericii noastre strămoşeşti şi a neamului românesc de pretutindeni.

Aşadar Patriarhul Teoctist, trecut recent la cele veşnice, ca şi toţi Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române, sunt ai noştri a celor de peste hotare ca şi a celor de acasă, ei fiind aceia care ne-au păstrat unitatea de credinţă, de limbă şi de neam în Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolică.

Dintre cei cinci patriarhi ai Bisericii noastre de până acum, ultimii doi, Iustin şi Teoctist au vizitat şi comunităţile ortodoxe române de pe continentul american. Prima vizită a unui Patriarh ortodox român, Fericitul întru adormire Iustin Moisescu a fost în 1979, între 25 aprilie şi 10 mai. Duminică 6 mai 1979, Iustin Patriarhul, împreună cu un mare sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi a slujit în Biserica Sf. Ioan Botezătorul din Montreal, care mai târziu va fi ridicată la rangul de catedrală.

Din sobor făcea atunci parte şi Mitropolitul Moldovei şi Sucevei Teoctist, Patriarh din 9 noiembrie 1986, până la mutarea la Domnul. Era pentru a 4-a oară la Montreal, Prea Fericirea Sa, oraş de care se va lega foarte mult sufleteşte, aici întâlnind credincioşi devotaţi, cărora le sfinţise Biserica la 14 mai 1978, la a 3-a vizită canonică în Arhiepiscopia Română din America şi Canada.

Prima vizită în Canada şi Montreal, de lungă durată, a fost în vara anului 1963, pe atunci episcop la Arad şi ales episcop al românilor din America. N-a fost să rămână arhipăstor în America, refuzându-i-se viza de intrare în SUA, datorită opoziţiei de la Vatra românească, despre care va aminti cu umor, în dese rânduri, mulţumindu-i fostului episcop Valerian Trifa, căci altfel n-ar mai fi ajuns nici mitropolit la Craiova sau la Iaşi şi nici patriarh.

Ca mitropolit al Moldovei şi Sucevei, însoţit de Mitropolitul Banatului, vine pentru a 5-a oară în vizită canonică la Montreal, în toamna lui 1982, iar in septembrie 1984 va fi împreună cu Mitropolitul Antonie al Ardealului şi Nicolae al Banatului, pentru a 6-a oară la Montreal, slujind împreună cu Arhiepiscopul Victorin în Biserica Sf. Ioan Botezătorul.

Ales patriarh şi întronizat la 16 noiembrie 1986, am mers noi cei din America şi de la Montreal (Pr. G. Chişcă), invitaţi în mod special de Prea Fericirea Sa, la acel măreţ eveniment din istoria Bisericii noastre mame.

Cu toate că răspunderea faţă de Biserică şi de neam crescuse atât de mult, Prea Fericirea Sa n-a uitat niciodată pe cei de peste hotare şi mai ales pe cei din America, în mijlocul cărora fusese de atâtea ori. Se bucura enorm de mult când îi trimiteam de ziua naşterii, a numelui, a întronizării, la Sfintele Sărbători şi în alte ocazii, o felicitare, sau îi dădeam un telefon şi ne simţeam că vorbeam cu un adevărat părinte al nostru, aşa cum şi Prea Fericirea Sa ne simţea şi ne considera fiii lui duhovniceşti.

La aniversarea de 15 ani a Parohiei noastre Sf. Ioan Botezătorul, Prea Fericirea Sa printr-o telegramă ne-a spus: „Dacă ştiam cu două săptămâni înainte, veneam eu la Montreal să aduc binecuvântarea Bisericii Strămoşeşti şi a Sfântului Sinod şi dragostea tuturor fraţilor de acasă, cu care vă îmbrăţişăm pe toţi." N-a fost să vină atunci şi nu credeam că va mai cuteza să treacă oceanul, căci atât preocuparea şi grija pentru Biserică cât şi vârsta înaintată nu-i mai surâdeau şi totuşi omul propune şi Dumnezeu dispune. A trebuit să treacă 18 ani ca la „plinirea vremii" să vină şi pentru a 7-a oară la Montreal, de data aceasta cu alai mare duhovnicesc, la nunta spirituală ce a avut loc, duminică 14 iulie 2002.

Dacă spunem că cele 7 daruri ale Duhului Sfânt formează pleroma duhovnicească, ne îngăduim să spunem că a 7-a vizită canonică a Prea Fericirii Sale la Montreal a fost plinirea voii lui Dumnezeu ce s-a arătat în revărsarea harului arhieriei peste noul Arhiepiscop pe care l-a hirotonit şi întronizat în Catedrala Sf. Ioan Botezătorul. Faptă măreaţă, filă istorică de aur a Arhiepiscopiei noastre din acea zi călduroasă de iulie 2002, a legat şi mai mult numele Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist de credincioşii români din Montreal şi din toată America. Plecat fizic dintre noi, Prea Fericirea Sa rămâne pentru totdeauna în inimile, în sufletele şi în frumoasele şi mult pioasele amintiri ce le-a lăsat.

Aţi ostenit o viaţă întreagă Prea Fericirea Voastră, v-aţi jertfit pentru Biserică şi pentru neam, aţi păstrat unitatea credinţei şi aţi întărit Biserica străbună, acum odihniţi-vă în pace, în linişte, în bucuria şi în părtăşie cu Arhiereul cel Mare, pe care L-aţi slujit încă din copilărie şi Căruia I-aţi închinat întreaga viaţă. Dacă unii se mai întreabă încă de vrednicia Prea Fericirii Voastre şi să admitem că aţi fi greşit ca om cu ceva în această viaţă, fiţi asigurat Prea Fericirea Voastră şi acest lucru ne asigură şi pe noi, că lacrimile ce s-au vărsat şi se varsă de miile şi milioanele de credincioşi români de pretutindeni, v-au şters, fără îndoială, orice pată, ce ar mai fi putut rămâne în mintea necredincioşilor.

La sorocul rânduit vom face îndătinatul Parastas de 40 de zile şi ne vom ruga Bunului Dumnezeu pe care L-aţi slujit viaţa întreagă să vă aibă în grija Sa părintească, să vă numere cu drepţii şi să vă aşeze în acel loc luminat şi curat, cu odihnă şi bucurie cerească, până la Învierea cea de apoi. De acolo privind spre noi nu numai că ne veţi vedea cu vedere duhovnicească, dar ne veţi şi auzi spunând: „Întâi pomeneşte Doamne pe Prea Fericitul Părintele nostru Patriarh Teoctist". Iată deci că îndrăznesc să spun că Părintele nostru Teoctist Patriarhul, n-a murit ci doarme şi îşi doarme somnul cel de veci, acolo pe Dealul Patriarhiei, rugându-se, cum s-a rugat toată viaţa pentru bunăstarea şi mântuirea fiilor neamului pe care i-a lăsat în urmă.

Aşa păstrăm, Prea Fericirea Voastră, comuniunea de dragoste a sfinţilor, începută aici, prin faptele măreţe ce le-aţi săvârşit şi continuată în ceruri, la umbra îngerilor şi părtăşia sfinţilor.

Semnând aceste rânduri las o lacrimă cu promisiunea sfântă că voi păstra veşnică amintirea celui ce ne-a fost Patriarhul Bisericii noastre Mame şi Părinte apropiat şi iubitor de suflet.

Pr. Georgică Chişcă
Montreal

SIDEBAR 1

Of the five Patriarchs our Church has had up until now, the last two, Iustin and Teoctist, visited the Romanian Orthodox communities on the North American continent. ...In 1963, then Bishop Teoctist of Arad was chosen to become Bishop of the Romanians in America. Although he made a long visit to North America that summer, he was not destined to remain in the ministry of Archpastor here, for his visa request was denied due to opposition from the Romanian Episcopate at the Vatra. He would often later recall this humorously, thanking Bishop Valerian because otherwise he would not have become Metropolitan of Craiova, and eventually Patriarch of Romania.

SIDEBAR 2

Even though his responsibilities for the Church and the Romanian people had grown so much, His Beatitude never forgot those outside the borders and especially those in America, in the midst of whom he had been so many times. He rejoiced greatly on his birthday, his name day, the anniversary of his Enthronement, a Feast day, or on other occasions, whenever we sent him a card or called him on the telephone, and we always felt that we were speaking with someone who was a true spiritual father to us, just as His Beatitude considered us his spiritual children.

Today's saints
Mar 23

Sf. Cuv. Mc. Nicon si cei 199 ucenici ai lui. Cuv. Nicon, egumenul Pecerscãi .

Archbishop Nicolae's
Pastoral Itinerary


March 26, 2017 - Divine Liturgy at Ss. Constantine and Helen Cathedral, Chicago, IL

March 25, 2017 - Annunciation - Divine Liturgy at Ss. Constantine and Helen Cathedral, Chicago, IL

March 19, 2017 - Divine Liturgy at Ss. Constantine and Helen Cathedral, Chicago, IL

March 12, 2017 - Divine Liturgy at Ss. Constantine and Helen Cathedral, Chicago, IL

March 5, 2017 - Sunday of Orthodoxy - Divine Liturgy at Ss. Constantine and Helen Cathedral, Chicago, IL

Bishop Ioan Casian's Pastoral Itinerary


March 26, 2017 - Divine Liturgy at the Holy Archangels parish, Montreal, QC

March 25, 2017 - Annunciation - Divine Liturgy at St. Mina Mission, Ste-Therese, QC

March 19, 2017 - Divine Liturgy at the Holy Cross Monastery, Mono, ON

March 12, 2017 - Divine Liturgy at St. George parish, St. Hubert, QC

March 5, 2017 - Sunday of Orthodoxy - Divine Liturgy at St. Mary’s parish, Gatineau, QC; Pan-Orthodox Vespers at St. Elias Antiochian Church, Ottawa, ON